Nobletea cunoasterii intru Allah

Nobletea cunoasterii intru Allah   Cu adevarat, Allah i-a innobilat si i-a favorizat pe oamenii in stiinta religioasa („ilm shar’iy) fata de ceilalti oameni, si a spus Allah: Oare acela care petrece timpul noptii în rugăciuni, prosternându-se si stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi si Îl roagă de îndurare pe Domnul […]

Nobletea cunoasterii intru Allah

 

Cu adevarat, Allah i-a innobilat si i-a favorizat pe oamenii in stiinta religioasa („ilm shar’iy) fata de ceilalti oameni, si a spus Allah:

Oare acela care petrece timpul noptii în rugăciuni, prosternându-se si stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi si Îl roagă de îndurare pe Domnul său? Spune: “Oare sunt egali cei care stiu cu aceia care nu stiu?” Însă numai aceia care au minte,trag învătăminte. (Az-Zumar 39:9)

Si  a dezvaluit Allah ca pe acestia ii ridica in trepte (de credinta si evlavie) si a spus Preainaltul:

O, voi cei care credeti! Când vi se spune vouă: „Faceti loc în adunări!”, atunci faceti voi loc si vă va face si Allah vouă loc [în Paradis]! Iar când se spune „Ridicati-vă!”, atunci ridicati-vă voi si Allah îi va ridica cu [câteva] trepte pe aceia care cred dintre voi si pe aceia cărora li s-a dat stiinta, căci Allah este bine stiutor a ceea ce faceti! (Al-Mujadilah 58:11)

Si i-a ordonat Allah profetului Sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa ceara sporirea stiintei, dovedind astfel insemnatatea data cunoasterii in islam. Si spune Allah:

Și mai presus [de toate] este Allah – Regele, Adevărul [Al-Malik, al-Haqq]! Nu te grăbi cu [recitarea] Coranului mai înainte de a ti se încheia revelarea lui! si spune: „Doamne, sporeste-mi mie stiinta!” (Ta-ha 20:114)

Si asa cum a aratat Allah, aceia dintre oameni care se tem de Acesta nu sunt altii decat aceia care au stiinta,a spus Preainaltul:

Tot astfel sunt si printre oameni si vietuitoare si vite cu felurite culori. Singurii ce se tem de Allah sunt învătatii dintre robii Săi. Dar Allah este Puternic [si] Iertător [‘Aziz, Ghafur]. (Fatir 35:28)

25227323_e54b5315a5_zSi nu este indoiala ca in acest context referirea se face la oamenii de stiinta religioasa, si nu  la stiintele lumesti, ca inginerie, medicina, industrie, pentru ca, din pacate, multi dintre cei care au stiinta in aceste domenii nu au credinta in Allah astfel incat sa se teama de El si sa I se supuna cu smerenie.

Si, in acelasi timp, nu exista indoiala ca dreptcredinciosul musulman care poseda stiinta in aceste domenii si, prin aceasta, le este folositor celorlalti frati ai sai musulmani, servind astfel comunitatea islamica si facand-o mai puternica, cu voia lui Allah, stiinta  acestuia va fi rasplatita, daca este facuta in numele adorarii lui Allah.

In versetele de mai sus, insa, asa cum am spus, se face referire la stiinta religioasa, stiinta profetilor, cu care au venit pentru a-i scoate pe oameni din intunericurile necredintei si ignorantei la lumina, stiinta care a fost pogorata in cartile lui Allah PreaPuternicul.

Si dintre stiintele religioase, care alta dintre acestea ar putea fi cea ma nobila decat stiinta despre preafrumoasele nume ale  lui Allah si atributele Sale preainalte, noblete data de insasi nobletea obiectului cunoasterii – Allah.

Si nu exista verset din Coran care sa nu faca referire, intr-un fel sau altul, la vreunul dintre atributele sau preafrumoasele nume ale lui Allah.

Si preciza sheikhul Ibn Taymyah (Allah sa aiba mile de el!) cum ca in Coran exista mai multe mentiuni cu privire la numele, atributele si actiunile luiAllah decat specificarile legate de mancare, bautura si placeri in paradis si versetele care presupun amintirea numelor si atributelor lui Allah, sunt mai pretioase, comparativ cu celelalte. Si aceasta afirmatie este sustinuta si de considerarea „ayat al-kursy” („Allah, nu exista alta divinitate in afara de El, Cel viu, Cel Vesnic… – Surat Al-Baqarah, 255) si a surei Al-Fatiha ca fiind cea mai insemnata sura din Nobilul Coran, iar Surat Al-Ikhlas o treime a acestuia, asa cum a fost semnala intr-o serie de ahadis sahihah (relatări autentice).

Si dobandirea stiintei cu privire la numele si atributele lui Allah  si a semnificatiei acestora naste in inima supusului teama si frica si iubire fata de Domnul si Stapanul sau.

