Tag: coranic

Aerul

  Adnan Aș-Șareef   “Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44). Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah […]

 

Adnan Aș-Șareef

 

“Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44).

Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah (- Allah  să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, dupăce îl loviseră câţiva din neamul de la Mekka, şi i-a zis lui: Ce-i cu tine? El ia răspuns: Aceştia mi-au făcut cutare  şi cutare. L-a întrebat: Vrei să-ţi arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii  şi i-a zis: Cheamă pomul acela!  Şi el  l-a chemat  şi pomul a venit mergând până ce s-a oprit în faţa lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el şi s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui  Allah   i-a zis Arhanghelului: ”Îmi este de ajuns!“

(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)

“Eu cred că materia este făcută din spirit şi ea ne conduce direct la meditaţia asupra lui Dumnezeu”.     Bergson

AERUL

“Dar nu! Jur pe ceea ce vedeţi şi pe ceea ce nu vedeţi”

Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile  şi invizibile. Următoarele informaţii despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile ştiinţifice conţinute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.

AirQuality_200x300Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut şi l-ar fi cumpărat şi s-ar fi luptat pentru el, aşa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse  şi i le-a încredinţat lui. Dar cei mai mulţi dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: “Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă  de  el  însuşi]  şi tare neştiutor” (Al-Ahzab: 72).

Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul  şi care înconjoară  pământul din toate părţile, ridicându-se deasupra lui până la înălţimea de aproximativ şaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporţie de 21%, azot în proporţie de 78%, argon în proporţie de 0,9%, bioxid de carbon în proporţie de de 0,003%  şi alte gaze rare, aşa cum sunt metanul  şi altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viaţa posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafeţe ale pământului este creşterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei  şi a poluării mediului. Savanţii apreciază  că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanţei foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce priveşte compoziţia aerului, căci El ne-a prevenit în această privinţă, atunci când a grăit: “Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”  (Ar-Rahman: 7-8);

“Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49).

Ştiinţa nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly şi savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluţiei franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluţia nu are nevoie de savanţi. Unul dintre prietenii săi  l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: “Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta..”

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 1

„Casa paianjenului” in Coran

„Casa paianjenului” in Coran   Subhan Allah (Slava lui Allah), maretia lui Allah se vede in toate creatiile sale oricat de mici sau de mari ar fi. Acum cateva zile rasfoiam o carte care se numeste “Beit al-ankabut”, adica “Casa paianjenului”. Fara a fi o carte de insectologie, cartea se refera la “shirk”, adica a-I […]

„Casa paianjenului” in Coran

 

Subhan Allah (Slava lui Allah), maretia lui Allah se vede in toate creatiile sale oricat de mici sau de mari ar fi.

Acum cateva zile rasfoiam o carte care se numeste “Beit al-ankabut”, adica “Casa paianjenului”. Fara a fi o carte de insectologie, cartea se refera la “shirk”, adica a-I face asociati lui Allah, in sensul considerarii  ca in afara de Allah Preaslavitul si Preainaltul mai exista si altii care ar putea dispune toate oranduielile acestei lumi.

Cartea, cu o prefata semnata de insusi marele sheikh Salih ibn Fawzan al-Fawzan  porneste de la urmatorul verset existent in Nobilul Coran:

Allah stie orice cheamã ei în locul Sãu, cãci El este Cel Puternic [si] Întelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. Și aceste pilde Noi le dãm oamenilor, dar nu le înteleg decât cei priceputi. (Al-Ankabut:42-43)

 

Verset in care se face o analogie intre cei care cauta adapost la creatii ale lui Allah, crezand ca acestia le vor putea fi de vreun folos si aflandu-se astfel intr-o falsa siguranta, ca si paianjenul care este adapostit de una dintre cele “mai slabe case”, asa cum se mentioneaza in acest verset.

In aceasta carte se arata cum, pornind de la acest verset, pe baza unor cercetari stiintifice privind lumea insectelor, poate fi ilustrat miracolul stiintific existent in acest verset referitor la “casa paianjenului”.

