De ce a creat Dumnezeu Universul?

  Fethullah Gulen   Ni percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu. Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu […]

0Shares

 

Fethullah Gulen

 

planete-bleu-espace-univers-art-digitalNi percepem lucrurile printr-o perspectivă umană, în timp ce Dumnezeu nu. Oamenii acționează din necesitate sau dorință, iar Dumnezeu nu. Cu alte cuvinte, nu putem asocia atributele și motivațiile umane cu Dumnezeu.

Cine este nemulțumit de crearea Universului? Cine nu își dorește să se bucure de beneficiile Universului și cine nu dorește să caute fericirea? Foarte puțini oameni își exprimă neplăcerea de a trăi pe acest pământ. Unii dintre aceștia s-au sinucis, dar numărul lor este foarte mic. Marea majoritate a oamenilor sunt fericiți că trăiesc, că fie aici și că sunt oameni. Cărei persoane nu îi place să fie îngrijită de către părinții ei, sau să fie hrănită de acea dragoste părintească din timpul copilăriei? Cine se plânge că este tânăr, timp în care bucuria de a trăi se simte în fiecare por? Ce om matur se plânge că are o familie, copii și că trăiește o viață armonioasă cu ei? Cum am putea noi spera să măsurăm fericirea musulmanilor care, chiar dacă cultivă sămânța pentru lumea ce vine, asigură succesul acestei lumi? Aceștia descoperă cheile porților ce duc spre fericirea eternă, și în acest mod sunt fericiți și trăiesc în pace.

Universul, care a fost ornat cu toate felurile de artă, este ca o paradă interminabilă sau o expoziție menită să ne atragă și să ne facă să reflectăm. Diversitatea sa extraordinară și ornamentele sale, abundența fără număr și petrecerea evenimentelor, prezintă o anumită realitate a simțurilor și minților noastre. Această realitate indică existența unui agent ce crează toate aceste lucruri. Prin realitatea lucrărilor și faptelor Sale, ajungem să cunoaștem Făcătorul și astfel, Numele Sale. Prin aceste Nume, încercăm să înțelegem Atributele Sale, iar prin canalele și rugăciunile deschise inimilor noastre ne luptăm să Îl cunoaștem. Această elevare a ființei noastre este inspirată printr-un domeniu larg al realității- lucruri, evenimente, precum și prin relația legăturii noastre cu Universul și a mulțimii Numelor și Atributelor lui Dumnezeu.

Dar de ce a creat Dumnezeu toate aceste lucruri? Să luăm în considerare următoarele: marii sculptori pot produce, din cea mai dură piatră sau lemn, statui ce par a prinde viață, statui ce exprimă cele mai delicate sentimente. Dar nu putem ști că cei care fac aceste opere sunt sculptori decât dacă observăm abilitățile lor. Putem vedea sau deduce abilitățile lor doar din statuile pe care aceștia le produc sau prin procesul folosit pentru a le fabrica. Orice lucru dorește să-și dezvăluie realitatea ascunsă în el și să demonstreze ceea ce știe prin asumarea unei forme exterioare. Semințele se străduiesc să înflorească, spermatozoidul să ajungă în oul din uter și bulele de apă să ajungă la mal sub forma picăturilor de apă.

Setea de a ne arată potențialul și deci de a ne face văzuți și cunoscuți de către ceilalți este o expresie de slăbiciune sau defect, căci toate ființele și dorințele lor sunt doar umbre ale esenței originale. Creatorul nu are nici un defect și nici o slăbiciune. Amintește-ți că nici o manifestare simplă sau compusă a esenței nu este similară cu esența în sine.

Toată arta din Univers ne face conștienți de numele lui Dumnezeu. Fiecare nume, afișat de ceea ce a creat, ne luminează calea și ne ghidează către cunoașterea atributelor Creatorului. Acestea ne stimulează și ne trezesc inimile prin semnele Lui și prin mesajele trimise simțurilor noastre.

Creatorul dorește să se facă cunoscut nouă într-un mod cât mai clar. El voiește să ne arate splendoarea Sa prin varietatea și frumusețea creației; voința și măreția Lui prin ordinea și armonia magnifică din Univers; clemența, compasiunea și grația Sa prin faptul că ne oferă tot ceea ce avem nevoie, incluzând cele mai ascunse dorințe ale noastre. El are însă mult mai multe atribute și nume prin care dorește să se facă cunoscut nouă.

Cu alte cuvinte, El crează și plasează lucruri în această lume pentru a manifesta Măreția și Voința Sa. Privind toate aceste lucruri prin prisma intelectului și prin abilitatea de a înțelege ființele ce au conștiință, El trezește admirația, mirarea și aprecierea lor. Marii artiști își manifestă talentele prin opere de artă; Deținătorul Universului l-a creat pe acesta doar pentru a manifesta Măreția și Omnipotența creativității Sale.

