Un tânăr australian acum pe nume Abu Bakr Ruben relatează despre căutarea lui a Adevărului, despre cum a studiat diferite dogme și credințe și cum a ajuns în final să se convertească la Islam. Într-o atmosfera destinsă, pe un ton relaxat și într-un fel amuzant, el ne face să înțelegem prin trăirile lui care au […]
Un tânăr australian acum pe nume Abu Bakr Ruben relatează despre căutarea lui a Adevărului, despre cum a studiat diferite dogme și credințe și cum a ajuns în final să se convertească la Islam. Într-o atmosfera destinsă, pe un ton relaxat și într-un fel amuzant, el ne face să înțelegem prin trăirile lui care au fost motivele care l-au determinat să îmbrățișeze Islamul și momentele lui de căutare a lui Dumnezeu.
httpv://www.youtube.com/watch?v=QixiCli3rM8&list=TLAvMtEvEQ6Jk
Source LinkViews: 5
Fethullah Gulen Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceasta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie. Religia este recunoaşterea lui Allah în […]
Fethullah Gulen
Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceasta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie.
Religia este recunoaşterea lui Allah în Unicitatea Sa absolută şi transcendentală, atingerea purităţii spirituale urmând calea Sa, este stabilirea unor relaţii în numele Lui şi după poruncile Lui, şi mai este un interes profund şi dragoste pentru întreaga creaţie, în numele Lui.
Mai devreme sau mai târziu, cei care nu recunosc religia ajung să dispreţuiască valorile înalte, cum ar fi puritatea, patriotismul şi dragostea de oameni.
Imoralitatea este o boală care se naşte din absenţa religiei, iar anarhia este produsul aceleiaşi lipse.
Oare ateii, care întreaga lor viaţă nu fac altceva decât să atace, nu au datoria de a dovedi care sunt avantajele şi bunele urmări ale ateismului, dacă acestea cumva există?
Religia şi ştiinţa sunt două feţe ale aceluiaşi adevăr. Religia ne călăuzeşte pe calea adevărată a fericirii; ştiinţa, bine înţeleasă şi folosită, este ca o torţă care ne luminează aceeaşi cale.
Bărbaţii şi femeile îşi ating adevărata umanitate prin religie, şi acesta este lucrul care îi deosebeşte de animale; ateii nu arată că ar exista vreo deosebire între fiinţele umane şi animale.
Religia este calea pe care Allah a hotărât-o, pe când ateismul este calea satanei; de aceea, lupta dintre religie şi ateism a existat încă din vremea lui Adam şi va continua să existe până în Ziua de Apoi.
Toate florile frumoase ale virtuţilor demne de laudă cresc în grădinile religiei, şi tot acolo cresc şi fructele cele mai dee seamă ale arborelui creaţiei, precum Profeţii, sfinţii şi marii învăţaţi. Ateii îi nesocotesc în mod deliberat. Dar, cât ar încerca, nu pot să-i scoată nici din inimile oamenilor şi nici din paginile cărţilor.
Nu există nimic în religia adevărată care să contravină cu-noaşterii, bunei judecăţi şi bunului simţ. De aceea, religia adevărată nu poate fi criticată dintr-o perspectivă raţională. Oamenii care nu acceptă religia sunt lipsiţi de judecată sau au o concepţie greşită despre ştiinţă şi cunoaştere.
Religia este o sursă binecuvântată şi nesecată, aşezată la baza civilizaţiei adevărate. Prin adevărata religie, sufletul şi trăirile noastre se înalţă şi ne poartă spre lumile metafizice, unde primim din abundenţă hrana frumuseţii, a virtuţii şi a bunătăţii.
De la apariţia sa pe pământ, omenirea şi-a găsit adevărata pace şi fericire în religie. Aşa cum nu putem vorbi despre moralitate şi virtute acolo unde oamenii nu practică adevă-rata religie, nu putem vorbi nici despre adevărata fericire. Moralitatea şi virtutea izvorăsc dintr-o conştiinţă curată şi sănătoasă. Religia este cea care conferă puritate conştiinţei, pentru că ea este legătura dintre om şi Divinitate. Religia este şcoala cea mai bună şi instituţia binecuvântată prin care pot fi dezvoltate virtuţile morale. Este o şcoală cu porţile deschise pentru orişicine, fie el tânăr sau bătrân. Numai cei care se ţin aproape de ea pot cunoaşte pacea, mulţumirea şi libertatea. Din contră, oamenii fără religie ajung să piardă totul, inclusiv propria lor identitate.
Virtutea trebuie căutată în practicarea credinţei. Rar se în-tâmplă să găseşti virtuţi demne de laudă la un ateu. Şi la fel de rar, să nu găseşti niciuna la omul credincios.
ro.fgulen.com
Source LinkViews: 4
Victor B. Vreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers. Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta […]
Victor B.
Vreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers.
Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta viata este pur si simplu intamplatoare… dupa parerea mea de atunci, eu chiar credeam ca am “argumente indestructibile” in a sustine ca Dumnezeu nu exista.
Am avut ocazia sa stau de vorba de mai multe ori cu o persoana musulmana foarte dedicate religiei sale. Mi-a oferit atunci cand am avut nevoie materiale care ma ajutau sa inteleg mai bine logica islamica in explicarea acestei lumi, acestui Univers, dar si a omului si scopului sau, in principal.
O sa fiu scurt, si o sa spun ca, cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost credinta! Cel mai … spectacular, pot spune! Credeti-ma, un om care nu crede, asa cum eram eu inainte, este ca si lipsit de viata sau esenta. Sunt convins ca vorbele mele nu reprezinta nici pe departe intensitatea trairilor mele chiar si atunci cand doar amintesc despre credinta.
O sa va spun despre importanta credintei in viata omului, asa cum am auzit-o si eu undeva si mi s-a parut atat de pertinenta. Credinta este precum electricitatea intr-o casa moderna. De multe ori, ne dam seama de importanta acesteia abia atuci cand, din cauza unei defectiuni tehnice, nu avem electricitate. Frigiderul nu-si mai are rostul in ziele de vara, masinile de spalat, cititul dupa apusul soarelui, iar la unele locuintei, chiar si incalzirea termica sau apa de la robinet sunt oprite din cauza lipsei de electricitate. O casa fara curent electric, este, in ziua de azi, destul de greu de locuit. Atunci cand revine curentul, vom observa ca toate “prind viata ” in casa si ca putem folosi din nou frigiderul, televizorul, calculatorul sau chiar toaleta. Ramanand eu insumi in aceasta situatie de mai multe ori, mi s-a parut foarte buna comparatia unui trup fara credinta cu a unei case fara curent electric (casa dupa standardele de locuire din prezent).
Ce rost are omul in aceasta lume daca nu are un scop anume? Desigur omul intrece cu mult conditia animalelor in aceasta privinta… sau ar trebui macar. Omul este format din trupul sau, insa, dincolo de oase si carne, are si un suflet. Cu totii cunoastem care este hrana trupului, care sunt necesitatile acestuia si conditiile in care el ar trebui sa traiasca. Insa toate acestea sunt valabile nu doar pentru oameni, ci si pentru celelalte finite vii. Insa ceea ce ridica omul mai presus de acest statut este doar credinta. Un om cu credinta “vede” dincolo de acest statut, nu se limiteaza la el si se ridica la un alt nivel – acela de rob al Celui Datator de Viata!
Source LinkViews: 4
