Islam - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Nenorocirile – Speranţa

Nenorocirile – Speranţa Pe de altă parte, promisiunile divine de dreptate şi milă le oferă credincioşilor încrederea necesară pentru a înfrunta cu răbdare dificultăţile acestei vieţi. În consecinţă, speranţa în Îndurarea lui Dumnezeu este o parte esenţială a credinţei. Aceia care cred în Allah şi luptă cu răbdare pentru a face ceea ce este […]

0Shares

Nenorocirile – Speranţa

Pe de altă parte, promisiunile divine de dreptate şi milă le oferă credincioşilor încrederea necesară pentru a înfrunta cu răbdare dificultăţile acestei vieţi. În consecinţă, speranţa în Îndurarea lui Dumnezeu este o parte esenţială a credinţei. Aceia care cred în Allah şi luptă cu răbdare pentru a face ceea ce este corect au dreptul să spere la Îndurarea Lui, pentru că El a promis să-i ajute şi să-i sprijine pe aceia care au răbdare:

,,O, voi, cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi Rugăciune [As-Salat], căci Allah este cu cei răbdători.” (Coran 2: 153);

,,Aceia care au crezut, s-au pribegit şi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].” (Coran 2: 218).

Desigur, paradisul este recompensa răbdării bazate pe credinţa sinceră în Dumnezeu. Dumnezeu le vorbeşte credincioşilor despre recompensa lor astfel:

„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.»” (Coran 2: 155-156).

Răbdarea este, de asemenea, bazată pe încrederea că orice îi este sortit omului este în principal o consecinţă a propriilor fapte rele. Dumnezeu îi aminteşte omenirii despre această realitate în capitolul Aș-Șura al revelaţiei finale, spunând:

,,Nu vă loveşte nicio nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre, însă El iartă multe.” (Coran 42: 30).

Source Link

0Shares

Nenorocirile – Speranta – partea 2

Nenorocirile – Speranta – partea 2 Ideea este că Dumnezeu i-a iertat pe oameni pentru multe dintre relele lor. Dacă ar fi ca El să-i pedepsească potrivit tuturor faptelor lor, totul de pe pământ ar fi distrus. Dumnezeu face referire la aceasta în capitolul Fatir după cum urmează: ,,Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe […]

0Shares

Nenorocirile – Speranta – partea 2

Ideea este că Dumnezeu i-a iertat pe oameni pentru multe dintre relele lor. Dacă ar fi ca El să-i pedepsească potrivit tuturor faptelor lor, totul de pe pământ ar fi distrus. Dumnezeu face referire la aceasta în capitolul Fatir după cum urmează:

,,Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lăsa pe faţa lui [a pământului] nicio vietate.” (Coran 35: 45).

În consecinţă, încercările, fie ele bune sau rele, sunt în beneficiul credinciosului. În viaţa lor, adevăraţii credincioşi oscilează între extremele comportamentului uman. Ei nu-L uită pe Dumnezeu când au succes în viaţă, nici nu sunt deprimaţi de dificultăţile şi eşecurile vieţii într-atât încât să-şi piardă speranţa în Dumnezeu. Ei şi-L amintesc pe Domnul şi Binefăcătorul lor mereu şi au încredere în deciziile Sale. Suhayb ibn Sinaan a relatat că Profetul lui Allah a spus: „Situaţia credinciosului este uimitoare. Întreaga sa viaţă este benefică şi acesta este numai cazul credinciosului. Când vremurile bune vin, el este recunoscător, ceea ce este bine pentru el, iar când vremurile grele îl lovesc, el are răbdare, ceea ce este de asemenea bine pentru el.”

Aceasta este situaţia cuiva care a acceptat destinul dat de Dumnezeu. În consecinţă, credinţa atât în binele, cât şi în răul aparent, predestinat, este al şaselea stâlp al credinţei în Islam. Pe de altă parte, în cazul în care credincioşii au parte de o viaţă lipsită de probleme este un semn că ceva nu este bine. În astfel de circumstanţe, adevăratul credincios trebuie să ia o pauză şi să reflecteze asupra realităţii vieţii sale. Fie testele nu sunt evidente, iar ei nu sunt conştienţi de ele, fie au deviat de la calea corectă. Allah le aduce la cunoştinţă credincioşilor, în capitolul At-Tawba, că fericirea aparentă este doar un preludiu al pedepsei lor:

„Şi să nu te uluiască averile şi copiii lor, căci Allah voieşte să îi pedepsească prin ele în această lume şi ei vor muri nelegiuiţi.” (Coran 9: 85).

Aceasta nu înseamnă că necredincioşii trebuie să tânjească după probleme şi nenorociri în viaţa lor, pentru că Allah i-a învăţat să se roage:

„Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră.” (Coran 2: 286).

