Tag: copil

Femeile și copiii

  Compasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne condiţionează […]

Compasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa)  înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet  le slăveşte poziţia  şi ne condiţionează intrarea in Rai, dacă primim binecuvântarea mamelor. Profetul Muhammed, îşi iubea nespus familia şi îşi trata soţiile cu deosebită afecţiune şi compasiune.

Profetul  le cerea companionilor să se comporte frumos cu soţiile lor şi îi sfătuia astfel: “Vă sfătuiesc să vă comportaţi frumos cu soţiile voastre”. De asemenea, referitor la acelaşi subiect a spus: “Cel mi bun dintre credincioşi este cel care se comportă cel mai frumos cu soţia lui”.“Cel mai evlavios dintre cei credincioşi este cel care are o educaţie frumoasă. Cel mai bun, este cel care se comportă frumos cu femeile”.

Deseori iubitul nostru Profet  îşi ajuta soţiile la treburile casnice. Mulsul oilor, curăţenia casei, cârpirea hainelor şi a încălţămintelor, adăpatul cămilelor, participarea la educarea şi îngrijirea copiilor  nu erau rezultatul compasiunii lui? De asemenea, Profetul Muhammed nu alegea mâncarea. Se aşeza la masă şi servea din mâncarea pe care soţia sa o gătea, fără să aibă alte pretenţii, şi îi mlţumea lui Allah pentru această binecuvântare.

Compasiunea Profetului faţă de orfani

Copiii care şi-au pierdut unul sau ambii părinţi, la o vârstă fragedă, sunt mai vulnerabili şi au nevoie de mai multă afecţiune şi compasiune. Au nevoie de îngrijire, de sfaturi bune, de educaţie. Orfanii simt mai intens lipsa de afecţiune decât lipsurile materiale. Deoarece şi-a pierdut tatăl înainte de naştere şi mama când avea doar şase ani, Profetul Muhammed înţelegea foarte bine trăirile unui orfan, le arăta afecţiune şi compasiune şi le recomanda şi companionilor săi acelaşi lucru. Doar mângâierea pe cap a orfanilor este un bine şi un vestitor al raiului. Despre acest lucru Profetul a afirmat următoarele: „Cine mângîie cu compasiune capul unui orfan va câştiga atâtea fapte bune cât firele de păr ale orfanului. Eu sunt atât de aproape în rai, de cel care face un bine unui  sărman”. Apoi şi-a strâns degetele şi a arătat semnul prin care indica cât de aproape era de cei care aveau grijă de orfani. Mesagerul lui Allah, prin gestul său, parcă voia să spună că nimeni nu se poate interpune între el şi cel care ocroteşte un sărman, la intrarea în rai. De altfel, profetul i-a recomandat unui companion care i s-a plâns că are un caracter dur,  să hrănească sărmanii, să bucure orfanii şi să îi mângâie pe cap, astfel încât Allah să-l îmbuneze.

Ebu Seleme era unul dintre cei mai de seamă companioni. A căzut martir în timpul unei lupte, lăsând în urmă cinci copii orfani. Profetul Muhammed s-a căsătorit cu soţia acestuia, doar pentru a nu-i lăsa pe cei cinci copii fără protecţie şi pentru a nu-i priva de dragostea paternă.

Dragostea profetului faţă de copii

Copiii ne sunt încredinţaţi de către Allah. Datoria noastră este să acordăm importanţa cuvenită a ceea ce ni s-a încredinţat. De altfel, PreaÎnaltul Allah ne porunceşte următoarele: “Ei, voi credincioşilor. Protejati-vă pe voi şi pe copiii voştri de focurile iadului, ale cărei vreascuri sunt oamenii şi pietrele. (Sura Tahrim, 66/6). Părinţii trebuie să-şi privească copiii precum un amanet al lui Allah. În ziua de apoi, părinţii vor fi traşi la răspundere dacă nu-şi îndeplinesc responsabilitatea aşa cum trebuie.

sursa: publicația  Zaman

Source Link

Views: 5

Copiii nevinovați

  Datorita numarului ingrozitor de mare de copii nevinovati ce au cazut victime ale actelor de agresiune din Palestina si Liban, pe 19 august 1983 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a decis ca 4 iunie sa fie o zi de comemorare a victimeor. Aceasta zi a devenit astfel Ziua internationala a copiilor nevinovati, victime ale agresiuniifizice, psihice sau emotionale. 4 […]

 

Sad ChildDatorita numarului ingrozitor de mare de copii nevinovati ce au cazut victime ale actelor de agresiune din Palestina si Liban, pe 19 august 1983 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a decis ca 4 iunie sa fie o zi de comemorare a victimeor. Aceasta zi a devenit astfel Ziua internationala a copiilor nevinovati, victime ale agresiuniifizice, psihice sau emotionale. 4 iunie reaminteste oamenilor ca peste tot in lume copiii sufera din cauza diferitelor forme de abuz si ca este nevoie urgenta sa protejam drepturile copilului.

