Tag: adorare

Adorarea

Gabriela Pendelete   Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, […]

Gabriela Pendelete

 

Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, care doar mananca şi cauta placerea. Ignoranta fata de orice din viata poate fi tolerata, insa nu este tolerabil ca un om sa fie indiferent sau orb la intrebarile esentiale ale propriei sale existente. Moartea, care survine pe neasteptate, îi va soca pe cei indiferenti şi nesabuiti şi îi va face constienti de faptul ca aceste intrebari pe care le-au ignorat ar fi trebuit luate mult mai în serios.

Pentru toti credinciosii, aceste intrebari nu sunt greu de raspuns, căci ei cred în faptul ca motivul şi scopul creatiei lor sunt cunoscute de Creator. Cel care face un lucru stie de ce face acel lucru în acel fel. Allah este Creatorul omului şi El este Cel care controlează viata omului. Este pur şi simplu firesc sa Îl intrebam pe El de ce a facut omul în acest mod. Trebuie sa Îl intrebam: „O, Allah, de ce ai creat omul? L-ai creat pe om sa se distreze şi sa manance? L-ai creat pe om sa munceasca pe pamant, sa manance din pamant, sa se intoarca în pamant şi asta-i tot? Ori l-ai creat pe om sa duca o viata de suferinta ce incepe cu un tipat la nastere şi se termina cu haraitul mortii? Atunci de ce l-ai mai inzestrat pe om cu putere, ratiune, spirit şi vointa?”
Allah ne ofera raspunsuri clare la aceste intrebari în Coran, Cartea Sa Vesnica; El l-a creat pe om khalifah – înlocuitor al Sau pe pamant. Putem sa tragem aceasta concluzie din cuvintele lui Allah despre Adam, şi raspunsul ingerilor către Allah, care implica faptul ca şi-au dorit statutul lui Adam:

Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. (Al-Baqarah 2:30)

Prima cerinta pentru ca omul sa fie inlocuitorul lui Allah pe pamant este ca omul sa îl cunoasca cu adevarat pe Allah şi sa îl adore supus.

Allah este Cel ce a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa]. (At-Talaq 65:12)

Acest verset face din recunoasterea lui Allah scopul creatiei pamantului şi cerurilor. Intr-un alt verset citim:

Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore. Eu nu voiesc de la ei întreţinere şi nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. Ci Allah este Întreţinătorul [Ar-Razzaq], Stăpânul puterii, Cel Statornic [Al-Matin]. ( Adh-Dhariyat 51:56-58)

Daca meditam asupra universului, stim ca totul traieste şi lucreaza pentru o altceva: apa pentru pamant, pamantul pentru plante, plantele pentru animale şi animalele pentru om şi oamenii pentru…? Pentru cine traiesc şi muncesc oamenii? Aceasta este intrebarea.

Raspunsul pe care natura îl striga şi toate lucrurile îl indica este faptul ca omul este pentru Allah: sa Îl cunoasca, sa Îl adore, sa-şi implineasca datoriile fata de El şi numai fata de El. Nu este logic ca omul sa traiasca şi sa munceasca pentru orice altcineva în afara de Allah. Dacă toate lucrurile, superioare sau inferioare sunt supuse omului, şi omul le foloseste, nu se poate ca el sa traiasca şi sa munceasca pentru lucrurile care îl servesc.

Este o inversiune ilogica şi irationala a ordinii şi lucrurilor, ca omul sa adore unele forţe ale naturii, manifestări ale acelor puteri sau unele fenomene naturale. Este absurd şi nedemn de un om sa adore soarele, luna, râurile, copacii, ori vaci, sub indiferent ce pretext. Natura şi orice putem numi logica existentiala dovedesc ca omul trebuie sa îl adore numai pe Allah. Cel mai înverşunat inamic al omului, diavolul, satana, cel care îl ispiteste pe om sa adore altceva.

Indemnul principal al fiecarui mesaj divin este:

Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! (Al-A’raf 7:59).

Aceasta unica adorare este prima cerinta pe care Allah a impus-o omului, si cu capacitatea Lui absoluta a impregnat-o in textura naturii umane si a facut-o parte din caracterul uman. Cel Atotputernic a făcut acest lucru din momentul in care l-a înzestrat pe om cu minte cu care sa gandeasca, o inima cu care sa simta. El a creat universul cu semne prin care sa indrume acele minti şi inimi pe Calea Sa.

