Tag: Allah

Cele șase principii ale credinței

  Al-Mawdudi   Profetul Muhammed ne îndeamnă să urmăm următoarele șase principii ale islamului: 1. Credinţa în Allah şi numai în Allah şi supunerea devotată faţă de voia lui; 2. Credinţa în îngerii Lui Allah; 3. Credinţa în cărţile sfinte vestite de Allah şi credinţa în Coran, ultima carte sfântă vestită de Allah; 4. Credinţa […]

 

Al-Mawdudi

 

The_First_Pillar_of_Islam_-_The_Muslim_Profession_of_Faith_001Profetul Muhammed ne îndeamnă să urmăm următoarele șase principii ale islamului:
1. Credinţa în Allah şi numai în Allah şi supunerea devotată faţă de voia lui;
2. Credinţa în îngerii Lui Allah;
3. Credinţa în cărţile sfinte vestite de Allah şi credinţa în Coran, ultima carte sfântă vestită de Allah;
4. Credinţa în profeţii lui Allah şi în ultimul profet al său care este Muhammed;
5. Credinţa în lumea de apoi;

6. Credința în soarta bună sau rea de la Allah.
Aceste șase principii constitue fundamentul islamului. Cineva care arată respect şi credinţă faţă de aceste șase principii intră în comunitatea islamică şi devine un membru al acestei comunităţi. Dar, trebuie avut în vedere faptul că cineva nu poate să devină musulmsn doar prin vorbe. Cineva devine un bun musulman, mai ales, respectând şi îndeplinind, cu stricteţe, toate canoanele pe care le-a vestit Allah prin vestitul său Muhammed. Această credinţă în Allah presupune manifestarea deschisă a supunerii faţă de voia Lui. Recunoaşterea Lui Allah ca unic creator şi suprem judecător al lumii presupune implicit şi obligativitatea îndeplinirii unor îndatoriri pentru a câştiga îndurarea lui Allah.
Credinţa în Allah presupune direct şi credinţa în Coran, cartea sfântă vetită de Allah, şi în tot ce cuprinde această carte sfântă. Un bun musulman acceptă fără şovăire faptul că Muhammed este trimisul lui Allah. Această acceptare semnifică, implicit şi acceptarea poruncilor lui Muhammed ca porunci venite de la Allah. Acest lucru înseamnă că trebuie să avem credinţă în Muhammed. Deci, trebuie să se ştie că simpla acceptare şi aderare prin vorbe la islam nu înseamnă nicidecum că cineva a devenitun bun musulman. Această calitate presupune, înainte de toate, respectarea şi aplicarea în viaţă a tuturor cerinţelor şi principiilor islamului. Prima cerinţă şi principiu este cel al rugăciunii. Rugăciunea însemnând îndeplinirea unor datorii de bază față de Creatorul nostru.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

ALĂTURI DE GREU VINE ŞI UŞORUL

ALĂTURI DE GREU VINE ŞI UŞORUL Aid Al-Qarni    Alaturi de greu vine şi uşorul. [Al-Inshirah 94:6] Mâncarea vine în urma foamei, apa în urma setei, somnul în urma oboselii şi sănătatea în locul bolii. Cei rătăciţi îşi vor găsi calea, cei neliniştiţi îşi vor găsi liniştea, la fel cum ziua succede nopţii: Dar s-ar […]

ALĂTURI DE GREU VINE ŞI UŞORUL

Aid Al-Qarni

 

 Alaturi de greu vine şi uşorul. [Al-Inshirah 94:6]

Mâncarea vine în urma foamei, apa în urma setei, somnul în urma oboselii şi sănătatea în locul bolii. Cei rătăciţi îşi vor găsi calea, cei neliniştiţi îşi vor găsi liniştea, la fel cum ziua succede nopţii:

Dar s-ar putea ca Allah să aducă biruinţa sau o alta oranduiala de la el şi atunci se vor căi ei pentru ce au ţinut ascuns în sufletele lor. [Al-Ma’idah 5:52]

Spune nopţii că urmeaza ziua cu lumina ei ce se revarsă din vârfurile celor mai înalţi munţi până la cele mai joase văi. Adu-le celor necăjiţi veşti despre liniştea lor ce vor veni cu viteza vântului.sikinti ALĂTURI DE GREU VINE ŞI UŞORUL

Chiar dacă cât vezi cu cuprinsul ochilor este numai deşert şti că şi acesta se termină într-un anumit punct şi urmeaza câmpii pline cu verdeaţa. Când vezi că frânghia se subţiaza din ce în ce mai mult şti că se va rupe cât de curând.

