Esența și sensurile șari’ah

 

S. A. Al-Mawdudi

 
Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
green nature dual monitor otherNu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 3

Teme științifice în Coran – 4

 

Sunt interesante de asemenea și specificările făcute cu privire la forma geografică a Pământului și schimbările pe care le suferă aceasta: Micșorăm treptat pământul . Ei vor fi cei învingători? (21:44)

Referirea care se face la micșorarea extremităților Pământului ar putea ține de faptul neștiut pe atunci că Pământul este comprimat la poli, decât la ideile mai târziu știute cum că munții erodează din cauza vântului și a ploilor, malul mării din cauza apei mării, și invadarea deșertului de către cultivare masivă.

Într-un timp în care oamenii credeau că Pământul era plat și staționar, Coranul relatează explicit în câteva versuri că este rotund. Mai precis, ne indică faptul că forma Pământului se aseamănă mai mult cu cea a unui ou de struț decât cu o sferă: Apoi a întins Pământul sub forma unui ou, și din el a dat la iveală apa și pășunile (79:30-32)

Cuvântul arab daha înseamnă “a da forma unui ou “. Substantivul derivat dahia este încă folosit pentru a desemna “un ou”. Unii interpreți, care au privit acest verset contrar a ceea ce ei “știau”, au înțeles cuvântul ca însemnând “întins”, temându-se probabil că înțelesul literal ar putea fi greu de înțeles sau interpretat greșit. Oamenii de știință moderni au stabilit că Pământul are mai mult forma unui ou decât a unei sfere, și că acesta prezintă o ușoară suprafață plată la poli și puțină arcuire la Ecuator.

teme stiintifice in CoranCa exemplu final, să luăm în discuție ceea ce spune Coranul despre soare și lună: Am făcut ziua și noaptea ca două semne; semnul nopții l-am umbrit iar cel al nopții conține lumină pentru a te ilumina (17:12).

Conform teoriei lui Ibn Abbas, semnul nopții se referă la lună, iar semnul zilei la soare. Deci, Am umbrit semnifică faptul că luna a emis o dată lumină și că Dumnezeu i-a luat-o pentru a fi umbrită. Acest verset expune trecutul lunii și arată destinul ce urmează să îl aibă fiecare dintre corpurile cerești.

Multe alte versete coranice prezintă fapte științifice; existența lor indică faptul că setea noastră de cunoaștere reprezintă o părticică din Milostenia Divină acordată nouă de către Creator. Într-adevăr, Îndurarea Divină este unul dintre numele Coranului, și tot ceea ce conține este legat de adevăr și de cunoaștere.

Totuși, trebuie subliniat faptul că, deși Coranul conține aluzii la anumite fapte științifice, nu este o carte de știință, ci un ghid ce îndreaptă pașii umanității spre credință și fapte bune pentru ca noi să putem fi demni de Iertarea și Îndurarea Divină. Musulmanii trebuie să se asigure că cursul evenimentelor științifice este ghidat de Coran, pe care îl încurajează și îl sprijină, și nu de spiritul arogant, vanitos. Calea de pe urmă, cea a necredincioșilor, duce doar la distrugere, degradarea sinelui dar și a Pământului, care este căminul nostru temporar ales de Dumnezeu.

 

 

__________________

[1] Sufiții reprezintă dimensiunea spirituală mistică sau interioară a Islamului. Pentru mai multe informații despre acest domeniu interesant, citiți operele următorilor scriitori: Annemarie Schimmel, Martin Lings, Idries Shah, Henry Corbin, Sheikh Nazim al-Haqqani an-Naqshbandiyya, Louis Massignon, Jalal Al-Din Rumi, William C. Chittick, Seyyed Hossein Nasr, Fethullah Gulen și mulți alții.

 

 

sursa: ro.fgulen.comSource Link

Views: 2

Teme științifice în Coran – 3

 

versete din CoranSoarele are și el un loc special, semnificativ în creație. Doar patru dintre cele mai importante aspecte ale sale sunt menționate în Coran:

Și soarele ce aleargă spre un culcuș al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Știutorului! (36:38)

De fapt, aici mustaqarr ar putea însemna rută determinată în spațiu, un loc fix de a trăi. Ni se spune că soarele are o orbită anume și că el se îndreaptă către un punct anume în Univers. Sistemul nostru solar, după cum știm, se mișcă spre constelația Lyra cu o viteză aproape de neconceput (în fiecare secundă ne apropiem cu zece mile mai mult de acea constelație, aproape un milion de mile pe zi). Mai știm și că atunci când soarele își va fi îndeplinit scopul, va suferi o comandă ce va duce la apunerea lui definitivă.

Asemenea lucruri erau spuse într-un timp în care se știa că soarele făcea un circuit zilnic împrejurul Pământului.

Un alt verset coranic elocvent este acela în care se afirmă că Pământul se mărește:

Și cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie și i-am dat apoi lărgime(51:47-48)

Prin intermediul acestui verset aflăm că distanța dintre corpurile cerești este în continuă creștere, căci Universul se lărgește. În anul 1922, astronomul Hubble a afirmat că toate galaxiile, înafară de cele cinci cele mai apropiate de Pământ, se mișcă mai departe în spațiu cu o viteză direct proporțională cu distanța lor de la Pământ. Așa că, o galaxie ce se află la milioane de ani lumină distanță de noi se mișcă cu o viteză de 168 km/an, la 1-2 milioane de ani lumină distanță, de două ori aceeași viteză, și așa mai departe. Le Maître, matematician și preot belgian, a propus și a dezvoltat mai târziu teoria conform căreia Universul se extinde. În orice mod am exprima această realitate, Coranul prezintă în mod foarte clar această expansiune.

Coranul indică prezența legilor fizicii, cum ar fi atracția și repulsia, rotația și revoluția din Univers:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără ajutorul vreunui stâlp ca voi să îi puteți vedea… (13:2)

Toate corpurile cerești se mișcă într-o anumită ordine, balanță și armonie. Ele sunt susținute de stâlpi invizibili pe care noi nu îi putem vedea. Unii dintre acești “stâlpi” sunt repulsia și forța centrifugă:

Ține cerul pentru ca acesta să nu cadă fără voia Lui (22:65).

De aici înțelegem că toate corpurile cerești s-ar putea prăbuși la un moment dat, dar asta se va întâmpla numai cu voia lui Dumnezeu, iar asta este dovada supunerii Cuvântului lui Dumnezeu, care în limbajul științei contemporane este explicat ca fiind balanța dintre forțele centripede și centrifuge.

Unii comentatori ai Coranului au considerat următorul verset ca fiind cel care face referire la călătoria pe lună, fapt care s-a și întâmplat:

Pe lună plină, căci o veți străbate pas cu pas (84:18-19)

În vechime, acest verset a fost înțeles de către unii comentatori ca făcând referire la viața spirituală a fiecăruia, considerată a fi ascensiunea de la un stagiu la următorul, sau ca un proces general de schimbare de la o stare la alta. Mai târziu, interpreții coranici au încercat să explice versetul în termeni non-literali, deoarece acei termeni literali nu erau în concordanță cu ceea ce ei “știau” despre a călători o asemenea distanță. Dar de fapt, semnificația cea mai adecvată a cuvintelor ce urmează jurământului (Pe lună!), în contextul versetului, este chiar aceea de a călători pe lună, chiar dacă o privim din punct de vedere literal sau figurativ.

 

sursa: ro.fgulen.comSource Link

Views: 1