Din pacate si astazi, ca si in trecut, tortura copiilor ramane o crima ascunsa destul de raspandita si prea putin prezenta in constiinta colectiva. Pentru a pune capat torturii si tratamentului abuziv impotriva copiilor trebuie luate mai multe masuri, iar cele deja adoptate trebuie sa fie mai bine implementate. Mai mult, trebuie sa asiguram tratamentul necesar si reabilitarea copiilor care au cazut victime.

Lumea copiilor

• Exista astazi aproximativ 50 de milioane de oameni dezradacinati peste tot in lume. Jumatate dintre acestia sunt copii.

• Se estimeaza ca peste 2 milioane de copii au fost ucisi in conflicte in ultimul deceniu. Inca 6 milioane se estimeaza ca au fost raniti si 1 milion au ramas orfani. Cifrele au crescut în ultima vreme din cauza conflictelor noi izbucnite în ultima perioadă.

• Copiii din 87 de tari traiesc printre mine. Exista aproximativ 60 de milioane de mine ce rapun in jur de 10000 de copii in fiecare an.

• Peste 300,000 de tineri, inclusiv fete, sunt soldati. Multi dintre ei nu au implinit 10 ani.

• 10 milioane de copii cu varsta pana in 5 ani se sting in fiecare an, majoritatea din cauza unor boli ce pot fi prevenite sau datorita subnutritiei.

• SIDA a ucis peste 3,8 milioane de copii, iar alti 13 milioane au ramas orfani. In ultimii ani HIV/SIDA a devenit cea mai mare amenintare la adresa copiilor, in special in tarile devastate de razboi. In cele mai rau afectate tari pana la jumatate din copiii de 15 ani sunt ucisi de aceasta boala.

• Scolile au devenit una dintre cele mai des folosite tinte in razboi. De exemplu, in timpul conflictului din Mozambic, din anii 1980-90, 45% din scoli au fost distruse.

• In fiecare an, in jur de 40 de milioane de copii nu sunt inregistrati. Astfel, raman fara un nume legal si fara nationalitate.

Compasiunea este o caracteristica islamica fundamentala si a fost una dintre cele mai evidente trasaturi ale Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! –, asa cum spune Anas: „Nu am vazut niciodata pe nimeni cu mai multa compasiune pentru copii decat Trimisul lui Allah. Fiul sau, Ibrahim, se afla in grija unei doici pe dealurile din jurul Medinei. El obisnuia sa se duca acolo si noi mergeam cu el. El intra in casa, isi lua copilul in brate si il saruta, apoi se intorcea.” [Muslim]

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – iubea copiii musulmani atat de mult incat se juca cu ei. El se purta cu ei cu compasiune si afectiune. Anas a relatat: „Ori de cate ori trecea pe langa un grup de baieti, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – zambea bland si ii saluta.” [convenit]

Un exemplu referitor la intelepciunea Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – privind cresterea copiilor il constituie hadis-ul urmator: „Nu este de-al nostru cel care nu este bland cu micutii nostri si nu recunoaste drepturile batranilor nostri.”

In lumina acestei calauziri, adevaratul musulman nu poate fi aspru cu copiii, nu poate sa se poarte cu ei intr-un mod dur sau rautacios, nu poate să rămână indiferent la soarta lor, chiar daca ii sta in fire sa fie indarjit si rezervat, deoarece religia lui, cu invataturile si calauzirea ei, inmoaie inimile si trezeste sentimente de iubire si afectiune. Asadar copiii fac parte din noi, asa cum a spus poetul: „In ale noastre inimi copiii nostri sunt, / Pasindu-ne alaturi pe acest pamant carunt. / O mica adiere de i-ar atinge acum, / De-a noastra ingrijorare n-am mai dormi nicicum.”

Bibliografie:

  • Lumea Educației
  • Centrul Cultural Islamul Azi
Source Link

Views: 5

Iubirea

    Dragostea este elementul esenţial al oricărei fiinţe, este lumina cea mai vie, forţa capabilă să reziste la orice şi să înlăture orice obstacol. Dragostea înalţă sufletul care o soarbe şi îl pregăteşte pentru călătoria spre eternitate. Sufletele care au aflat eternitatea prin dragoste încearcă să sădească şi în alte suflete ceea ce au dobândit […]

 

 