Oare nu am făcut Eu legământ cu voi, o, fii ai lui Adam, să nu-l adoraţi pe Şeitan, căci el vă este vouă duşman învederat, şi să Mă adoraţi pe Mine [pentru că] acesta este drumul drept?! (Ya-Sin 36:60-61)

Nu este deloc dificil sa vedem ca cea mai importanta misiune a trimisilor si profetilor lui Allah a fost aceea de a indeparta straturile de uitare, paganism si imitarea oarba din adevarata materie a naturii umane. Este pur şi simplu natural că primul indemn facut de trimisii lui Allah a fost: „Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui!” (Al-A’raf 7:59). Fiecare dintre trimisi a luptat cu cei care i se impotriveau pe acest temei:

Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25) şi

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut. (An-Nahl 16:36)

_________________

Prof. Yusuf al Qardawi, Introduction to Islam

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Îl adorăm pe Allah

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Musulmanul crede cu adevărat că unicul său scop în viață este să îl adore pe Domnul său: Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56] Adorarea și slăvirea lui Allah se pot înfăptui prin fiecare faptă bună ce are ca scop […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Musulmanul crede cu adevărat că unicul său scop în viață este să îl adore pe Domnul său:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56]

Adorarea și slăvirea lui Allah se pot înfăptui prin fiecare faptă bună ce are ca scop formarea unei civilizații care să răspândească Cuvântul lui Allah pe pământ și care să trăiască așa cum se spune în învățăturile și poruncile Sale. Gândul că este un slujitor al lui Allah este adânc înrădăcinat în inima musulmanului și acesta este punctul de plecare pentru toate faptele sale, prin care încearcă să câștige mulțumirea lui Allah.

Astfel fiecare faptă pe care un musulman o săvârșește poate fi considerată un act de slăvire întocmai ca și ritualurile religiei lui, atâta timp cât intenția sa este să împlinească acele fapte pentru Allah.

Cel mai important act de slăvire pe care îl pot împlini musulmanii este să facă tot posibilul pentru a propovădui religia lui Allah pe pământ și pentru a urma modul de viață pe care El l-a hotărât, așa încât islamul să cârmuiască atât viața individului și a familiei, cât și a comunității și a națiunii.

Adevăratul musulman simte că lipsește ceva din slăvirea lui dacă nu încearcă să ducă la bun sfârșit scopul pentru care Allah a creat djinni și oamenii, adică să ajute la răspândirea supremației lui Allah pe pământ, singurul mod în care omenirea poate cu adevărat să-L slăvească pe Allah:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56]

Aceasta este singura modalitate prin care adevăratul sens al cuvintelor „La ilaha ill-Allah, Muhammedun Rasulullah! [Nu există altă divinitate în afară de Allah și Muhammed este Trimisul lui Allah!]” va fi împlinit în timpul vieții noastre pământești.

Înțelegând foarte bine acest lucru, musulmanul nu poate fi decât un om cu o misiune în viață, o misiune care are ca scop stabilirea Legii lui Allah Unicul pe pământ, în toate aspectele vieții.

Credința lui nu poate fi desăvârșită, decât dacă încearcă din răsputeri să împlinească această responsabilitate. Această misiune îl face pe musulman să simtă că aparține cu adevărat islamului și că acesta este singurul lucru care îl va face să intre în rândurile drept-credincioșilor musulmani și care va da un sens vieții lui, căci rolul de propovăduitor al islamului pe pământ este un rol pe care Allah l-a preferat înaintea multora din creația Sa:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam și i-am purtat pe ei pe uscat și pe mare și le-am dat lor ca hrană felurite bunătăți și i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.

[Coran 17:70]

Nu este de mirare că adevăratul musulman îmbrățișează bucuros această misiune și își dedică cu înflăcărare toate mijloacele – timpul, energia și averea – pentru a o împlini. Aceasta este o trăsătură de seamă a vieții lui, pentru că îl îndreptățește să se apropie și mai mult de Allah. Fără această misiune, viața lui nu are niciun sens și nu există nicio garanție că va câștiga mulțumirea lui Allah, decât în cazul în care își dedică toate eforturile pentru a o îndeplini. Încercarea de a stabili legea lui Allah pe pământ este cea mai înaltă formă de slăvire pe care o poate împlini un musulman, deoarece aceasta îl aduce mai aproape de Allah și îi asigură mijloace de a câștiga mulțumirea Sa. Așadar musulmanul încearcă fără întrerupere să facă acest scop să devină realitate. El nu depune un alt jurământ, nu duce o altă flamură în afară de cea islamică și urmează numai învățăturile acestei religii.

