Adorarea

Gabriela Pendelete   Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, […]

Gabriela Pendelete

 

Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, care doar mananca şi cauta placerea. Ignoranta fata de orice din viata poate fi tolerata, insa nu este tolerabil ca un om sa fie indiferent sau orb la intrebarile esentiale ale propriei sale existente. Moartea, care survine pe neasteptate, îi va soca pe cei indiferenti şi nesabuiti şi îi va face constienti de faptul ca aceste intrebari pe care le-au ignorat ar fi trebuit luate mult mai în serios.

Pentru toti credinciosii, aceste intrebari nu sunt greu de raspuns, căci ei cred în faptul ca motivul şi scopul creatiei lor sunt cunoscute de Creator. Cel care face un lucru stie de ce face acel lucru în acel fel. Allah este Creatorul omului şi El este Cel care controlează viata omului. Este pur şi simplu firesc sa Îl intrebam pe El de ce a facut omul în acest mod. Trebuie sa Îl intrebam: „O, Allah, de ce ai creat omul? L-ai creat pe om sa se distreze şi sa manance? L-ai creat pe om sa munceasca pe pamant, sa manance din pamant, sa se intoarca în pamant şi asta-i tot? Ori l-ai creat pe om sa duca o viata de suferinta ce incepe cu un tipat la nastere şi se termina cu haraitul mortii? Atunci de ce l-ai mai inzestrat pe om cu putere, ratiune, spirit şi vointa?”
Allah ne ofera raspunsuri clare la aceste intrebari în Coran, Cartea Sa Vesnica; El l-a creat pe om khalifah – înlocuitor al Sau pe pamant. Putem sa tragem aceasta concluzie din cuvintele lui Allah despre Adam, şi raspunsul ingerilor către Allah, care implica faptul ca şi-au dorit statutul lui Adam:

Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. (Al-Baqarah 2:30)

Prima cerinta pentru ca omul sa fie inlocuitorul lui Allah pe pamant este ca omul sa îl cunoasca cu adevarat pe Allah şi sa îl adore supus.

Allah este Cel ce a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa]. (At-Talaq 65:12)

Acest verset face din recunoasterea lui Allah scopul creatiei pamantului şi cerurilor. Intr-un alt verset citim:

Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore. Eu nu voiesc de la ei întreţinere şi nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. Ci Allah este Întreţinătorul [Ar-Razzaq], Stăpânul puterii, Cel Statornic [Al-Matin]. ( Adh-Dhariyat 51:56-58)

Daca meditam asupra universului, stim ca totul traieste şi lucreaza pentru o altceva: apa pentru pamant, pamantul pentru plante, plantele pentru animale şi animalele pentru om şi oamenii pentru…? Pentru cine traiesc şi muncesc oamenii? Aceasta este intrebarea.

Raspunsul pe care natura îl striga şi toate lucrurile îl indica este faptul ca omul este pentru Allah: sa Îl cunoasca, sa Îl adore, sa-şi implineasca datoriile fata de El şi numai fata de El. Nu este logic ca omul sa traiasca şi sa munceasca pentru orice altcineva în afara de Allah. Dacă toate lucrurile, superioare sau inferioare sunt supuse omului, şi omul le foloseste, nu se poate ca el sa traiasca şi sa munceasca pentru lucrurile care îl servesc.

Este o inversiune ilogica şi irationala a ordinii şi lucrurilor, ca omul sa adore unele forţe ale naturii, manifestări ale acelor puteri sau unele fenomene naturale. Este absurd şi nedemn de un om sa adore soarele, luna, râurile, copacii, ori vaci, sub indiferent ce pretext. Natura şi orice putem numi logica existentiala dovedesc ca omul trebuie sa îl adore numai pe Allah. Cel mai înverşunat inamic al omului, diavolul, satana, cel care îl ispiteste pe om sa adore altceva.

Indemnul principal al fiecarui mesaj divin este:

Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! (Al-A’raf 7:59).