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 4

0Shares

Comparațiile între Islam și teocrație

    Cât de valide sunt comparaţiile făcute de diverşi autori între Islam si teocraţie?   Ar trebui în primul rând să primim la naura comparaţiei. Ar trebui să ne amintim de fiecare dată când facem o comparaţie că islamul nu este o idee creată de om şi că Dumnezeu a poruncit un mod de […]

0Shares

 

 

Cât de valide sunt comparaţiile făcute de diverşi autori între Islam si teocraţie?

 

Great_Mosque_of_CordobaAr trebui în primul rând să primim la naura comparaţiei. Ar trebui să ne amintim de fiecare dată când facem o comparaţie că islamul nu este o idee creată de om şi că Dumnezeu a poruncit un mod de viaţă. Islamul reflectă infinita înţelepciune divină care este complet infailibilă. Cu acest tip de înţelegere a bazelor islamului după cum sunt ele reflectate în cuvântul lui Dumnezeu sau în spusele Profetului, pe care el le-a primit prin calea revelaţiei reprezintă ultimul adevăr şi nu este ceva care poate fi actualizat, schimbat sau înlocuit în vreun fel.

Dacă noi am crede într-un Dumnezeu care ar fi failibil, atunci noi am fi în încurcătură. De cealaltă parte, în cazul celorlalte sisteme, indiferent că e vorba de democraţie, socialism sau altele, noi vorbim cu adevărat de idei şi ideologii ale omului. Aceste idei guvernează viaţa socială sau politică a oamenilor.

Cu toţii conştenizăm că omul este failibil. Nu cred că vreun om a pretins că vreun om ar fi infailibil. O fiinţă umană este failibilă cu toată înţelepciunea şi cunoaşterea lui, care sunt imperfcte. Unele dintre aceste idei ale omului pot fi pozitive, nu spunem că toate sunt rele.

De cealaltă parte, odată ce nu sunt complete, iar imperfecţiunea le caracterizează, nu este logic să comparăm islamul cu aceste sisteme. Ar fi o mare diferenţă dacă am compara unele dintre ele cu acest sistem. Unii oameni şi autori spun că islamul este similar democraţiei pentru că pare a purta o implicaţie conform căreia democrţia este calea şi idealul şi ne-am întoarce la Islam pentru a vedea dacă întruneşte acele standarde sau nu. Aceasta ar însemna să luăm modeul de viaţă poruncit de Dumnezeu şi să-l judecăm în conformitate cu criterii umane.

În primul rând, oricând facem o comparaţie, indiferent că este vorba de sistemul politic, economic, social sau un altul, prefer să spun că noi comparăm democraţia cu Islamul. Ne uităm la principiile şi domeniile democraţiei similare cu Islamul.  În care caz punem regulile divine ca standard împotriva altor lucruri măsurabile. Putem spune că democraţia şi sistemul politic în Islam au unele similitudini, însă nu sunt chiar sinonime.

 

sursa:  Interviuri cu Jamal Badawi 

Source Link

Views: 5

0Shares

Mileniul trei – partea I

    În pragul unui nou mileniu Fethullah G.   Precum fiecare apus, fiecare răsărit și fiecare primăvară ce vine semnifică un nou început și speranță, așa și un nou secol și un nou mileniu. De-a lungul roților timpului, care se scurge și asupra căruia noi nu avem nici un control, umanitatea a căutat întotdeauna […]

0Shares

 

 

În pragul unui nou mileniu

Fethullah G.

 

Precum fiecare apus, fiecare răsărit și fiecare primăvară ce vine semnifică un nou început și speranță, așa și un nou secol și un nou mileniu. De-a lungul roților timpului, care se scurge și asupra căruia noi nu avem nici un control, umanitatea a căutat întotdeauna o nouă scânteie de viață, un suflu la fel de proaspăt ca vântul apusului și a sperat și dorit să pătrundă în lumină din întuneric la fel de ușor ca trecerea unui prag.

Noi putem doar presupune momentul în care femeia și bărbatul au apărut pe Pământ, care este egalat cu Cerurile datorită artei divine de care dispune, a înțelesului său ontologic și a valorii sale ce provine în mare parte din cei ce îl populează: locuitorii, umanitatea. Conform calendarului pe care îl folosim astăzi, ne aflăm în pragul celui de-al treilea mileniu după nașterea lui Iisus ( Pacea fie asupra lui!). Oricum, din moment ce timpul se învârte și avansează cu o relativitate spiralată, în lume există diferite moduri de a măsura timpul. De exemplu, potrivit măsurării timpului (metodă acceptată la nivel global), lumea este pe punctul de a trece pragul unei noi perioade de o mie de ani. Potrivit calendarului evreu, ne aflăm deja în a doua jumătate a mileniului al optulea. În calendarul hindus, trăim în era Kali Yuga. Dacă urmăm calendarul islamic, ne apropiem de sfârșitul primei jumătăți al celui de-al doilea mileniu.