Lacrimile sunt urmate de zâmbete, în locul temei se instalează calmul şi liniştea înlocuieşte anxietatea. Când a fost făcut focul pentru el, Profetul Ibrahim ( Pacea fie asupra lui!) nu a simţit căldură deoarece el deja simţea căldura venită din partea Domnului lui:

Dar Noi am zis: O, foc! Fii racoare şi mântuire peste Avraam! [Al-Anbiyaa’ 21:69]

Mările nu se puteau retrage în faţa Profetului Moise ( Pacea fie asupra lui!) dacă nu credea cu adevărat în Domnul Dumnezeul lui:

Dar el a zis: “În niciun caz! Domnul meu este cu mine şi el mă călăuzeşte .” [Ash-Shu`araa’ 26:62]

Profetul Muhammad ( Pacea şi Binecuvântarea fie asupra lui!) i-a spus lui Abu Bakr (radiyAllahu anhu) în peşteră că Allah este cu ei şi apoi liniştea şi pacea a pogorât asupra lor.

Aceia care sunt supuşi prezentului văd numai tristeţe şi necăjire. Asta pentru că ei privesc doar la pereţii de care sunt înconjuraţi şi nu văd perspectivele a ceea ce este dincolo de aceştia.

Aşadar, nu dispera: este imposibil ca lucrurile să nu se schimbe. Zilele şi anii trec, viitorul este imprevizibil şi nu există zi pe care Allah să nu o fi orânduit-o. Poate că nu ştii, dar Allah este cel care face lucrurile să se învârtă. Şi într-adevăr, alături de greu vine şi uşorul.

 

________

Sursa: Nu te întrista!, autor: Aaid Al-Qarni, femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 0

ÎNSUȘIRI ALE LUI ALLAH

ÎNSUȘIRI ALE LUI ALLAH Sa’id Hawwa   Toate fenomenele pe care le vedem în acest Univers ne demonstrează patru calităţi existenţiale: ştiinţa, voinţa, puterea şi viaţa. Dacă nu ar fi existat puterea, nu ar fi existat acest Univers; dacă voinţa nu ar fi determinat ca lucrurile să fie aşa cum sunt ele, nu ar fi […]

ÎNSUȘIRI ALE LUI ALLAH

Sa’id Hawwa

 

Toate fenomenele pe care le vedem în acest Univers ne demonstrează patru calităţi existenţiale: ştiinţa, voinţa, puterea şi viaţa. Dacă nu ar fi existat puterea, nu ar fi existat acest Univers; dacă voinţa nu ar fi determinat ca lucrurile să fie aşa cum sunt ele, nu ar fi existat acest Univers; dacă nu ar fi existat ştiinţa, nu ar fi existat niciun lucru. Fiecare dintre părţile acestei lumi demonstrează o ştiinţă anterioară, o voinţă care a specificat şi o putere care a făcut să se vadă, iar una dintre condiţiile caracterizării unei esenţe prin ştiinţă, voinţă şi putere este ca ea să aibă viaţă.

Toate fenomenele demonstrează că această esenţă care se caracterizează prin ştiinţă, voinţă, putere şi viaţă şi care a creat acest Univers se caracterizează de asemenea prin eternitate – ea neavând început, prin veşnicie ‒ ea neavând sfârşit, prin unicitate – ea neavând egal şi deosebindu-se de făpturi; nimic din creaţia sa nu seamănă cu ea, ea există prin sine însăşi şi nu are nevoie de un creator sau de cineva care să o individualizeze.