În schimb, ei ar trebui să-I mulţumească lui Allah pentru încercările de care i-a scutit. În vremuri de linişte şi pace ei trebuie să rămână vigilenţi, să nu uite de teste, pentru că succesul şi fericirea adesea orbesc oamenii în faţa încercărilor vieţii.

Source Link

0Shares

Nelson Mandela

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Transkei (sud-est), în clanul regal Thembu al etniei xhosa. Ulterior, el s-a mutat în satul vecin Qunu, unde a petrecut, conform spuselor sale, “anii cei mai fericiţi” – o copilărie liberă la ţară probabil idealizată -, după care a primit o bună […]

0Shares

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Transkei (sud-est), în clanul regal Thembu al etniei xhosa.

Ulterior, el s-a mutat în satul vecin Qunu, unde a petrecut, conform spuselor sale, “anii cei mai fericiţi” – o copilărie liberă la ţară probabil idealizată -, după care a primit o bună educaţie.

În timp ce învăţătorul său l-a numit Nelson, tatăl său îl striga Rolihlahla (“cel care creează probleme”, în xhosa). Mandela s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.

Lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituţionalizeze segregaţia în Africa de Sud, Mandela, în vârstă de 94 de ani, a petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990.

Din spatele gratiilor, el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta pentru a fi eliberat.

Însă, chiar înainte să fie eliberat, el a învăţat să-şi înţeleagă adversarii – cunoscându-le limba, afrikaans, şi poezia – să-i ierte şi să lucreze cu ei. Aceasta i-a adus Premiul Nobel pentru Pace în 1993.

Într-un discurs în Consiliul Legislativ (Parlementul) palestinian, în Fâşia Gaza, în prezenţa Yasser Arafat, el i-a îndemnat pe palestinieni să nu se descurajeze în lupta lor pentru un stat, afirmând:

”Ştim foarte bine că libertatea noastră nu e completă fără libertatea palestinienilor”şi acuza statul israelian de apartheid.”

În 2001, îi scria multi-laureatului Pulitzer, Thomas L. Friedman, editorialistul de la New York Times:

”Apartheidul e o crimă împotriva umanităţii. Israelul a privat de libertatea şi proprietăţile lor milioane de palestinieni. A perpetuat un sistem grosolan de discriminare rasială şi inegalitate. A încarcerat şi torturat sistematic mii de palestinieni, în pofida legislaţiei internaţionale”.

Sub culorile Congresului Naţional African (NAC), Mandela a fost primul preşedinte al noii “naţiuni curcubeu”, în perioada 1994-1999.

Sosit la Johannesburg, tânărul impetuos ia atitudine împotriva segregaţiei faţă de persoanele de culoare. El se întâlneşte cu Walter Sisulu, care îi devine mentor şi un prieten apropiat, şi intră prin intermdiul său în ANC.

Împreună cu Oliver Tambo şi alţi lupi tineri, Mandela fondează Liga de Tineret a ANC şi preia rapid conducerea unui partid considerat prea slab în faţa unui regim care a instituţionalizat apartheidul în 1948.

După interzicerea ANC în 1960, Nelson Mandela, arestat în numeroase rânduri, trece în clandestinitate, prezidând crearea unei aripe armate a ANC.

Arestat din nou în 1962, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă doi ani mai târziu.

În timpul procesului, Mandela pronunţă o pledoarie sub forma unei profesiuni de credinţă. “Eu am luptat împotriva dominaţiei albilor şi am luptat împotriva dominaţiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie cu şanse egale. Sper să trăiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Însă, dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, a spus el.

El a petrecut 18 din cei 27 de ani de închisoare pe Robben Island, o insulă mică din largul oraşului Cape Town.

În cele din urmă, “deţinutul 46664” a fost eliberat la 11 februarie 1990. Fotografia de la ieşirea din închisoare, alături de soţia sa Winnie, muza rezistenţei faţă de regim, face înconjurul lumii.

Africa de Sud se apropie de un război civil, dar adeversarii de ieri reuşesc să se înţeleagă şi organizează alegeri democratice la 27 aprilie 1994. Ele sunt câştigate detaşat de ANC.

Adulat de către persoanele de culoare, câştigând puţin câte puţin afecţiunea albilor uimiţi de lipsa dorinţei de răzbunare, preşedintele a devenit pentru o naţiune întreagă “Madiba”, numele său de clan şi apelativ afectuos.

Mandela s-a retras din activitatea politică în 1999, urmând să-şi împartă timpul între Johannesburg şi Qunu.

Mandela, care nu a mai apărut în public din 2010, a devenit un fel de erou mitic, de neatins…

Source Link

0Shares

M	T	W	T	F	S	S
					1	2
3	4	5	6	7	8	9
10	11	12	13	14	15	16
17	18	19	20	21	22	23
24	25	26	27	28	29	30
31