Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Dintre marile păcate…

In scopul salvarii noastre in Viata de Apoi, iata aici menționate, câteva dintre păcatele mari, astfel incat sa le putem evita. Cel mai mare păcat în Islam este de a asocia ceva sau pe cineva lui Allah. Allah spune (traducerea sensurilor): Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta […]

0Shares

In scopul salvarii noastre in Viata de Apoi, iata aici menționate, câteva dintre păcatele mari, astfel incat sa le putem evita.

Cel mai mare păcat în Islam este de a asocia ceva sau pe cineva lui Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta cui voieste. [4.48]

Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor. [5.72]

Aceste forme de adorare includ chemarea asupra mortilor, cerere de ajutor de la ei, juraminte in numele lor, etc.

A pune intermediari intre sine si Allah, a cere prin intermediul lor, si a-si pune increderea absoluta in ei reprezintă păcate mari.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Aceasta fiindca ei au pizmuit ceea ce a pogorat Allah si, de aceea, El a zadarnicit faptele lor. [47.9]

Un alt mare păcat este vrăjitoria in toate formele ei, inclusiv a intoarce pe cineva de la cel pe care il iubeste sau a face ca cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva pe care nu il place in mod normal.

Allah spune in Qur’an (traducerea sensurilor):

Dar ei doi [ingerii] nu invatau pe nimeni inainte de a-i spune:”Noi suntem o ispita, deci nu fi necredincios!” [2.102]

Source Link

Views: 2

0Shares

Perioada turcilor selgiucizi

    Atunci cand turcii selgiucizi au cucerit Anatolia, nu au gasit o societate prospera sau foarte numeroasa acolo. Aceste tinuturi ramasesera cu mult in urma altor locuri precum Tebriz sau Damasc care aveau deja o conducere islamica. Exista chiar consemnari despre nivelul de ignoranta si analfabetism care apasau aceasta societate in acele vremuri. Insa, […]

0Shares

 

 

Atunci cand turcii selgiucizi au cucerit Anatolia, nu au gasit o societate prospera sau foarte numeroasa acolo. Aceste tinuturi ramasesera cu mult in urma altor locuri precum Tebriz sau Damasc care aveau deja o conducere islamica. Exista chiar consemnari despre nivelul de ignoranta si analfabetism care apasau aceasta societate in acele vremuri. Insa, dupa ce a devenit parte a tinuturilor musulmane, situatia s-a schimbat in bine in destul de putin timp (aproximativ 50-60 de ani).

Se cunoaste faptul ca in statul infiintat de selgiucizi, mai ales printre cei aflati in marile cetati, existau scolile inca din secolul XII. Scoala era acel sistem care includea copiii intre 5 si 9-10 ani, implicandu-i intr-un program de educare nu doar Islamic, dar si al stiintelor folositoare omului. In acest sens, un exemplu mentionat in numeroase cronici istorice este cel al Scolii de la Sivas (dar nu numai). Cele doua organisme fundamentale ale unei asezari umane pe vremea turcilor selgiucizi s-au dovedit a fi moscheea si scoala. Imamul de la moschee putea fi aceeasi persoana cu invatatorul/profesorul de la scoala.

Un exemplu in acest sens este bine-cunoscutul Șems-i Tebrizi care venise in Konya la jumatatea secolului al XIII-lea și care se transferase mai târziu la școala din Erzincan.