Allah-by-GondolieraToate fenomenele dovedesc că această esenţă (dhat) este perfectă (kamila), mai presus de orice defect (munazzah ‘an naqs), de defectul orbirii – fiindcă ea vede, de defectul surzeniei – fiindcă ea aude şi de defectul muţeniei – fiindcă ea vorbeşte.
Toate fenomenele dovedesc ceva care există (Wujud), care este caracterizat de ansamblul acestor însuşiri; o Existenţă fără început –fiindcă ea este Cel Dintâi (Al-Awwal) şi fără sfârşit – fiindcă ea este Cel Din Urmă (Al-Aakhar), care nu are egal – fiindcă ea este Unicul (Al-Wahid), care nu are seamăn – fiindcă ea este Cel Mai Sfânt (Al-Quddus), care nu are nevoie de nimeni – fiindcă ea este Eternul (Al-Qayyum); o Existenţă care se caracterizează prin putere – fiindcă ea este Atotputernicul (Al-Qadir), prin viaţă – fiindcă ea este Cel Viu (Al-Hayy), prin auz – fiindcă ea este Atoateauzitorul (As-Sami’), prin văz – fiindcă ea este Atoatevăzătorul (Al-Basir), prin vorbire – fiindcă ea este vorbitoare (Mutakallim), prin ştiinţă – fiindcă ea este Atoateştiutorul (Al-‘Alim), prin voinţă – fiindcă ea voieşte (Murid).

Multitudinea faptelor lui Allah, rezultate din ştiinţă, voinţă şi putere, impune ca Allah să aibă numeroase nume, dar buna cuviinţă faţă de El ne obligă să nu-L numim decât prin semnele cu care El Însuşi S-a numit prin intermediul revelaţiei (wahy), nume dovedite în mod categoric, fiindcă numai El Preaînaltul Îşi cunoaşte măreţia și pentru ca să nu Îi atribuim lui Allah decât ceea ce se potriveşte cu Esenţa Sa. („Tot binele se află în Mâinile Tale, dar răul nu Ți se atribuie Ție”). Nu-L vom numi decât cu acele nume cu care S-a numit El Însuşi; toate numele şi epitetele prin care El Însuşi Și-a desemnat Esenţa se numesc „nume sublime” (al-asma’ al-husna):

Allah! Nu este altă divinitate afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase! [adică cele nouăzeci şi nouă de epitete] (Surat Ta-Ha 20:8);

Spune: «Chemaţi-L pe Allah sau chemaţi-L Milostivul [Ar- Rahman], oricum L-aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase!» (Surat Al-ʽIsra’ 17:10);

Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemaţi-L cu ele și depărtaţi-vă de aceia care schimonosesc numele Lui! (Surat Al-ʽA’raf 7:180).

Pentru toate aceste nume sublime menţionate în Qur’an şi în tradiţie (sunnah) există în Univers fenomene care le dovedesc. Aceste nume, aşa cum apar în Qur’an şi în tradiţie (sunnah), exprimă uneori calităţi prin negare, alteori calităţi existenţiale, alteori calităţi ale perfecţiunii, alteori calităţi ale faptei şi ele toate întrunesc aceste calităţi.

Numele lui Allah Preaînaltul menţionate în Qur’an şi în tradiţie (as-sunnah) sunt numeroase, dar acestea nu sunt toate numele Sale. Într-o tradiţie (hadith) se spune: „Doamne, mă rog Ţie cu fiecare nume al Tău cu care Tu Te-ai chemat sau pe care l-ai pogorât în Cartea Ta sau pe care Tu l-ai luat în ştiinţa nevăzută!”.

Aşadar cele amintite mai sus nu sunt toate numele sublime ale lui Allah, căci măreţia lui Allah este infinită, dar toate numele menţionate sunt întărite de fenomenele Universului în mod explicit sau implicit, iar dacă dovada raţiunii se întâlneşte cu dovada textului şi cele două se potrivesc, aceasta este dovada corectitudinii atât a raţiunii, cât şi a textului.

 

 

_________________

sursa: islamulazi.ro

Source Link

Views: 3