Tag: coran

NAȘTEREA LUI IISUS – PACEA ASUPRA LUI!

NAȘTEREA LUI IISUS – PACEA ASUPRA LUI!   Maria a rămas grea din clipa când Gavriil i-a adus vestea cea bună, din porunca lui Allah Preaînaltul. şi a grăit Allah Preaînaltul: Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut, şi apoi i-a zis lui “Fii!” şi el a […]

NAȘTEREA LUI IISUS – PACEA ASUPRA LUI!

NAȘTEREA LUI IISUS – PACEA ASUPRA LUI!

 

Maria a rămas grea din clipa când Gavriil i-a adus vestea cea bună, din porunca lui Allah Preaînaltul. şi a grăit Allah Preaînaltul:

Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut, şi apoi i-a zis lui “Fii!” şi el a fost. (Aal `Imran 3 : 59).

Maria a rămas descumpănită, cugetând la cele auzite de la Gavriil. Fără îndoială că ea se gândea la ceea ce vor spune oamenii despre o fecioară care rămâne grea şi aduce pe lume un prunc fără să aibă un soţ. Aceste gânduri au speriat-o şi au tulburat-o, făcând-o să caute izolare şi singurătate. şi s-a retras ea într-un loc, departe de lume, ascunzându-se de ochii oamenilor, de teamă ca taina ei să nu fie descoperită şi ca lumea să nu clevetească pe seama ei.
Când a venit vremea să nască, durerile facerii au împins-o lângă trunchiul unui curmal, încercând să se ascundă după el şi să se sprijine de el. Atunci şi-a adus aminte că ea va fi dezonorată şi ar fi vrut să fi murit mai înainte sau să fi fost un lucru neînsemnat, dar Gavriil a liniştit-o şi i-a poruncit să scuture curmalul şi să mănânce din fructele lui, să bea din pârâul care curgea pe lângă ea şi să se liniştească. De asemenea, a învăţat-o ce să spună, dacă o va blama cineva sau o va întreba despre sarcina ei.

Și a grăit Allah Preaînaltul:

Si ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat. / şi au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: “O, de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată!” / Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: “Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş! / şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte! / Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: “Eu i-am juruit Celui Milostiv un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu nici un om! (Maryam 19 : 22-26).

Când a născut pruncul şi a ieşit cu el, a fost o surpriză pentru oameni, atât pentru cei care îi cunoşteau cucernicia şi credinţa, cât şi pentru cei care nu i le cunoşteau.

Maria a căutat apărare în faţa acestei situaţii la sfatul pe care i-l dăduse Gavriil şi a făcut semn spre pruncul ei din leagăn, cerându-le să stea de vorbă cu el. Mânia lor a sporit, căci au crezut că-şi bate joc de ei, de vreme ce nu mai cunoscuseră până atunci un prunc care să vorbească din leagăn.

Allah Preaînaltul a grăit:

Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braţe]. şi i-au zis ei: “O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! / O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!” / Ea [Maria] a făcut semn spre el, dar ei au zis: “Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?” / Dar el [pruncul] a zis: “Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura şi m-a făcut profet! / şi El m-a binecuvântat, oriunde aş fi, şi mi-a poruncit Rugăciunea [As-Salat] şi Dania [Az-Zakat], cât voi trăi, / şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos! (Maryam 19 : 27-32).

Source Link

Views: 2

Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT   Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în […]

pakistan art 02 Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT

 


Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus

Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în ceea ce priveşte adorarea unui singur Dumnezeu, în ceea ce priveşte creaţia, căci numai Allah este creatorul cerului şi al pământului şi al celor dintre ele, fără nici un asociat la această unicitate, în ceea ce priveşte esenţa şi calităţile, căci esenţa Sa nu este compusă, iar calităţile Sale nu au seamăn, iar El se situează mai presus de tată şi fiu.

Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! şi nu spuneţi “Trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu Unic! Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil]. (An-Nisaa’ 4 : 171).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Necredincioşi sunt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: “Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ? (Al-Ma’idah 5 : 17).

Aceste texte coranice fac cunoscut faptul că Isus este un om pe care Allah l-a ales pentru a fi profet şi trimis. Allah i-a pogorât lui Isus Christos scriptura, adică Evanghelia, pentru a întări prin ea Tora, pentru a o întregi pe ea şi pentru a vesti un trimis cu numele de Ahmad care va veni după el, adică pe trimisul Muhammed, şi pentru a cuprinde călăuzirea dreptcredincioşilor pe calea cea dreaptă.

Allah Preaînaltul a grăit:

Și [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: O, fii ai lui Israel! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad! (As-Saff 61 : 6).