Sunset-Autumn-Maple-Fantasy-NatureSă ne amintim totuși că fiecare măsură de timp nu este decât o măsură relativă. În timp ce o perioadă de 100 de ani se presupune a fi măsura pentru un secol, ideea de un al 60-lea secol, bazată pe durata de viață a unei persoane medii, merită menționată. Din acest punct de vedere, ne aflăm deja în al patrulea mileniu după hijrah, care reprezintă punctul de început al calendarului musulman. Aduc în discuție această chestiune datorită comfortului spiritual pus în pericol de prezicerile înspăimântătoare asociate mileniului ce va urma, mai ales în vest.

Oamenii trăiesc cu o speranță continuă, și astfel sunt copiii speranței. În clipa în care își pierd speranța, ei își pierd de asemenea și “focul” vieții, chiar dacă existența lor fizică continuă. Speranța este direct proporțională cu a avea credință. Așa cum iarna reprezintă 1/4 dintr-un an, așa și perioadele din viața unei persoane sau a unei societăți, ce corespund iernii, sunt mici. Roțile faptelor divine se învârt împrejurul unei asemenea înțelepciuni cuprinzătoare și a unor scopuri iertătoare încât așa cum noaptea și ziua construiesc speranța cuiva și reînvie spiritul, și cum fiecare nou an vine cu așteptarea primăverii și verii, așa și perioadele destructive sunt scurte și urmate de perioade fericite, atât în viața individului cât și în istoria unei națiuni.

Această circulare a “Zilelor lui Dumnezeu”, care este centrată în Înțelepciunea Divină, nu reprezintă nici teamă, nici pesimism pentru cei care dețin credință și facultăți de percepție veritabile. Dimpotrivă, această circulare este o sursă de reflecție continuă, amintire, și recunoștință pentru cei ce au inimi deschise, percepție interioară și abilitatea de a auzi. Ziua se dezvoltă în inima nopții, iarna își croiește lăcașul în care primăvara va răsări, iar viața unui om este purificată, se maturizează și se bucură de fructele pe care le așteaptă în această circulare. Abilitățile umane devin talente și aptitudini, științele înfloresc precum trandafirii și țes tehnologie de-a lungul trecerii timpului, iar umanitatea se apropie treptat de finalul predestinat.

Această idee generală nu este subiectivă, ci mai degrabă reprezintă un fapt obiectiv al istoriei umanității; oamenii nu trebuie să creadă că evenimente ca iarna sau cele asemănătoare iernii sunt privite ca dezastre, regrete și îmbolnăviri. În ciuda faptului general știut că după îmbolnăvire crește rezistența organismului și imunitatea sistemului, boala este patologică și dăunătoare. Ea este asemănătoare dezastrelor terestre și cerești. Din punct de vedere teologic și moral, acestea sunt rezultatul păcatelor și oprimărilor noastre, care pot zgudui Cerurile și Pământul, și din cauza angrenărilor în fapte declarate interzise și disprețuite de lege și etică (religioasă sau seculară). Chiar dacă ele trezesc oamenii din greșelile pe care le fac și provoacă dezvoltări în geologie, arhitectură și inginerie;  chiar dacă ele ridică bunurile credincioșilor la nivelul de a fi oferite spre caritate, și pe credincioși la nivelul de martiri, aceste dezastre cauzează multe pagube și dăunează umanității.

Astfel citim în Coran: Dacă Dumnezeu nu i-ar fi împiedicat pe unii dintre voi, moscheile, mănăstirile și sinagogile în care Dumnezeu este venerat, ar fi devenit ruini (22:40).  Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar fi fost atât de puțin cunoscut încât femeile și bărbații, care înclină în a nu recunoaște nimic superior lor și care cred că faptele lor nu vor fi analizate în Viața de Apoi, vor merge doar pe drumul greșit, făcând astfel Pământul nepotrivit pentru viața umană. Există de asemenea și decretul divin: tu vezi bunul ca pe un rău, deși este bine pentru tine; și vezi răul ca pe un bun, deși este rău pentru tine (2:126). De exemplu, războiul este permis. Deși războaiele bazate pe anumite principii cu intenția de a îmbunătăți situația existentă pot aduce beneficii, nu ar trebui comandate, deoarece produc rău; lasă în urma lor case ruinate, familii dezbinate și orfani și văduve cu lacrimi în ochi.

Cu toate acestea, nu putem ignora realitățile vieții. Ființele umane reprezintă oglinda Numelor și Atributelor lui Dumnezeu, și deci sunt deosebite de restul creației cu onoarea de a fi responsabili de aducerea prosperității pe Pământ, în Numele Lui. Dacă ei nu pot vedea înțelepciunea și scopurile ce se află în orice bine sau rău adus lor de către Creator, ei nu se pot lepăda de disperare și de pesimism. Pentru ei, așa cum este știut în literatura existențialistă, viața se transformă într-un proces fără sens, prostia într-un criteriu stabil, sinuciderea într-un fapt demn de laudă, pentru ca în final moartea să devină singura realitate inevitabilă.

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 5

0Shares