Aceasta unica adorare este prima cerinta pe care Allah a impus-o omului, si cu capacitatea Lui absoluta a impregnat-o in textura naturii umane si a facut-o parte din caracterul uman. Cel Atotputernic a făcut acest lucru din momentul in care l-a înzestrat pe om cu minte cu care sa gandeasca, o inima cu care sa simta. El a creat universul cu semne prin care sa indrume acele minti şi inimi pe Calea Sa.

Oare nu am făcut Eu legământ cu voi, o, fii ai lui Adam, să nu-l adoraţi pe Şeitan, căci el vă este vouă duşman învederat, şi să Mă adoraţi pe Mine [pentru că] acesta este drumul drept?! (Ya-Sin 36:60-61)

Nu este deloc dificil sa vedem ca cea mai importanta misiune a trimisilor si profetilor lui Allah a fost aceea de a indeparta straturile de uitare, paganism si imitarea oarba din adevarata materie a naturii umane. Este pur şi simplu natural că primul indemn facut de trimisii lui Allah a fost: „Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui!” (Al-A’raf 7:59). Fiecare dintre trimisi a luptat cu cei care i se impotriveau pe acest temei:

Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25) şi

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut. (An-Nahl 16:36)

_________________

Prof. Yusuf al Qardawi, Introduction to Islam

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Îl adorăm pe Allah

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Musulmanul crede cu adevărat că unicul său scop în viață este să îl adore pe Domnul său: Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56] Adorarea și slăvirea lui Allah se pot înfăptui prin fiecare faptă bună ce are ca scop […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Musulmanul crede cu adevărat că unicul său scop în viață este să îl adore pe Domnul său:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56]

Adorarea și slăvirea lui Allah se pot înfăptui prin fiecare faptă bună ce are ca scop formarea unei civilizații care să răspândească Cuvântul lui Allah pe pământ și care să trăiască așa cum se spune în învățăturile și poruncile Sale. Gândul că este un slujitor al lui Allah este adânc înrădăcinat în inima musulmanului și acesta este punctul de plecare pentru toate faptele sale, prin care încearcă să câștige mulțumirea lui Allah.

Astfel fiecare faptă pe care un musulman o săvârșește poate fi considerată un act de slăvire întocmai ca și ritualurile religiei lui, atâta timp cât intenția sa este să împlinească acele fapte pentru Allah.

Cel mai important act de slăvire pe care îl pot împlini musulmanii este să facă tot posibilul pentru a propovădui religia lui Allah pe pământ și pentru a urma modul de viață pe care El l-a hotărât, așa încât islamul să cârmuiască atât viața individului și a familiei, cât și a comunității și a națiunii.

Adevăratul musulman simte că lipsește ceva din slăvirea lui dacă nu încearcă să ducă la bun sfârșit scopul pentru care Allah a creat djinni și oamenii, adică să ajute la răspândirea supremației lui Allah pe pământ, singurul mod în care omenirea poate cu adevărat să-L slăvească pe Allah:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran 51:56]

Aceasta este singura modalitate prin care adevăratul sens al cuvintelor „La ilaha ill-Allah, Muhammedun Rasulullah! [Nu există altă divinitate în afară de Allah și Muhammed este Trimisul lui Allah!]” va fi împlinit în timpul vieții noastre pământești.

Înțelegând foarte bine acest lucru, musulmanul nu poate fi decât un om cu o misiune în viață, o misiune care are ca scop stabilirea Legii lui Allah Unicul pe pământ, în toate aspectele vieții.

Credința lui nu poate fi desăvârșită, decât dacă încearcă din răsputeri să împlinească această responsabilitate. Această misiune îl face pe musulman să simtă că aparține cu adevărat islamului și că acesta este singurul lucru care îl va face să intre în rândurile drept-credincioșilor musulmani și care va da un sens vieții lui, căci rolul de propovăduitor al islamului pe pământ este un rol pe care Allah l-a preferat înaintea multora din creația Sa:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam și i-am purtat pe ei pe uscat și pe mare și le-am dat lor ca hrană felurite bunătăți și i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.

