Tag: coran

Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT   Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în […]

pakistan art 02 Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT

 


Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus

Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în ceea ce priveşte adorarea unui singur Dumnezeu, în ceea ce priveşte creaţia, căci numai Allah este creatorul cerului şi al pământului şi al celor dintre ele, fără nici un asociat la această unicitate, în ceea ce priveşte esenţa şi calităţile, căci esenţa Sa nu este compusă, iar calităţile Sale nu au seamăn, iar El se situează mai presus de tată şi fiu.

Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! şi nu spuneţi “Trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu Unic! Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil]. (An-Nisaa’ 4 : 171).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Necredincioşi sunt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: “Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ? (Al-Ma’idah 5 : 17).

Aceste texte coranice fac cunoscut faptul că Isus este un om pe care Allah l-a ales pentru a fi profet şi trimis. Allah i-a pogorât lui Isus Christos scriptura, adică Evanghelia, pentru a întări prin ea Tora, pentru a o întregi pe ea şi pentru a vesti un trimis cu numele de Ahmad care va veni după el, adică pe trimisul Muhammed, şi pentru a cuprinde călăuzirea dreptcredincioşilor pe calea cea dreaptă.

Allah Preaînaltul a grăit:

Și [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: O, fii ai lui Israel! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad! (As-Saff 61 : 6).

Chemarea lui Isus Christos – aşa după cum afirmă istoricii – a fost o chemare la viaţa spirituală bazată pe cumpătare şi pe luarea din viaţa lumească doar a ceea ce este strict necesar pentru vieţuire. Isus Christos îndeamnă la credinţa în Allah şi în Ziua de Apoi, la considerarea Vieţii de Apoi ca fiind supremul ţel al omului în această lume.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 5

Sensuri ale expresiei „La ilaha illallah” – partea 2

  A. A. Mawdudi   Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah. În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. […]

 

A. A. Mawdudi

 
Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah.
În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. Din vremuri imemorabile ea acţionează pe un drum prestabilit şi se întinde spre viitor. În univers au apărut diferite fiinţe şi încă continuă să mai apară. Evenimentele se derulează atât de ameţitor, chiar şi o inteligenţă vie se găseşte în dificultate de a le putea urmări. Fără un sprijin din altă parte omul nu poate percepe sau intui, de unul singur, acest adevăr. De aceea el este înclinat să creadă că totul a apărut ca rezultat al hazardului.
Universul nu este o formaţiune întâmpătoare de materie, un conglomerat haotic de lucruri, o acumulare absurdă de obiecte, lucruri şi fenomene. Desăvârşirea şi perfecţiunea existente în univers nu sunt posibile în afara unui unic ziditor, conducător şi supraveghetor suprem. Dar cine poate să fie creatorul şi suveranul acestui univers? Acest lucru poate să-l îndeplinească doar unul care este suveranul tuturor lucrurilor, unul care este veşnic, unul care are puteri nelimitate şi în sfărşit, unul care este la curent cu tot ce există în univers într-un cuvânt, unul atotputernic. În acelaşi timp, pe lângă puterile nelimitate pe care le deţine, trebuie să fie, fără vicii. Numai o asemenea făptură poate fi creatorul, suveranul şi supraveghetorul universului.
Mai mult, toate aceste însuşiri divine trebuie să se concentreze într-o singură făptură. Se exclude ideea existenţei a două sau mai multe făpturi cu însuşiri şi caracteristici egale. În caz contrar, ar fi existat contradicţii între acestea. De aceea există o singură făptură cu puteri nelimitate, de care depind şi căruia se supun celelalte făpturi şi fenomene. Această situaţie se poate compara cu unele realităţi din viaţa socială. Aşa spre exemplu, la conducerea unui judeţ nu pot exista doi prefecţi, aşa cum o armată nu poate avea doi comandanţi supremi.
Universul este tot invizibil şi de aceea existenţa unor mai mulţi zei care să aibe misiuni şi atribuţii separate şi distincte se exclude; altfel ar fi existat un haos general în univers.
Cu cât ne gândim mai mult asupra acestei chestiuni, cu atât ajungem la convingerea că există un singur creator şi un singur suveran al acestui univers. Tocmai de aceea politeismul constitue o formă a ignoranţei şi nu are un temei raţional. Realităţile existente în viaţă şi în natură atestă aceste afirmaţii. Aceste realităţi îl conduc pe om la adevăr, adică la teuhid (Allah este unic).
Având în vedere această convingere, această credinţă în faptul că Allah este unic, să observăm cu atenţie acest univers infinit. Oare puteţisă întâlniţi între tot ce vă înconjoară, între tot ce vedeţi, observaţi, percepeţi sau între tot ce sânteţi capabili să imaginaţi o asemenea făptură, un asemenea lucru sau fenomen? Soarele, luna, stelele, animalele, păsările, peştii, materia, banul sau cineva dintre oameni posedă asemenea însuşiri? Desigur că nu! Pentru că tot ce există în univers a fost creat, se află sub un control permanent şi este orânduit până în cele mai mici amănunte. Ele depind unele de altele şi sunt nemuritoare şi trecătoare. Nu au independenţa de acţiune şi nu-şi pot continua existenţa. Starea de neajutorare în care se află fiecare dintre ele, reprezintă dovada faptului că haina divinităţii nu li se potriveşte. Ele nu prezintă nici cel mai mic semn al divinităţii şi nu au absolut nicio legătura cu divinitatea. Ele sunt lipsite de această putere divină şi a le atribui un statut divin constitue o mare nedpeptate şi ignoranţă. Semnificaţia lui La ilaha (alt Allah nu există) este aceasta. Nu există vreun om sau lucru care să merite credinţa sau închinarea noastră.
la ilaha 2Investigaţiile în această direcţie nu se opresc aici. Mai înainte am înţeles că nicio fiinţă umană şi nici altceva din univers nu posedă însuşiri divine. Această investigaţie a noastră ne conduce, cu certitudine, la acel adevăr de netăgăduit, că tot ce există în acest univers a fost creat de o putere supremă, că tot ce se întâmplă în univers este supus voinţei Lui. Această putere se numeşte Allah, iar în ceea ce priveşte însuşirea sa divină este unic şi nu poate avea vreun termen de comparaţie.
Această nouă cunoaştere este superioară tuturor celorlalte care au precedat-o pe aceasta. Această cunoaştere constitue punctul de plecare pentru celelalte cunoaşteri. Absolut în toate domeniile de cercetare ca fizica, economia, politica, sociologia, arta şi alte domenii, semnificaţia şi însemnătatea acestei scurte sintagme (La ilaha illallah) va fi şi mai mare, o dată cu aprofundarea analizelor în aceste domenii. Dar acest mod de înţelegere a lucrurilor constitue cheia care deschide orice uşă în domeniul cercetării, lumina care călăuzeşte drumul cercetătorului spre adevăr. Dacă acest adevăr este contestat, atunci acest drum nu va conduce niciodată la adevăr şi cei care vor merge pe acest drum greşit vor fi întotedeauna deziluzionaţi.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 5