Dragostea este elementul esenţial al oricărei fiinţe, este lumina cea mai vie, forţa capabilă să reziste la orice şi să înlăture orice obstacol. Dragostea înalţă sufletul care o soarbe şi îl pregăteşte pentru călătoria spre eternitate. Sufletele care au aflat eternitatea prin dragoste încearcă să sădească şi în alte suflete ceea ce au dobândit prin apropierea lor de eternitate. Îşi închină viaţa acestei sfinte datorii. O datorie pentru care îndură orice greutăţi până la capăt, şi aşa cum rostesc „dragoste” cu ultima lor suflare, tot aşa exhală „dragoste” când sunt chemate la Judecata de Apoi.

iubireaSufletele lipsite de dragoste nu pot atinge orizontul perfecţiunii umane. De-ar trăi şi o mie de ani, nu ar face nici un singur pas pe calea perfecţiunii. Oamenii lipsiţi de dragoste şi prinşi în laţul propriului egoism nu sunt în stare să iubească pe nimeni altcineva şi se săvârşesc fără a cunoaşte vreodată dragostea sădită adânc în orice fiinţă.

Copilul când se naşte este primit cu dragoste şi creşte într-o atmosferă de afecţiune, înconjurat de suflete iubitoare. Chiar dacă mai târziu în viaţă nu va mai cunoaşte o astfel de dragoste, va tânji după ea şi o va căuta mereu.

Soarele poartă semne ale dragostei: apa se evaporă, ridicându-se spre ele, se transformă în picături, în înalt, şi picăturile se întoc vesele pe pământ, pe aripile dragostei. Mii de flori răsar apoi cu dragoste, oferindu-şi zâmbetele primprejur. Picăturile de rouă de pe frunze strălucesc cu dragoste şi scânteiază vesele. Oile şi mieii zburdă cu dragoste, iar păsările cerului şi pământului ciripesc cu dragoste, unindu-şi vocile în imnuri ale dragostei.

Fiecare fiinţă se alătură marii orchestre a dragostei din univers, cântând simfonia ei proprie şi încercând să înfăţişeze, prin proprie voinţă sau atitudine, o ipostază a dragostei profunde care există în lume.

Dragostea are rădăcini atât de adânci în sufletul omenesc încât îi face pe mulţi să-şi uite căminul, şi multora le aduce pierzanie. Cei care nu au reuşit să-şi descopere dragostea care este parte din fiinţa lor văd în astfel de manifestări ale dragostei semne de nebunie!

Altruismul este un simţământ omenesc înalt care izvorăşte din dragoste. Toţi cei care se adapă la acest izvor devin mari eroi al omenirii. Ştiu să-şi smulgă din suflet orice simţământ de ură sau de duşmănie. Sunt eroi ai dragostei, care trăiesc şi după moarte. Aceste suflete înalte, care zi de zi aprind noi făclii ale dragostei în lumea lor interioară şi fac din inimile lor un izvor de dragoste şi de altruism, sunt întâmpinate cu braţele deschise şi mult iubite de oameni; au primit de la Marele Judecător dreptul la viaţă veşnică. Nici moartea şi nici Ziua de Apoi nu vor putea şterge urmele lăsate de ei.

Mama care îşi dăruieşte viaţa pentru copilul ei este o eroină a iubirii. Oamenii care îşi închină vieţile fericirii celorlalţi sunt mari devotaţi. Dar cei care trăiesc şi îşi dăruiesc viaţa pentru omenire sunt cinstiţi ca monumente ale nemuririi, puse la loc de cinste în inimile întregii omeniri. În mâinile unor astfel de oameni, dragostea devine un elixir magic care doboară orice obstacol. Devine cheia care deschide orice uşă. Mai devreme sau mai târziu, oamenii care posedă acest elixir şi această cheie vor deschide uşile către toate colţurile lumii şi vor răspândi mireasma păcii pretutindeni, prin candelele de dragoste pe care le ţin în mâinile lor.

Cea mai scurtă cale către inimile oamenilor este calea dragostei, calea Profeţilor. Cei care o urmează rareori întâmpină vreo stavilă. Chiar dacă unii, puţini la număr, li se împotrivesc, mii de alţi semeni de-ai lor îi primesc cu braţele deschise. Şi odată ce au fost bine primiţi datorită dragostei, nimic nu-i mai poate opri din a-şi atinge ţelul suprem, care este mulţumirea lui Allah.

Fericiţi şi dăruiţi cu mari daruri sunt cei care se lasă călăuziţi de dragoste. Nefericiţi sunt cei care trăiesc ca nişte orbi şi ca nişte surzi, necunoscători ai dragostei adânc sădite în sufletele lor!

O, Allah, Cel Preaînalt! Azi, când ura şi duşmănia îşi încolăcesc pretutindeni vălurile de întuneric, alergăm către dragostea Ta nesfârşită şi plângem la uşa Ta, rugându-Te să umpli de dragoste şi de simţăminte umane inimile robilor tăi nemiloşi şi făptuitori de rele!

Source Link

Views: 4