Si cel care a stiut ca Allah este Aatoatestiutor si nu-I este nimic ascuns din ceea ce ii priveste pe supusii Sai si crede in aceasta, se va teme de Allah in a iesi din drumul cel drept pe care I l-a prescris, mai mult decat acela care nu stie aceasta.

Si cel care stie ca lui Allah nu  ii este nimic imposibil  si El are putere in toate, va avea mai multa teama in supunerea sa fata de Allah decat cel care nu stie aceasta.

Si cel care va sti ca Allah este „Ar-Razak” – „Indestulatorul” si El este Cel care l-a daruit cu toate binecuvantarile pe care le detine, atunci Il va iubi mai mult pe Allah decat unul care nu stie aceasta.

Si pentru aceasta a spu Allah Singurii ce se tem de Allah sunt învătatii dintre robii Săi, pentru ca ei sunt singurii care Il cunosc cu adevarat pe Allah si se tem de Allah si se tin departe de pedeapsa Sa prin supunere fata de El, stiind ca Acesta este capabil de orice vrea si asupra cui vrea  si el face ceea ce vrea. Si cel care stie aceasta si este convins de faptul ca daca este nesupus lui Allah va fi pedepsit ii va fi frica si se va teme de El, datorita temei de pedeapsa Sa.

Si cautand consecintele cunoasterii lui Allah asupra modalitatii noastre la Acesta, prin adorare, putem constata urmatoarele:

1. cunoasterea lui Allah ne cheama sa-l iubim pe Acesta, sa ne temem de El, sa-l rugam pe El, sa ne incredem in El, si sa ne intoarcem la El, si aceasta este, cu adevarat, victoria celui supus si cheia spre dobandirea fericirii in cele doua case – a acestei vieti si a vietii de apoi.

Si nu-L poti cunoaste pe Allah decat cunoscandu-I numele si perfectele sale atribute si intelegand sensul si semnificatiea acestora.

2. Si cunoasterea lui Allah Preainaltul este unul dintre stalpii credintei musulmanului si,de fapt, baza acesteia, iar tot ceea ce ii urmeaza isi trage seva din aceasta.

Si, subhan Allah, slava lui Allah, credinta nu inseamna  doar rostirea de catre cineva a formulei „am crezut in Allah”, fara a a-L cunoaste macar pe Acesta; ci,dimpotriva, adevarata credinta presupune cunoasterea Domnului in care crezi si, mai mult, impune straduinta in a-L cunoaste pe cat mai mult posibil despre natura Sa si despre numele si atributele Acestuia, pana cand ajunge la nivelul convingerii sincere in veridicitatea acestora.

Si cu cat supusul  Il cunoaste mai bine pe Domnul sau, cu cat nivelul sau de credinta este mai mare, si cu cat i-a sporit stiinta, cu atat i-a sporit si credinta

Si metoda acceptata din punctul de vedere al teologiei islamice  in vederea cunoasterii numelor si atributelor  lui Allah este reflectia asupra textelor coranice si a invataturilor profetului (Pacea si binecuvantarea lui Alllah fie asupra sa!) si intelegerea corecta a ceea ce ele contin.

Un alt aspect ce trebuie avut in atentie cu privire la relatia, prin adorare, intre om si Domnul sau este constientizarea faptului ca Allah a creat creatiile Sale pentru a-ladora, si a spus Allah:

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decât pentru ca ei să Mă adore. (Adh-Dhariyat 51: 56)

Iar acestia nu Il pot adora fara a-L cunoaste si, in mod indubitabil si absolut ei au nevoie de cunoasterea Sa pentru a avea posibilitatea de a pune in practica telul cerut de la ei a fi atins si intelepciunea intru care au fost create.

Si preocuparea pentru o cat mai buna cunoastere a lui Allah este tocmai preocuparea supusului cu ceea indeletnicirea in virtutea careia a fost creat; iar lasarea si pierderea sa, delasare in raport cu scopul pentru care a fost creat este neplacut si rau venit din partea unui supus asupra caruia binecuvantarile lui Allah sunt pogoarate inca  si favorurile Sale asupra lui sunt marete si successive, repetabile din toate punctele de vedere, iar el sa fie ignorant in ceea ce-L priveste pe Domnul sau, refuzand cunoasterea Sa si a numelor si atributelor Sale.

4.  si cel care-l cunoaste cu adevarat pe Allah si cunoaste numele si atributele si actiunile Acestuia, poate deduce/intelege prin  acestea ceea ce face Allah si oranduieste dintre prescriptii; pentru ca Allah nu face decat ceea ce presupun numele Sale, iar actiunile sale nu sunt conturate decat de dreptate si binecuvantari si intelepciune.

