Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Nici eu nu am crezut la inceput

Nici eu nu am crezut la inceput “In prezent, tot mai multi teologi si cercetatori deopotriva sunt de acord ca preceptele invechite atat ale religiei cat si ale stiintei trebuie reanalizate. Poate cea mai elocventa descriere a acestui aspect a adus-o castigatorul Premiului Nobel pentru Medicina in 1974, britanicul Christian Rene de Duve: „Universul nu reprezinta acel cosmos […]

Nici eu nu am crezut la inceput

Nici eu nu am crezut la inceput

“In prezent, tot mai multi teologi si cercetatori deopotriva sunt de acord ca preceptele invechite atat ale religiei cat si ale stiintei trebuie reanalizate. Poate cea mai elocventa descriere a acestui aspect a adus-o castigatorul Premiului Nobel pentru Medicina in 1974, britanicul Christian Rene de Duve: „Universul nu reprezinta acel cosmos inert din teoriile fizicienilor sau ale clericilor. Universul inseamna viata, si toata infrastructura necesara ei este prezenta in jurul nostru. Cu siguranta exista miliarde de biosfere generate si sustinute de restul Universului”.

O parere asemanatoare impartaseste si fizicianul si astrobiologul american Paul Davies care, in cadrul unei conferinte de presa la Washington, afirma: „Problema care apare in momentul in care spui ca Dumnezeu este Creatorul, este aceea ca Dumnezeu nu poate fi explicat. In felul acesta, facem trimitere catre un Creator inexplicabil si asta nu demonstreaza nimic. Dar sa spui ca legile fizicii au permis aparitia vietii inteligente asa cum o cunoastem astazi, ei bine, nici asta nu este o explicatie”. 

Inca de mic simteam cum ma deranjeaza atitutidinea atat de radicala alor mei impotriva religiei in general, impotriva ideii de existenta a lui Dumnezeu, ideii de existenta a unui Creator al Universului, de existenta a unei vieti dupa moarte, a unei zile in care toti vom da socoteala pentru faptele noastre… Pretindeau ca sunt adepți ai logicii, ai argumentelor științifice, insa nu găseau răspunsuri la cele mai elementare întrebări despre acest Univers .

Pana la o vârstă am mers pe ceea ce ei m-au învățat, de fapt nici nu eram genul de persoana prea meditatoare. Însă, cu cat am crescut, mi-am pus întrebări din ce în ce mai profunde despre originea Universului și legile pe care acesta le urmează, despre sensul acestei vieți, despre cursul ei… Am intrat în multe polemici cu parintii mei… Mereu îmi spuneau ca degeaba învăț la un liceu prestigios dacă am aceste concepții “din Evul Mediu”.

Am absolvit printre primii, iar pe listele de admitere la facultate am fost printre primii.

Călătoria mea spirituala a continuat și la facultate. Aveam în minte întrebările la care nu găsisem încă raspuns și cautam răspunsuri în tot felul de locuri, de tradiții sau culte religioase. Observam pe zi ce trecea ca ma apropiam din ce în ce mai mult de Islam.

Luna aceasta se vor împlini sase ani de când am hotărât sa fiu musulman. E adevărat ca a durat aproximativ un an de la convingerea mea și pana la marturisirea de credință, timp în care am citit, am cercetat, am întrebat.  Și totuși, calea spre Creatorul meu, spre adevăr, răspunsurile pe care le cautam erau atât de aproape de mine! M-am convertit la İslam cu toate nelămuririle deslușite și cu cheia spre cunoaștere în mâinile mele. Cred cu tărie ca ambele extreme sunt dăunătoare, iar poziționarea radicala de-o parte sau alta nu va face decât sa întunece mințile și constiinta, îndepărtându-ne  de esența elevarii  spirituale și de scopul existentei noastre pe pământ.  

Source Link

Views: 4

Materialismul dialectic

  Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge Harun Yahya          Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.   Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de […]

 

Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge

Harun Yahya

         Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.

 

Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de sânge.

Aşa cum se subînţelege din denumirea de “materialism dialectic”, ea îşi are originile în violenţă. Întemeietorul acestei gândiri , Marx, a spus că : ” dacă nu ar fi fost evoluţia şi lupta , atunci totul ar fi rămas la fel.” şi că “violenţa este fătul noii societăţi şi moaşa societăţii vechi”, insuflând cu aceste cuvinte violenţă , luptă şi vărsare de sânge.

lenin          Lenin este primul om politic care a aplicat teoria lui Marx , el spunea că “evoluţia este lupta între puteri opuse”, încurajând astfel lupta înte persoane cu păreri diferite. Lenin a specificat de mai multe ori că această luptă poate avea loc numai prin vărsarea de sânge , adică urmând exemplul terorismului. Cu 11 ani înaintea războiului bolşevic, în anul 1906, în revista Proletari, Lenin îşi dezvăluia admiraţia metodelor teroriste: “Lucrul de care ne ocupăm noi este lupta armată , această luptă este desfăşurată de indivizi şi de grupuri mici de indivizi. O parte aparţin grupurilor naţionale iar celelalte părţi aparţin grupărilor revoluţionare. Lupta armată este îndrepatată către 2 scopuri complet diferite ; primul urmăreşte un eventual atentat asupra oamenilor nevinovaţi , liderilor, armatei şi poliţiei ; iar al doilea scop este sustragerea banilor statului şi a unor oameni. Banii pe care s-a pus mâna  vor intra în seiful partidului , pentru innarmare, pentru promovare şi pentru bunul trai al celor care participă la luptă.”