Perioada turcilor selgiuciziGevher Nesibe Harun construise in secolul al XIII-lea in Kayseri un centru medical inedit, insa acesta era doar unul dintr-o serie de astfel de centre instituite pe perioada selgiucizilor. Acestea functionau drept institutii de invatamant, dar si ca centre medicale si existau in toate orasele. Ele erau compartimentate in asa fel incat, o parte a lor erau folosite pentru a trata bolnavii, iar o alta parte a lor era folosita pentru a oferi hrana celor nevoiasi. Spitalele construite de familia aflata la conducere, era sustinuta de fundatii care erau capabile sa isi faca datoria pe o perioada foarte mare de timp, astfel ca aceste spitale nu deveneau o povara pentru stat. Serviciile medicale erau oferite gratuit, iar in ele lucrau doctori, oftalmologi, chirurgi si farmacisti. Putem aminti cele mai elocvente nume de spital: in Mardin, Spitalul Necmeddin Ilgazi (MâristanMâristan) [502-516 H/1108-1121, in Kayseri, Gevher Nesibe Madrasa si Spitalul Medical (Mâristan) [602 H/1205-1206], in Sivas, Spitalul Izzeddin Keykavus (Dar al-Sihha) [614 H/1217) si altele.

Pe perioada turcilor selgiucizi, musulmanii cunoscusera progrese semnificative in ceea ce priveste institutiile de invatamant superior in domeniul astronomiei, matematicii și fizicii.

In domeniul medicinii, renumiti doctori ai timpului se aflau in Anatolia: Malik al-Hukama’, Sultân al-Atibbâ, Aflâtun al-Dahr, Bakurat al-‘Asr, Masîh al-Zaman, Fakhr al-Milla wa-l-Din… Alti doctori si invatati in medicina ai vremii fusesera chemati sa isi continue cercetarea medicala in Anatolia. Printre acestia, Hakim Barka/Baraka, Ekmeleddin Muayyad el-Nahcuvani, Abu Bakr b. Al-Zaki el-Mutatabbib el-Konavi, Gazanfer Tabrizi, Hubaysh al-Tiflisî.

Nu putem trece fara a enumera cateva din lucrarile lui Husaysh Al-Tiflisi: Adviyat al-Adviya (stiinta farmaceutica), Ihtisaru Fusuli al-Bukrat (o copie a lucrarii in limba araba a lui Hippocrate), Kifayat al-Tibb (o lucrare scrisa in limba persana pe doua volume, impartita pe 224 de capitole), Risala fi Sharh Ba’zi al-Masail- li-Asbab si  ‘Alamat Muntahabe Min al- Qanun (o publicatie care explica cauzele si simptomele bolilor, folosind exemple din lucrarea Qanun a lui Ibn Sina),  Sihhat al-Abdan, Takdîm al-‘ilac si  Bezrekat al-Minhac, Rumuz al-Minhac si Kunuz al-‘Ilac si Lubab al-Asbab.

Perioada musulmanilor selgiucizi este cunoscuta si pentru profunzimea gandoitorilor precum: Yunus Emre, Mevlana, Abdulmecid b. İsmail el-Herevî (1142), Muhammed Talekanî (1217), Yusuf b. Said es-Sicîstânî (1241-42) si Ömer el-Ebherî (1205).

Aceasta a fost o scurta abordare a intelegerii unei societăti in care iubirea de Dumnezeu se rasfrangea atat de mult in relatiile dintre oameni, dar si in modul de organizare a ei, in care spiritualitatea profunda, toleranta si iubirea fata de oameni dincolo de orice bariere domneau in mod exemplar.

 

 

sursa: www.truth-seeker.com/ro

Source Link

Views: 6

0Shares

Femeia in Islam – partea a 2-a

Femeia in Islam – partea a 2-a   Elementul nou în privinţa acestei istorisiri, aşa cum este prezentată în Qur’an, constă în faptul că nu este învinovăţită Eva pentru tentaţie, ci Satana: Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau… (Al-Baqarah 2: 36) fiind opusul versiunilor Vechiului […]

0Shares

Femeia in Islam – partea a 2-a

Elementul nou în privinţa acestei istorisiri, aşa cum este prezentată în Qur’an, constă în faptul că nu este învinovăţită Eva pentru tentaţie, ci Satana:

Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau… (Al-Baqarah 2: 36)

fiind opusul versiunilor Vechiului Testament.