[Coran 17:70]

Nu este de mirare că adevăratul musulman îmbrățișează bucuros această misiune și își dedică cu înflăcărare toate mijloacele – timpul, energia și averea – pentru a o împlini. Aceasta este o trăsătură de seamă a vieții lui, pentru că îl îndreptățește să se apropie și mai mult de Allah. Fără această misiune, viața lui nu are niciun sens și nu există nicio garanție că va câștiga mulțumirea lui Allah, decât în cazul în care își dedică toate eforturile pentru a o îndeplini. Încercarea de a stabili legea lui Allah pe pământ este cea mai înaltă formă de slăvire pe care o poate împlini un musulman, deoarece aceasta îl aduce mai aproape de Allah și îi asigură mijloace de a câștiga mulțumirea Sa. Așadar musulmanul încearcă fără întrerupere să facă acest scop să devină realitate. El nu depune un alt jurământ, nu duce o altă flamură în afară de cea islamică și urmează numai învățăturile acestei religii.

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

Esenţa Rugăciunii

  Al-Mawdudi   ‘Ibadah (act de adorare) provine de la cuvântul arab abd „ rob” şi are înţelesul de supunere, închinare. În islam acest cuvânt semnifică faptul că Allah este stăpânul omului, omul este robul lui Allah şi de aceea, daca in general intelegerea cuvantului “rob” este aceea de supunere faţă de stăpânul său şi […]

 

Al-Mawdudi

‘Ibadah (act de adorare) provine de la cuvântul arab abd „ rob” şi are înţelesul de supunere, închinare. În islam acest cuvânt semnifică faptul că Allah este stăpânul omului, omul este robul lui Allah şi de aceea, daca in general intelegerea cuvantului “rob” este aceea de supunere faţă de stăpânul său şi de a se închina lui, in Islam,  un musulman trebuie să arate supunere doar faţă de Allah şi să se roage doar la El ca să-i ierte greşelile.
În islam cuvântul ‘Ibadah (act de adorare) are un înţeles foarte larg. Atfel, dacă cineva, conştient de faptul că aşa e bine să fie un bun musulman nu minte, nu jigneşte pe nimeni, nu încalcă drepturile nimănui, nu atentează la bunul altuia, ba din contră, este corect, drept şi bun în tot ceea ce face, aceasta comportare a lui înseamnă ‘Ibadah (act de adorare). Tot ‘Ibadah (act de adorare) înseamnă când cineva respectă întru totul poruncile lui Allah, în activitatea comercială şi economică şi respectă voinţa lui Allah în toate relaţiile sale cu părinţii, rudele, prietenii şi cu alte persoane cu care vine în contact.
Tot ‘Ibadah (act de adorare) se numeşte atunci când cineva, doar pentru a câştiga bunăvoinţa lui Allah, îi ajută pe cei săraci, îi satură pe cei flămânzi şi într-un fel sau altul alină suferinţa bolnavilor. Deci, dacă toate activităţile unui om se desfăşoară după voinţa lui Allah, dacă trăieşte cu frica lui Allah şi dacă este conştient de faptul că tot ce face tot ce întreprinde este doar pentru a câştiga bunăvoinţa lui Allah, atunci toate aceste activităţi ale lui, de fapt toată viaţa lui este ‘Ibadah (act de adorare).
Mai mult, înseamnă că un om îşi îndeplineşte îndatoririle sale de bun musulman atunci când, de teamă să nu-l mânieze pe Allah, este preocupat, în permanenţă, să nu facă vreun rău semenilor săi, făcând tot timpul numai bine.
Pentru ca un om să-şi îndeplinească în mod fericit toate îndatoririle de bun musulman, au fost create o serie de forme de închinare. De aceea ‘Ibadah (rugaciunea) reprezintă stâlpul pe care se sprijină islamul.

sursa: Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 2