Expresia unicității

  Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului. Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia […]

la ilaha

 

Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului.

Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia lui Allah greşesc, deoarece înţelesul cuvântului ilah este divinitate sau obiect al venerării. Deci conform acestor oameni, înţelesul ar fi ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi acest lucru este incorect deoarece atunci ar sugera ca tot ceea ce este venerat corect sau greşit, este Allah, ceea ce ar insemna ca tot ceea ce polietiştii venereaza cum ar fi Soarele, Luna, stelele etc sunt Allah. Este ca şi cum ei ar spune ca nimic nu este venerat în aceasta maniera cu exceptia lui Allah – ceea ce este fals.

Înţelesul corect este ceea ce am menţionat anterior: ca nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah şi numai Allah.

Exista texte care indica virtutea şi beneficiile mari ale frazei La ilaha illa Allah. Am citat anterior texte în care se sugerează că oricine spune La ilaha illa Allah sincer din inima va intra în Paradis. Prin aceasta afirmaţie (aceste cuvinte) bogăţia şi sângele unei persoane sunt protejate şi acea persoana devine musulman.

Dar exprimarea acestei afirmaţii (acestor cuvinte) nu este de ajuns. Aceasta afirmaţie nu va aduce beneficii unei persoane când se va afla în faţa Stăpânului lui decât cu sapte condiţii:

1) Cunoaşterea înţelesului

Allah spune:

Deci să ştii [O, Muhammad] că nu există altă divinitate afară de Allah…  (Muhammad 47: 19)

… ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr [adică cred în Unicitatea lui Allah şi se supune poruncilor Lui] şi care ştiu [lucruri despre Unicitatea lui Allah]…  (Az-Zukhruf 43: 86)

S-a relatat de la Uthmaan ibn Affaan ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care moare ştiind ca nu exista alta divinitate în afară de Allah va intra în paradis. ”

2) Siguranta

Cel care o rosteste trebuie să fie absolut sigur de ceea ce aceasta afirmaţie implica. Credinţa nu îi va fi de ajutor decât dacă el este sigur, neavand nicio umbra de dubiu. Allah spune:

Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit…  (Al-Hujurat 49: 15)

Sinceritatea credinţei este condiţionala asupra dubiilor lor. S-a relatat de la Abu Hurairah ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Stau martor ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca eu sunt Trimisul lui Allah. Fiecare persoana care îl va intalni pe Allah cu aceasta, fără să aibă dubii în privinţa ei, va primi Paradisul. ”

De asemenea s-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Abu Huraira cu pantofii sai spunând: „Pe oricine vei intalni în spatele acestui zid (al gradinii în care se afla) care spune La ilaha illa Allah cu siguranţă în inima sa, da-i lui vesti bune despre Paradis. ”

Condiţia pentru ca o persoană care afirma acest lucru intra în Paradis este aceea ca trebuie să fie sigur în inima sa, fără absolut nici un dubiu. Dacă aceasta condiţie nu este îndeplinita, atunci răsplata nu va fi obţinuta.