Astfel, Eva nu a fost singura care a mâncat din acel copac, nici cea care a iniţiat acest act. Mai degrabă, greşeala a fost a amândurora şi amândoi s-au căit şi au cerut iertare:

Şi au răspuns ei: «Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi!» (Al-A`raf 7: 23).

Mai mult, unele versete încă atribuie vina lui Adam:

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie. (Ta-Ha 20: 115);
Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: «O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?» (Ta-Ha 20: 120);
… Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire. (Ta-Ha 20: 121).

Acest lucru ne sugerează că Adam a fost cel care a păcătuit primul şi a fost urmat de soţia sa. Oricare ar fi situaţia, chiar şi acceptând că Eva ar fi păcătuit prima, doar ea singură va fi responsabilă, nicio vină nu este transmisă fiicelor ei.
În privinţa egalităţii pedepsei, răsplăţii şi a eligibilităţii pentru Paradis, Allah Preaînaltul spune:

Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. (Al-Baqarah 2: 134; 2: 141).

În privinţa egalităţii bărbaţilor şi femeilor în ceea ce priveşte recompensele şi intrarea în Paradis, Dumnezeu spune:

Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nicio faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!» (Aal `Imran 3: 195);

Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit [adică cu Paradisul în Lumea de Apoi]. (An-Nahl 16: 97).

În privinţa chestiunilor financiare, Islamul a desfiinţat convenţiile predominante în cadrul multor naţiuni ce au privat femeia de dreptul ei la proprietate, moştenire sau care au creat obstacole împotriva exercitării controlului liber şi complet asupra proprietăţilor ei. Islamul admite că femeia are drepturi în ce priveşte toate tipurile de posesiune şi că are dreptul de a cheltui şi de a-şi investi banii. Islamul îi dă dreptul la moştenire şi acela de a realiza operaţii financiare precum vânzarea, cumpărarea, închirierea, donarea, împrumutarea, distribuirea proprietăţilor în scopuri religioase şi caritabile, transferurile legale şi ipoteca, dreptul de a face, precum şi dreptul de a se implica în multe alte forme de contracte şi acţiuni.
Dreptul femeii la educaţie sau de a învăţa este fundamental şi este garantat de asemenea de învăţăturile Islamului. Islamul, de fapt, îi dă femeii dreptul cuvenit de a căuta cunoaşterea; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:„Dobândirea cunoştinţelor este datoria fiecărui musulman”, unde „fiecare musulman” implică în mod evident bărbaţi şi femei într-o manieră egală, aşa cum conchid toate autorităţile de jurisprudenţă.
De asemenea, femeii i se cere să îndeplinească ritualuri religioase şi forme de adorare precum i se cere şi bărbatului. Rugăciunea, postul, dania, pelerinajul şi toate celelalte obiceiuri fundamentale din Islam le sunt cerute musulmanilor în funcţie de capacitatea lor, atât bărbaţilor, cât şi femeilor, în calitate de oameni responsabili. Acţiunile femeii sunt recompensate de Allah la fel cum sunt şi cele ale bărbatului.
Femeia nu este exclusă din aria activităţilor sociale; Allah spune:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9:71).

De exemplu, ea poate oferi adăpost celor ce îl caută. Dacă adăposteşte un refugiat, fapta ei este demnă de respect şi recompensată. Această regulă ne reaminteşte de Umm Hani bint Abi Talib care a oferit refugiu socrului său în ziua cuceririi Meccăi de către musulmani. Când fratele ei a vrut să îl omoare pentru că era păgân, ea s-a plâns Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), zicând: „Trimis al lui Allah, fiul mamei mele insistă să îl omoare pe refugiatul meu, Ibn Hubeyra”. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Noi îi oferim azil celui pe care îl adăposteşti tu, Umm Hani”.

__________

Statutul femeii în Islam, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Source Link

Views: 7

0Shares