Chemarea lui Isus Christos – aşa după cum afirmă istoricii – a fost o chemare la viaţa spirituală bazată pe cumpătare şi pe luarea din viaţa lumească doar a ceea ce este strict necesar pentru vieţuire. Isus Christos îndeamnă la credinţa în Allah şi în Ziua de Apoi, la considerarea Vieţii de Apoi ca fiind supremul ţel al omului în această lume.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Sensuri ale expresiei „La ilaha illallah” – partea 2

  A. A. Mawdudi   Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah. În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. […]

 

A. A. Mawdudi

 
Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah.
În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. Din vremuri imemorabile ea acţionează pe un drum prestabilit şi se întinde spre viitor. În univers au apărut diferite fiinţe şi încă continuă să mai apară. Evenimentele se derulează atât de ameţitor, chiar şi o inteligenţă vie se găseşte în dificultate de a le putea urmări. Fără un sprijin din altă parte omul nu poate percepe sau intui, de unul singur, acest adevăr. De aceea el este înclinat să creadă că totul a apărut ca rezultat al hazardului.
Universul nu este o formaţiune întâmpătoare de materie, un conglomerat haotic de lucruri, o acumulare absurdă de obiecte, lucruri şi fenomene. Desăvârşirea şi perfecţiunea existente în univers nu sunt posibile în afara unui unic ziditor, conducător şi supraveghetor suprem. Dar cine poate să fie creatorul şi suveranul acestui univers? Acest lucru poate să-l îndeplinească doar unul care este suveranul tuturor lucrurilor, unul care este veşnic, unul care are puteri nelimitate şi în sfărşit, unul care este la curent cu tot ce există în univers într-un cuvânt, unul atotputernic. În acelaşi timp, pe lângă puterile nelimitate pe care le deţine, trebuie să fie, fără vicii. Numai o asemenea făptură poate fi creatorul, suveranul şi supraveghetorul universului.
Mai mult, toate aceste însuşiri divine trebuie să se concentreze într-o singură făptură. Se exclude ideea existenţei a două sau mai multe făpturi cu însuşiri şi caracteristici egale. În caz contrar, ar fi existat contradicţii între acestea. De aceea există o singură făptură cu puteri nelimitate, de care depind şi căruia se supun celelalte făpturi şi fenomene. Această situaţie se poate compara cu unele realităţi din viaţa socială. Aşa spre exemplu, la conducerea unui judeţ nu pot exista doi prefecţi, aşa cum o armată nu poate avea doi comandanţi supremi.
Universul este tot invizibil şi de aceea existenţa unor mai mulţi zei care să aibe misiuni şi atribuţii separate şi distincte se exclude; altfel ar fi existat un haos general în univers.
Cu cât ne gândim mai mult asupra acestei chestiuni, cu atât ajungem la convingerea că există un singur creator şi un singur suveran al acestui univers. Tocmai de aceea politeismul constitue o formă a ignoranţei şi nu are un temei raţional. Realităţile existente în viaţă şi în natură atestă aceste afirmaţii. Aceste realităţi îl conduc pe om la adevăr, adică la teuhid (Allah este unic).
Având în vedere această convingere, această credinţă în faptul că Allah este unic, să observăm cu atenţie acest univers infinit. Oare puteţisă întâlniţi între tot ce vă înconjoară, între tot ce vedeţi, observaţi, percepeţi sau între tot ce sânteţi capabili să imaginaţi o asemenea făptură, un asemenea lucru sau fenomen? Soarele, luna, stelele, animalele, păsările, peştii, materia, banul sau cineva dintre oameni posedă asemenea însuşiri? Desigur că nu! Pentru că tot ce există în univers a fost creat, se află sub un control permanent şi este orânduit până în cele mai mici amănunte. Ele depind unele de altele şi sunt nemuritoare şi trecătoare. Nu au independenţa de acţiune şi nu-şi pot continua existenţa. Starea de neajutorare în care se află fiecare dintre ele, reprezintă dovada faptului că haina divinităţii nu li se potriveşte. Ele nu prezintă nici cel mai mic semn al divinităţii şi nu au absolut nicio legătura cu divinitatea. Ele sunt lipsite de această putere divină şi a le atribui un statut divin constitue o mare nedpeptate şi ignoranţă. Semnificaţia lui La ilaha (alt Allah nu există) este aceasta. Nu există vreun om sau lucru care să merite credinţa sau închinarea noastră.
la ilaha 2Investigaţiile în această direcţie nu se opresc aici. Mai înainte am înţeles că nicio fiinţă umană şi nici altceva din univers nu posedă însuşiri divine. Această investigaţie a noastră ne conduce, cu certitudine, la acel adevăr de netăgăduit, că tot ce există în acest univers a fost creat de o putere supremă, că tot ce se întâmplă în univers este supus voinţei Lui. Această putere se numeşte Allah, iar în ceea ce priveşte însuşirea sa divină este unic şi nu poate avea vreun termen de comparaţie.
Această nouă cunoaştere este superioară tuturor celorlalte care au precedat-o pe aceasta. Această cunoaştere constitue punctul de plecare pentru celelalte cunoaşteri. Absolut în toate domeniile de cercetare ca fizica, economia, politica, sociologia, arta şi alte domenii, semnificaţia şi însemnătatea acestei scurte sintagme (La ilaha illallah) va fi şi mai mare, o dată cu aprofundarea analizelor în aceste domenii. Dar acest mod de înţelegere a lucrurilor constitue cheia care deschide orice uşă în domeniul cercetării, lumina care călăuzeşte drumul cercetătorului spre adevăr. Dacă acest adevăr este contestat, atunci acest drum nu va conduce niciodată la adevăr şi cei care vor merge pe acest drum greşit vor fi întotedeauna deziluzionaţi.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3