Expresia unicității

  Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului. Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia […]

la ilaha

 

Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului.

Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia lui Allah greşesc, deoarece înţelesul cuvântului ilah este divinitate sau obiect al venerării. Deci conform acestor oameni, înţelesul ar fi ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi acest lucru este incorect deoarece atunci ar sugera ca tot ceea ce este venerat corect sau greşit, este Allah, ceea ce ar insemna ca tot ceea ce polietiştii venereaza cum ar fi Soarele, Luna, stelele etc sunt Allah. Este ca şi cum ei ar spune ca nimic nu este venerat în aceasta maniera cu exceptia lui Allah – ceea ce este fals.

Înţelesul corect este ceea ce am menţionat anterior: ca nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah şi numai Allah.

Exista texte care indica virtutea şi beneficiile mari ale frazei La ilaha illa Allah. Am citat anterior texte în care se sugerează că oricine spune La ilaha illa Allah sincer din inima va intra în Paradis. Prin aceasta afirmaţie (aceste cuvinte) bogăţia şi sângele unei persoane sunt protejate şi acea persoana devine musulman.

Dar exprimarea acestei afirmaţii (acestor cuvinte) nu este de ajuns. Aceasta afirmaţie nu va aduce beneficii unei persoane când se va afla în faţa Stăpânului lui decât cu sapte condiţii:

1) Cunoaşterea înţelesului

Allah spune:

Deci să ştii [O, Muhammad] că nu există altă divinitate afară de Allah…  (Muhammad 47: 19)

… ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr [adică cred în Unicitatea lui Allah şi se supune poruncilor Lui] şi care ştiu [lucruri despre Unicitatea lui Allah]…  (Az-Zukhruf 43: 86)

S-a relatat de la Uthmaan ibn Affaan ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care moare ştiind ca nu exista alta divinitate în afară de Allah va intra în paradis. ”

2) Siguranta

Cel care o rosteste trebuie să fie absolut sigur de ceea ce aceasta afirmaţie implica. Credinţa nu îi va fi de ajutor decât dacă el este sigur, neavand nicio umbra de dubiu. Allah spune:

Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit…  (Al-Hujurat 49: 15)

Sinceritatea credinţei este condiţionala asupra dubiilor lor. S-a relatat de la Abu Hurairah ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Stau martor ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca eu sunt Trimisul lui Allah. Fiecare persoana care îl va intalni pe Allah cu aceasta, fără să aibă dubii în privinţa ei, va primi Paradisul. ”

De asemenea s-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Abu Huraira cu pantofii sai spunând: „Pe oricine vei intalni în spatele acestui zid (al gradinii în care se afla) care spune La ilaha illa Allah cu siguranţă în inima sa, da-i lui vesti bune despre Paradis. ”

Condiţia pentru ca o persoană care afirma acest lucru intra în Paradis este aceea ca trebuie să fie sigur în inima sa, fără absolut nici un dubiu. Dacă aceasta condiţie nu este îndeplinita, atunci răsplata nu va fi obţinuta.

3) Acceptarea a ceea ce implica aceasta afirmaţie

Atât acceptarea verbala cât şi acceptarea în inima. Coranul ne spune ca Allah a pedepsit necredincioşii naţiunilor care au respins aceasta afirmaţie (kalima) şi care au fost prea aroganti sa o accepte:

Când li s-a zis lor “Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit, Zicând: “Să-i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun? ” (As-Saffat 37: 35-36)

Deci Allah a spus că motivul pedepsirii lor a fost din cauză refuzului din aroganta de a rosti La ilaha illa Allah, şi necredinţa lor în cel care a adus acest mesaj.

4) Supunerea la ceea ce implica

Allah spune:

Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, …  (Az-Zumar 39: 54)

Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor]lucrurilor…  (Luqman 31: 22)

A-şi supune fata înseamnă a te supune, în timp ce este binefacator (muhsin) adică cel care crede numai în Allah. „Toarta cea mai trainica” a fost interpretata ca făcând referire la fraza La ilaha illa Allah.

5) Sinceritate

Acest lucru înseamnă afirmatia ei din inima fără nici un dubiu şi nicio contradictie între ceea ce este afirmat şi ceea ce este în inima.

Allah spune:

Printre oameni sunt unii care spun: “Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. Ei incearcă să-I inşele pe Allah şi pe cei care au crezut, dar nu se inşală decât pe ei inşişi, fără a-şi da seama. (Al-Baqarah 2:8-9)

Aceştia sunt cei care mint când vorbesc şi ei ascund ceva diferit decât ceea ce ei arata deschis. Mu’aadh ibn Jabal a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine care marturiseste ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este Trimisul lui Allah, sincer din inima, Allah nu îi va oferi Focul.”

Deci condiţia pentru salvarea de la Foc este ca omul trebuie să o rosteasca sincer din inima.

6) Puritatea intentiei (ikhlaas)

Acest lucru înseamnă purificarea faptelor având cea mai corectă intentie nepatata de shirk. Allah spune:

Lui Allah I se cuvine credinţă[adică venerare şi supunere] curată… (Az-Zumar 39: 3)

Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi[abtinerea de a-i nu-i atribui parteneri Lui] statornică în religia Lui, …  (Al-Bayyinah 98: 5)

S-a relatat de la Abu Hurairah ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Cel mai indreptatit dintre oameni la interventia mea va fi cel care spune La ilaha illa Allah sincer cu inima şi sufletul sau.”

S-a relatat de la Utbaan ibn Maalik ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Allah a interzis de la Foc pe toti cei care spun La ilaha illa Allah, căutând astfel Fata lui Allah.”