3) Acceptarea a ceea ce implica aceasta afirmaţie

Atât acceptarea verbala cât şi acceptarea în inima. Coranul ne spune ca Allah a pedepsit necredincioşii naţiunilor care au respins aceasta afirmaţie (kalima) şi care au fost prea aroganti sa o accepte:

Când li s-a zis lor “Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit, Zicând: “Să-i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun? ” (As-Saffat 37: 35-36)

Deci Allah a spus că motivul pedepsirii lor a fost din cauză refuzului din aroganta de a rosti La ilaha illa Allah, şi necredinţa lor în cel care a adus acest mesaj.

4) Supunerea la ceea ce implica

Allah spune:

Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, …  (Az-Zumar 39: 54)

Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor]lucrurilor…  (Luqman 31: 22)

A-şi supune fata înseamnă a te supune, în timp ce este binefacator (muhsin) adică cel care crede numai în Allah. „Toarta cea mai trainica” a fost interpretata ca făcând referire la fraza La ilaha illa Allah.

5) Sinceritate

Acest lucru înseamnă afirmatia ei din inima fără nici un dubiu şi nicio contradictie între ceea ce este afirmat şi ceea ce este în inima.

Allah spune:

Printre oameni sunt unii care spun: “Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. Ei incearcă să-I inşele pe Allah şi pe cei care au crezut, dar nu se inşală decât pe ei inşişi, fără a-şi da seama. (Al-Baqarah 2:8-9)

Aceştia sunt cei care mint când vorbesc şi ei ascund ceva diferit decât ceea ce ei arata deschis. Mu’aadh ibn Jabal a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine care marturiseste ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este Trimisul lui Allah, sincer din inima, Allah nu îi va oferi Focul.”

Deci condiţia pentru salvarea de la Foc este ca omul trebuie să o rosteasca sincer din inima.

6) Puritatea intentiei (ikhlaas)

Acest lucru înseamnă purificarea faptelor având cea mai corectă intentie nepatata de shirk. Allah spune:

Lui Allah I se cuvine credinţă[adică venerare şi supunere] curată… (Az-Zumar 39: 3)

Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi[abtinerea de a-i nu-i atribui parteneri Lui] statornică în religia Lui, …  (Al-Bayyinah 98: 5)

S-a relatat de la Abu Hurairah ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Cel mai indreptatit dintre oameni la interventia mea va fi cel care spune La ilaha illa Allah sincer cu inima şi sufletul sau.”

S-a relatat de la Utbaan ibn Maalik ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Allah a interzis de la Foc pe toti cei care spun La ilaha illa Allah, căutând astfel Fata lui Allah.”

7) Dragostea

Pentru aceasta afirmaţie (kalima) şi pentru ceea ce sugerează şi indica; dragostea pentru cei care se comporta şi se ramani fideli condiţiilor sale, şi urasc pe cei care actioneaza împotriva acestui lucru. Allah spune:

Dar sunt printre oameni [şi unii] care primesc în afară de Allah încă şi semeni (1) , pe care-I iubesc cu iubirea [credincioşilor] pentur Allah. Dar cei care cred sunt mai staruitori în iubirea pentru Allah [decât nimic altceva]….  (Al-Baqarah 2: 165)

Deci Allah ne spune ca supusii Lui credincioşi îl iubesc pe El mai mult (decât orice) deoarece nu Îi asocieaza Lui nimic. Semnul iubirii supusului pentru Stăpânul lui reprezinta faptul că oferă prioritate la ceea ce El iubeste, chiar dacă se întoarce opus dorintelor sale şi uraste ceea ce Stăpânul uraste chiar dacă dorinţele sale inclina spre aceasta directie. El ajuta pe cei care sunt prietenii lui Allah şi ai Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi considera dusmani pe cei care sunt dusmanii lui Allah şi ai Trimisului Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) , mergând pe urma sa şi acceptand călăuzirea sa.

Tawhid poate fi obţinut prin două lucruri:

a) Mărturisirea ca Allah este Singur în Esenta şi Atributele Lui,

b) Cautarea Lui şi a nimănui altcuiva în toate actele de venerare.

Venerarea (ibaadah) este un cuvânt care cuprinde toate vorbele şi acţiunile lautrince şi externe, pe care Allah le iubeste şi de care este multumit.

Faptele externe includ exprimarea shahadei (cele două marturisiri), rugăciunea şi postul; acţiunile lautrince includ credinţa în Allah, Îngerii Sai, Cărtile Sale şi Profeţii Sai şi frica de El precum şi încrederea în El.

 

______________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 3