În secolul 20, cea mai importantă ideologie care s-a împotrivit comunismului a fost fascismul. Ciudat este faptul că fascişii care erau împortriva comunismului erau cel puţin pe atât de agresivi pe cât erau comuniştii. Comuniştii munceau pentru o “luptă între clasele sociale” iar fasciştii munceau pentru o “luptă între rasele umane”. De exemplu , unul dintre sursele de idei ale naziştilor şi totodată unul dintre cei mai fanatici rasisti germani, istoricul Heinrich von  Treitschke a scris că: “Ţările pot evolua numai prin luptă asemeni luptei pentru supravieţuire descris de Darwin”.

Iar Hitler a mărturisit că: “Natura este victoria puterilor asupra celor slabi şi că puterea este victoria sigură a celor slabi. Dacă nu ar fi fost aşa, în natură ar fi fost o stricăciune totală. Cel care trăieşte trebuie să lupte, cel care nu vrea să lupte însemnă că nu are dreptul să trăiască.”

Aceste 2 ideologii susţin că pentru ca popoarele să fie mai puternice , este nevoie de luptă, conflict şi vărsare de sânge. În urma acestor războaie au murit zeci de milioane de oameni, alte zeci de milioane au fost rănite , economia unor ţări s-a prabuşit, iar banii care puteau fi folosiţi pentru sănătate , ştiinţă, tehnologie, educaţie şi artă au fost cheltuiţi pentru arme , pentru repararea distrugerilor produse de arme şi pentru reconstrucţia oraşelor distruse. Istoria a demonstrat că lupta, cearta şi vărsarea de sânge sunt dăunătoare evoluţiei omului. Bineînţeles că pe pământ există şi lucruri care se opun. Aşa cum exită lumină şi întuneric, zi şi noapte , rece şi cald , tot astfel există şi opoziţii în idei şi fapte. Dar dacă toate aceste opoziţii vor fi tratate cu toleranţă, pace , înţelegere, dragoste, milă şi îndurare, atunci vor exista numai lucruri frumoase. Dacă fiecare idee este comparată cu o alta , atunci omul îşi va observa lipsurile şi defectele având astfel ocazia să-şi îmbunătăţească ideea. Susţinătorii ideilor contradictorii vor face schimb de idei , iar prin discuţiile lor contradictorii vor ajunge la rezultate constructive. Dar acest lucru este aplicat de către cei care respectă comportamentul coranic, aceştia sunt iertători, drepţi, pacifişti şi modeşti.

Este o cruzime să omori sau să chinui un om pentru simplul fapt că aceste are o altă parere, o altă credinţă sau provine dintr-o altă rasă. Numai din acest motiv, de-a lungul istoriei s-au omorât fără milă chiar şi oameni din aceeaşi ţară. S-au săvărşit măceluri de femei şi copii , pentru că aceştia proveneau dintr-o altă rasă. Iar acestea pot fi făcute numai de cei care îl văd pe cel din faţa lui ca pe un animal evoluat, care nu îi da acestuia importanţa  de individ uman şi căruia nu îi este frică de judecata în faţa lui Allah.

Comportamentul cel mai frumos faţă de cel cu idei contradictorii ne este arătat în Coran. Istoria este plină de exemple de confruntări între cei cu idei contradictorii, iar una din cele mai cunoscute dintre acestea este Faraonul care a trăit în perioada profetului Moise. În ciuda răutăţii şi cruzimii Faraonului, Allah l-a trimis pe Moise să-l cheme la religia dreaptă, iar metoda folosita este:

“Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut măsura! / Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce amintesau se va teme!”                 (20: 43, 44)

         

Existenţa opoziţiilor în natură nu poate fi motiv de luptă. Prin respect, iubire şi toleranţă reciprocă se poate obţine concilierea celor două părţi. Comportamentul coranic aduce omenirii o viaţă în linişte şi fericire, pe când lupta dialectică răspândeşte tristeţe , stricăciune şi moarte.