7) Dragostea

Pentru aceasta afirmaţie (kalima) şi pentru ceea ce sugerează şi indica; dragostea pentru cei care se comporta şi se ramani fideli condiţiilor sale, şi urasc pe cei care actioneaza împotriva acestui lucru. Allah spune:

Dar sunt printre oameni [şi unii] care primesc în afară de Allah încă şi semeni (1) , pe care-I iubesc cu iubirea [credincioşilor] pentur Allah. Dar cei care cred sunt mai staruitori în iubirea pentru Allah [decât nimic altceva]….  (Al-Baqarah 2: 165)

Deci Allah ne spune ca supusii Lui credincioşi îl iubesc pe El mai mult (decât orice) deoarece nu Îi asocieaza Lui nimic. Semnul iubirii supusului pentru Stăpânul lui reprezinta faptul că oferă prioritate la ceea ce El iubeste, chiar dacă se întoarce opus dorintelor sale şi uraste ceea ce Stăpânul uraste chiar dacă dorinţele sale inclina spre aceasta directie. El ajuta pe cei care sunt prietenii lui Allah şi ai Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi considera dusmani pe cei care sunt dusmanii lui Allah şi ai Trimisului Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) , mergând pe urma sa şi acceptand călăuzirea sa.

Tawhid poate fi obţinut prin două lucruri:

a) Mărturisirea ca Allah este Singur în Esenta şi Atributele Lui,

b) Cautarea Lui şi a nimănui altcuiva în toate actele de venerare.

Venerarea (ibaadah) este un cuvânt care cuprinde toate vorbele şi acţiunile lautrince şi externe, pe care Allah le iubeste şi de care este multumit.

Faptele externe includ exprimarea shahadei (cele două marturisiri), rugăciunea şi postul; acţiunile lautrince includ credinţa în Allah, Îngerii Sai, Cărtile Sale şi Profeţii Sai şi frica de El precum şi încrederea în El.

 

______________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 1

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah   Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existența Domnului său, după ce Allah i-a dat stãpânia? Și a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viață și ia viață”. Și i-a răspuns el: „Și eu pot să dau viață și să […]

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah

 

Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existența Domnului său, după ce Allah i-a dat stãpânia? Și a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viață și ia viață”. Și i-a răspuns el: „Și eu pot să dau viață și să iau viața!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzește pe cei nelegiuiți.” (Al-Baqarah 2:258)

Quran iStock Versetul 258 din Surah Al-BaqarahÎn acest verset Allah ne vorbește despre profetul Ibrahim (Avraam) – aleihi salem, care poartă un dialog cu regele Nimrod, un mare conducător în acele vremuri.

Când citim despre viața profeților, observăm că majoritatea au fost însărcinați de Allah subhanahu wa ta’ala să poarte dialog cu regii,  conducătorii mari ai vremurilor respective. De exemplu,  Musa (aleihi salem) a fost trimis la Faraon , Ibrahim (aleihi salem) a vorbit cu Nimrod, profetul Muhammed ﷺ , de asemenea, a trimis diferite scrisori regilor și împăraților ce domneau în timpurile acelea. Oare de ce trebuiau să existe aceste legături între profeți și acești conducători? Profeții transmiteau mesajul lui Allah subhanahu wa ta’ala,  iar dacă acest mesaj ajungea la acești conducători și ei credeau în el devenind credincioși, oamenii  i-ar fi urmat și ar fi devenit un popor credincios. Din acest motiv, profetul Muhammedﷺ acorda o mare atenție și importanță conducătorilor din tribul quraiș.

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah

Revenind la verset, observăm chiar de la început că motivul  disputei dintre profetul  Ibrahim (aleihi salem) și regele Nimrod (genealogiştii şi istoricii sunt de părere că acesta a fost regele Babilonului) este  existența lui Allah subhanahu wa ta’ala.

„Când Avraam l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, Allah, fără a-I face Lui egali,  îndemnat de neştiinţa şi rătăcirea sa, acesta a respins chemarea. A avut lungi dispute cu Avraam pe această temă şi în loc să accepte credinţa, a pretins că el este Dumnezeu. Când Avraam i-a spus: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”, el a răspuns: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”

Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus:

„Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.

 

______________________________

Extras din lectiile saptamanale tinute de domnul profesor Demirel Gemaledin si editate de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 2

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2 Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus: „Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi […]

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus:

„Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.

Avraam, aleihi salem, a adus o altă dovadă a existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” I-a spus că Allah, Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic Dumnezeu, porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte. Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.”

Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Quran sunt dezvăluite aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-I călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.”   (Istorisiri despre profeți)

dealing Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2Extragem câteva lucruri foarte importante din acest verset:

  • obligativitatea transmiterii mesajului lui Allah subhanahu wa ta’ala,  adică Dawah  (care este fard);
  • un dialog să fie bazat întotdeauna pe înțelepciune, știință, convingere;
  • călăuzirea despre care Allah subhanahu wa ta’ala vorbește în verset este acea călăuzire pe calea islamului; El PreaÎnaltul călăuzește unii oamenii către credință, însă pe cei „nelegiuiți” nu îi călăuzește către credință;
  • oamenii sunt bogați prin ceea ce dețin din punct de vedere spiritual, al convingerilor și prin mulțumirea față de Allah subhanahu wa ta’ala pentru toate binecuvântările oferite.

 

______________________________

Extras din lectiile saptamanale tinute de domnul profesor Demirel Gemaledin si editate de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 2