Si, Allahnu  impune nic iuna dintre prescriptiile Sale decat acestea fiind decurse din multumirea Lui si intelepciunea Lui si binecuvantarile Lui si dreptatea Lui si tot ceea ce Il priveste este adevar si dreptate si prescriptiile si interdictiile Sale  sunt dreptate si intelepciune.

Si au fost de parere unii invatati ai  islamului cum ca primul fard (prima obligatiune) pe care a prescris-o Allah supusilor Sai este cunoasterea Sa, pentru ca daca oamenii l-au cunoscut, atunci, cu siguranta I s-au si supus.

Si a spus Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Deci să stii că nu există altă divinitate afară de Allah si cere iertare pentru păcatele tale si pentru dreptcredinciosi si dreptcredincioase! Allah cunoaste umbletul vostru [pe pământ] si odihna voastră. (Muhammad 47:19)

Si, ca musulmani, avem obligatia de a-l cunoaste pe Allah si a cunoaste numele si atributele Acestuia si semnificatia lor pentru a-L putea preamarii pe Allah si a I se supune, si a se relationa la El, prin adorare intr-o forma cat mai adecvata cu putinta.

Si daca in privinta oamenilor, simple creatii ale lui Allah, atunci cand suntem interesati de o anumita persoana si dorim sa o cunoastem si sa stim cine e, vom incepe prin afla care este numele sau si numele familiei sale, vom intreba despre ceea ce ii este particular si ceea ce o priveste in general; atunci, Allah, Cel care ne-a creat si ne-a dat cele de trebuinta si a carui indurare o cautam, si de a carui pedeapsa ne temem, are mai multa intietate in a ne preocupa de cunoasterea numelor si atributelor Sale si sensurilor si semnificatiei acestora.

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.com

 

Source Link

Views: 2

ETICA POMENIRII LUI ALLAH

  Prin pomenire nu se are in vedere doar pomenirea facuta verbal; și căința este tot o pomenire a lui Allah. Meditația este una dintre cele mai înalte forme de pomenire; căutarea științei este tot pomenire; cererea cu bună intenție a bunăstării este tot o pomenire și orice lucru făcut pentru obținerea mulțumirii Domnului Tău, […]

 

Prin pomenire nu se are in vedere doar pomenirea facuta verbal; și căința este tot o pomenire a lui Allah. Meditația este una dintre cele mai înalte forme de pomenire; căutarea științei este tot pomenire; cererea cu bună intenție a bunăstării este tot o pomenire și orice lucru făcut pentru obținerea mulțumirii Domnului Tău, fiind conștient că El te vede și te veghează continuu. Cel care știe și realizează acestea se află permanent într-o stare de pomenire a lui Allah. Pentru ca această pomeniri (dhikr) să aibă efect asupra inimii lui, musulmanul trebuie să se conformeze anumitor reguli etice ale acestei forme de adorare a lui Allah; pentru că în caz contrar pomenirea va reprezenta doar cuvinte goale fără sens. Teologii au enumerat și explicat numeroase condiții pentru zikr. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele:

1. Pomenirea trebuie făcută cu khușu’ (teamă de Allah), într-o manieră ce impune respect, conștientizând și trăind înțelesul celor spuse.

2. Pomenirea trebuie făcută cu voință, într-o stare de conștientizare totală și pe cât posibil fără a-i deranja pe alții.

3. Versetul coranic spune următoarele în legătură cu aceste principii:

Pomenește-L pe Domnul tău în sufletul tău, cu umilință și frică, fără a o rosti cu glas tare, atât dimineața cât și seara, și nu fi dintre cei nepăsători! (Al-A‘raf 7:205)

zikr ETICA POMENIRII LUI ALLAH

4. Atunci când pomenirea lui Allah se face în grup, trebuie să se conformeze grupului, astfel încât să nici nu o ia inaintea, dar nici să nu rămână în urma lor, să nu facă adăugiri la cele recitate de ceilalți. Dacă cineva se alătură grupului după ce aceștia au început, el va recita odată cu ei, iar la sfârșit va recupera singur cele pierdute. Nu trebuiesc făcute adăugiri celor recitate de grup, pentru ca pomenirea să nu fie deformată și sensurile distorsionate. Teologii sunt în consens că împlinirea unui astfel de lucru este interzisă.

5. În timpul pomenirii îmbrăcămintea și locul în care ea se face trebuie să fie curate. Timpul și locul trebuie să fie bine alese. Astfel, musulmanul care se alătură pomenirii lui Allah trebuie să își limpezească gândurile, să își curețe inima de orice lucru lumesc și să își purifice intenția.

6. Pomenirea trebuie făcută cu umilință și respect, iar musulmanul să stea departe de orice zgomot și lucru lumesc care ar putea să scadă din răsplata și binefacerea pomenirii.