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

Domnul lumilor – partea 9

      Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. […]

Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. De aceea, Allah l-a indrumat pe supusul Sau sa Il invoce in mod constant, pentru a-i asigura ajutorul Sau cu fermitate si success, pentru ca un om fericit este cu adevarat numai acela pe care Allah l-a ghidat sa Ii ceara indrumarea Sa, si acesta pentru ca fiecare este neincetat intr-o nevoie stringenta de a fi ajutat de Allah. Si a spus Allah:

“O voi, cei credinciosi! Credeti in Allah, si in Trimisul Sau, si in Carte (Coran) care a fost coborata Trimisului Sau, si in Scripturile pe care Le-a coborat celor de dinaintea (lui)”, poruncindu-le dreptcredinciosilor sa creada, si aceasta porunca nu este de prisos atata vreme cat dezirabila este fermitatea si continuitatea actelor de adorare care sa il ajute pe credincios sa ramana pe calea cea deapta, corecta.

De asemenea, Allah a poruncit robilor Sai credinciosi sa se roage spunand:
Doamne! Nu duce în rãtãcire inimile noastre, dupã ce Tu ne-ai cãlãuzit
si dã-ne nouã îndurarea Ta, cãci Tu esti Cel Darnic [Al-Wahhab]! (3:8)
Si aceasta este inca un indiciu pentru faptul ca ”pe drumul drept Tu fi-ne calauzitor” inseamna de fapt – “fa-ne pe noi fermi pe calea cea dreapta si nu ne lasa sa deviem de la ea.”

“Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor” defineste calea, ia cei cu care Allah a fost daruitor sunt tocmai cei pe care Preainaltul i-a mentionat in Surat An-Nisa’, cand spune:

Cei care se supun lui Allah si Trimisului, aceia vor fi împreunã cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu, ca si profetii, adevãratii evlaviosi, martirii si cei piosi.Si ce buni tovarãsi vor fi acestia)! . Acest har este de la Allah si Allah este de ajuns ca Atoatestiutor [‘Alim]!
„Nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” inseamna calauzeste-ne pe noi pe calea corecta, calea celor asupra carora ai pogorat mila Ta, pentru ca acestia sunt oamenii indrumati, sinceri si supusi lui Allah si trimisilor Sai. Ei sunt oamenii care respecta poruncile lui Allah si se feresc sa comita ceea ce El a interzis si care in acelasi timp se roaga sa fie ajutati sa nu ajunga pe calea celor pe care Allah s-a maniat, adica al celor care desi stiu adevarul au deviat de la acesta, si de asemenea, se roga sa fie indepartati de calea celor care au fost deviati, care au pierdut adevarata stiinta si au devenit astfel rataciti, incapabili intru a gasi adevarata cale. Si Allah ne-a instiintat cum ca aceste doua cai  sunt amandoua gresite, iar calea credinciosilor unica este cea dreapta si ea este cunoasterea adevarului si practicarea lui.

Concluzionand, asadar, Surat Al-Fatiha contine sapte versete ce cuprind lauda si multumirea aduse lui Allah, glorificarea si elogierea  Lui prin mentionarea celor mai frumoase nume ale Sale si a celor mai inalte atribute. Este amintita, de asemenea cealalta lume – Ziua de Apoi si il indeamna pe supus sa se roage numai lui Allah, sa-L invoce si sa il elogieze declarand ca toata puterea si forta vin numai de la El.

De asemenea, aceasta nobila sura cheama la sinceritatea in adorare numai a lui Allah, acceptandu-L numai pe el ca Unica Divinitatea crezand in absolutul, perfectiunea si unicitatea Sa, Cel lipsit de nevoia de avea orice asociat, Cel fara de rival si fara de egal.

Surat Al-Fatihah indeamna  dreptcredinciosii spre a-L invoca pe Allah cerandu-i indreptarea si indrumarea catre calea cea dreapta, care nu este alta decat religia cea adevarata si pentru a-i ajuta sa ramana pe aceasta cale toata viata, cat si in a-i ajuta sa treaca cu succes peste Sirat (podul peste iad pe care toti cei ce vor ajunge in rai trebuie sa-l treaca) in Ziua Judecatii, ziua in care dreptcredinciosii vor fi indreptati inspre gradinile confortabile ale Paradisului  in compania profetilor,  a celor plini de adevar, a martirilor pe calea lui Allah si a celor drepti, fie ca Allah Preainaltul sa ne faca dintre acestia, amin!