 

Moise a respectat porunca lui Allah, i-a vorbit mult timp faraonului despre adevărata credinţă. Iar Faraonul ca răspuns pentru răbdarea lui a poruncit moartea tuturor discipolilor lui Moise. Însa la final, nu a fost faraonul cel care a câştigat. Dimpotrivă, faraonul şi discipolii lui au murit înnecaţi în apă. Iar Moise împreună cu credincioşii, au fost cei care au învins. Aşa cum observăm şi din acest exemplu , pentru a câştiga , nu este nevoie de luptă sau de cruzime. Întâmplarea dintre Moise şi Faraon ” este ca un rezumat al întregii istorii ; este un exeplu din care observăm că va învinge numai cel care este de partea păcii şi a dreptăţii. Răsplata comportamentului frumos va fi oferită atât în această lume căt şi în Lumea de Apoi.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 2

Factori cosmici contrazic evoluționismul

    Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva: 1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta […]

 

 

creation-universe-pla-s-widescreen-92288Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva:

1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta aceasta gravitanţională trebuie să fie formată la rata exact la care există. Dacă stelele s-ar fi format mai rapid, nu s-ar fi produs stele ca soarele nostru. Dar exact de acest tip de stele era nevoie pentru a evita o ardere stelară mai rapidă.

2. „Constanta forţei nucleare”:  Este esenţial ca forţa care ţine laolaltă particulele în nucleul unui atom să fie exact aşa cum sunt, altfel aceleaşi elemente grele ar fi fost insuficiente pentru a susţine legături de nuclei multi-protoni sau o cantitate suficientă de hidrogen. Stabilitatea elementelor necesaare vieţii ar fi fost instabilă.

3. Rata expansiunii universului. Dacă această rată ar fi fost cu puţin mai mică, atunci universul s-ar fi prăbuşit în sine înainte de faza de ardere a oricărei stele de tip G. Dacă însă rata expansiunii ar fi fost ceva mai mare, ar fi existat o condensare insuficientă pentru ca să se poată forma galaxiile şi stelele.

4. Masa totală în univers. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mică de la iniţialul big-bang, atunci helium-ul n-ar mai fi fost produs ca să poată forma elementele grele. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mare, atunci supra-abundenţa deuteriului ar fi mărit rata de ardere a stelelor, făcând viaţa de pe orice planetă imposibilă.

5. Nivelul entropiei din univers. Dacă universul ar fi fost mai entropic, atunci stelele nu s-ar fi format. Dacă universul ar fi fost mai puţin entropic, atunci sistemele galactice ar fi captat radiaţia şi ar fi compromis formarea de stele individuale.

6. Distanţa dintre stele (de aprox. 50 milioane de miliarde de km ). Dacă distanţa dintre stele ar fi fost mai mică, orbitele planetelor ar fi fost afectate într-aşa măsură încât să se destabilizeze în temperatură. Dacă distanţele dintre stele ar fi fost puţin mai mare, atunci materiale precum roca şi pământul nu s-ar fi format niciodată. Distanţele vaste dintre stele sunt, astfel, necesare pentru ca planeta noastră să ia fiinţă în timpul formării universului.

7. Numărul de stele la un loc. Dacă ar fi fost mai mult de o stea la un loc, atunci „tides” ar fi supt orbitele planetare. Iar dacă n-ar fi fost nici o stea, atunci n-ar fi existat căldura necesară vieţii.

8. Distanţa stelei-soare faţă de centrul galaxiei. Dacă steaua-soare a sistemului nostru solar ar fi fost mai aproape de centru, atunci densitatea stelară şi radiaţia ar fi fost prea masive. Dacă steaua ar fi fost mai departe de centru, atunci materialele compacte (rocile) necesare pentru apariţia planetei n-ar fi apărut.

9. Densitatea crustei pământului. Dacă ar exista o cât de mică deviaţie de la actuala grosime a crustei, atunci ar fi apărut o activitate tectonică severă, iar oxigenul ar fi fost prea abundent pentru atmosfera favorabilă vieţii.

10. Rotaţia pământului. Dacă pământul s-ar fi rotit cu puţin mai încet, ar fi apărut diferenţe de temperatură severe. Iar dacă perioada de rotaţie ar fi cu doar puţin mai rapidă, atunci viteza vânturilor atmosferice ar fi prea mare şi nimicitoare.

11. Distanţa dintre lună şi pământ. Dacă luna ar fi cu puţin mai aproape, sau altfel spus, dacă gravitatea lunii ar fi mai mare faţă de oceanul planetar, atunci viaţa n-ar fi putut dăinui. De asemenea, dacă distanţa dintre pământ şi lună ar fi cu puţin mai mică, atuci oblicitatea orbitei pământului ar fi alterată, ceea ce ar cauza schimbări climatice severe.

12. Nivelul ozonului în atmosferă. Dacă ar fi mai puţin ozon în atmosferă, atunci radiaţiile ultraviolete la nivelul pământului ar fi insuficiente pentru stabilizarea temperaturii necesare vieţii. Iar dacă cantitatea de ozon ar fi fost mai mare, temperatura la suprafaţă ar fi prea mare.
(Dr. Hugh Ross, The Creation Hypothesis, 1994)

Source Link

Views: 5