Cel care va pune în practică aceste reguli, cu voia lui Allah, va simți roadele pomenilor, va simți dulceață în inima lui, o lumină în sufletul său, o deschidere în pieptul său și o binecuvântare de la Allah.

 

httpv://www.youtube.com/watch?v=xDld_ga3efU

___________

 femeiamusulmana.blogspot.com

 

Source Link

Views: 1

Credinta in viata de apoi

    Credinta in viata de apoi   Asemenea creştinilor, musulmanii cred că această viaţă este o perioadă de pregătire pentru următoarea viață. Această viaţă este un test pentru fiecare persoană, pentru viaţa de după moarte. Această zi va veni şi tot universul va fi distrus şi toţi cei morţi vor fi înviaţi pentru judecată. […]

 

 

Tulips72 Credinta in viata de apoi

Credinta in viata de apoi

 

Asemenea creştinilor, musulmanii cred că această viaţă este o perioadă de pregătire pentru următoarea viață. Această viaţă este un test pentru fiecare persoană, pentru viaţa de după moarte. Această zi va veni şi tot universul va fi distrus şi toţi cei morţi vor fi înviaţi pentru judecată. Această zi va fi Ziua Judecăţii. În ziua aceea va începe o viaţ‏ă care nu are sfârşit niciodată. În acea zi, toţi oamenii vor fi răsplătiţi de Allah Preaînaltul în funcţie de faptele şi crezurile lor. Aceia care vor muri crezând că „Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah Preaînaltul şi că Muhammad este Trimisul Său“ vor fi răsplătiţi cu Paradisul, în care vor sălăşlui veşnic, căci Allah Preaînaltul spune:

„Iar acei care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia sunt oaspeţii Raiului şi ei în el vor rămâne veşnic“ (Al-Baqara: 82).

Dar cei care vor muri fără să creadă că Profetul Muhammad este Trimisul Lui vor pierde Paradisul şi vor fi oaspeţii Iadului, căci Allah Preaînaltul spune în Qur’anul cel Sfânt:

„Acela care doreşte altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.“ (Ali ‘Imran: 85).

Şi tot El mai spune:

„De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întreg pământul în aur, chiar dacă ei vor să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de pedeapsă dureroasă şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.“ (Ali ‘Imran: 91).

Cineva poate să se întrebe: „Cred că Islamul este o religie tolerantă, dar, dacă mă voi converti la Islam, familia şi rudele mele mă vor persecuta şi vor râde de mine. Aşadar, dacă nu mă voi converti la Islam, voi mai intra în Rai şi voi fi salvat de Iad?“ Răspunsul este dat de către Allah Preaînaltul în următorul verset: 

 „Acela care doreşte altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.“ (Ali ‘Imran: 85).

După ce Allah Preaînaltul l-a trimis pe Profetul Său să cheme oamenii la religia adevărată, nu li se va mai accepta aderarea la o altă religie decât Islamul. Allah Preaînaltul este Creatorul şi Susţinătorul. El a creat pentru noi tot ce există pe pâmânt. Toate binecuvântările şi lucrurile bune le avem de la El. Deci, dat fiind toate acestea, dacă cineva refuză să creadă în Allah Preaînaltul sau că Profetul Muhammad este Profetul Său, va fi pedepsit să sălăşluiască veşnic în infern.

De fapt, cauza principală a creării noastre a fost de a-L adora pe Allah Unicul, aşa cum şi Allah Preaînaltul a spus în Sfântul Qur’an:

„Eu nu i-am creat pe djini şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore“ (Adh-Dhariyat: 56).

Această viaţă pe care o trăim acum este una foarte scurtă. Necredincioşii, în Ziua Judecăţii, vor crede că au trăit în acestă viaţă doar o zi sau o parte din zi, aşa cum spune şi Allah Preaînaltul:

„El va zice: «Câţi ani aţi rămas voi pe pământ?» Vor răspunde ei: «Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi»“ (Al-Mu’minun: 112-113).

Şi tot El a mai spus: 

 „Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu este dumnezeu în afară de El, Stăpânul Tronului sublim.“ (Al-Mu’minun: 115-116).

Viaţa de Apoi este viaţa adevărată.; nu este doar una spirituală, ci şi fizică. Noi vom trăi acolo cu sufletele şi trupurile noastre. Comparând viaţ‏a din această lume cu viaţ‏a de Apoi, Profetul Muhammad a spus: ,,Valoarea acestei lumi în comparaţie cu viaţa de Apoi este asemenea unui deget scufundat în mare, când tu îl introduci în apa mării şi apoi îl scoţi.“ Aceasta este valoarea acestei lumi comparată cu via‏ţa de Apoi; ea este asemănătoare cu câteva picături de apă comparate cu marea.

 

Source Link

Views: 2