Aceasta sura indeamna, de asemenea, la facerea cat mai multor fapte bune si avertizeaza asupra urmarii cailor catre devieri, astfel incat omul sa se poata insoti cu cei dreptcredinciosii in ziua judecatii si sa nu sfarseasca in compania celor pacatosi printre care si cei asupra carora a coborat mania lui Allah si cei rataciti.
Asadar, sa ne pastram consecventi in cererea calauzirii pe calea cea dreapta pentru ca aceasta calauzire nu vine decat si numai de la Allah Preaslavitul si Preainaltul, asa cum gasim expus si in Cuvantul lui Allah:

Cel pe care îl cãlãuzeste Allah este bine cãlãuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rãtãcire tu nu-i vei gãsi nici un ocrotitor cãlãuzitor. (18:17)
Si, de asemenea:
Aceia pe care Allah îi duce în rãtãcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasã sã rãtãceascã în nelegiuirea lor. (7:186)

Vom incheia, cu voia lui Allah, calatoria noastra prin lumea minunatelor sensuri si semnificatiei ale uneia dintre cele mai marete sure ale Nobilului Coran  cu cele care au fost spuse de catre invatatii in islam cu privire la rostirea „Amin!” la sfarsitul recitarii Surat Al-Fatihah.

A fost consemnat astfel cum ca este recomandat sa spunem „amin” dupa ce am recitat Surat Al-Fatiha, ceea ce inseamna “ O, Allah, accepta ruga noastra.” Evidenta care sustine ca a spune „amin” este recomandat este continuta in aceea ca a fost consemnat cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost auzit recitand “Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” si a spus apoi „Amin” alungind litera „ya” in pronuntia cuvantului si radicand putin vocea, astfel incat cei care se aflau in prima linie a celor ce faceau rugaciunea in spatele sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa il poata auzi.
De asemenea, trebuie ca cei care fac rugaciunea in grup sa rosteasca „amin” dupa imam, conform hadisului in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cand Imamul spune „amin”, spuneti „amin” deoarece cine spune „amin” spune impreuna cu ingerii si (astfel) toate pacatele sale de mai inainte ii vor fi iertate.”
De asemenea, a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah(Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “Cand Imamul (conducatorul rugaciunii) spune „ua la-d-daallin” spune „amin” si Allah iti va raspunde rugii.”

De asemenea, Imam Ahmad a notat ca sotia profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) – A’isha (Allah sa fie multumit de ea!) a spus ca atunci cand cineva aducea vorba despre evreii in prezenta profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) acesta spunea: “ Nu ne vor invidia (ei) pentru nimic mai mult decat (invidia lor) pentru ziua de vineri catre care am fost calauziti, in acelasi timp in care si ei au fost calauziti catre ea, si pentru Qibla spre care am fost indreptati, in timp ce si ei au fost indepartati catre ea, si pentru „Amin” in spatele imamului.”
Intr-o alta relatare, profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus: “ Evreii nu v-au invidiat niciodata mai mult decat pentru „salam” si „amin”.”

Acestea sunt cateva dintre semnificatiile prezentate in interpretarea Surat al-Fatihah. Fie ca, cu voia lui Allah, cunoasterea semnificatiilor acestei minunate si marete sure sa ne ajute intru a fi mult mai piosi si mai apropiati in rugaciunile noastre de Unicul nostru Domn si Stapanitor – Allah, obtinand astfel o rasplata cat mai are pentru actele noastre de adorare, amin.

Il rugam pe Allah Preaslavitul si Preainaltul sa ne sporeasca pe noi in stiinta si in credinta si sa ne faca noua pasii stabili pe calea ce dreapta si sa ne departeze de tot ce e rau, si sa ne dea numai binele, atat in aceasta viata, cat si in viata de apoi.

De asemenea, Il rugam pe Domnul nostru, Unic Stapanitorul, sa ne binecuvanteze pre noi, cat si pe cei dragi noua, cu o viata lunga ca un prilej de a face cat mai multe fapte bune si sa ne binecuvanteze, dupa o viata lunga, in momentul mortii noastre cu marturisirea de credinta, si sa faca mormintele noastre o gradina dintre gradinile Paradisului, si sa ne rasplateasca cu Raiul fara a fi socotiti si cu compania profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)) in cea mai inalta treapta a Paradisului si cu bucuria de a privi la minunata fata a lui Allah preaslavitul si Preainaltul in paradis, amin.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 1