Privind din punct de vedere gramatical, la prima vedere se observa o discordanta intre substantivul “ankabut” = “paianjen” care este de genul masculin, si predicatul “ittakhadat” = “a luat/ si-a facut”, care indica o actiune facuta de cineva de genul feminin.

Si departe de a se putea strecura vreo eroare sau vreun neadevar in Cuvantul lui Allah, Preaslavitul si Preainaltul, cercetarile privind lumea paianjenilor au arat ca numai femelele panjan au capacitatea de a-si construi casele, pentru ca ele singurele, spre deosebire de masculi, sunt dotate in partea inferioara a corpului cu un aparat specializat pentru producerea fibrelor si firelor necesare pentru constructia casei. Subhan Allah!

 

Asadar, in urma cercetarii la care ne refeream s-au facut urmatoarele constatari:

  • Masculul paianjen nu poate construi o casa, cea care are aceasta sarcina fiind de fapt femela paianjan, care detine un aparat specializat pentru producerea firelor necesare in constructia casei, aflat in josul partii anterioare corpului acesteia, constitutia masculului nepresupunand, insa, un aparat asemanator.

 

  • Femela paianjen nu isi incepe constructia casei decat in momentul in care ajunge la pubertate si este pregatita din punct de vedere fiziologic pentru imperechere; in aceasta perioada incepe sa-si construiasca locuinta, care reprezinta un adevarat centru de atractie pentru masculul, incapabil, prin natura sa, de a-si construi o casa.
  • Femela paianjen isi construieste casa din fire pe care le tese in modalitati artistice si geometrice / arhitecturale specifice, astfel incat sa fie deosebit de sensibila la orice vibratie exterioara; firele sunt, de asemenea imbibate cu o substanta lipicioasa careia nu-i scapa nici o insecta, odata ajunsa in perimetrul sau ori s-a apropiat de acesta si aceste fire imobilizeaza insect cazuta in plasa paianjenului pan ace soseste femela paianjan pentru a o ucide.
  • Dupa consumarea imperecherii si terminarea precesului de fecundare, femela paianjen va pleca intr-un loc indepartat si sigur pentru a isi depune ouale. In acest timp, masculul ramas acasa se simte in siguranta pana ce femela se intoarce pentru a-l ucide, iar apoi il mananca – si nu se poate altfel, pentru ca in chiar tesuturile din care este alcatuit acesta se afla material absolut necesara in procesul maturarii oualeor de paianjen.

Subhan Allah!

 

Si concluziile pe care le trage autorul cartii mai sus mentionate pe baza acestor constatari sunt urmatoarele:

  • In mod cert si absolut casa paianjenului este “cea mai slaba casa” din punctul de vedere al constructiei si preciziei firelor sale care nu-l pot apara pe locuitorul ei nici de arsita, nici de inghet, si nici macar de  vreun inamic.
  • Si in pofida “slabiciunii sale” casa paianjenului este o cursa necrutatoare pentru orice insect sau musculita i-ar trece prin preajma.
  • Si “slabiciunea” casei paianjenului nu se rezuma doar la aspectul fizic, material, al acesteia, ea continand in esenta sa si o “slabiciune” simbolica, spirituala, atat timp cat se constituie ca o “siguranta mincinoasa” pentru masculul paianjen care este ucis chiar in timpul in care el se crede in perfecta siguranta in propria casa.

 

dewy_spider_webSi s-ar putea face o analogie perfecta intre casa paianjenului si aceia care si-au luat drept stapani si carmuitori altii decat Allah, cerand de la ei izbanda, aducandu-le jertfe, adorandu-i, crezand ca le vor fi de vreun folos. Si acestia nu sunt decat asemenea masculului paianjen intr-o “siguranta mincinoasa”, pentru ca cei in care ei se incred nu sunt decat minuscule si neajutorate creatii ale Preamaretului, Atoatestiutorului, Cel in puterea caruia sta orice El isi doreste, netrebuind pentru aceasta decat sa spuna a ceva “Fii!” si acesta va fi, Preainaltul, Unicul demn  de slava si lauda si de a fi adorat – Allah.

Subhan Allah! Preamarit si Preaslavit fie Allah, Creatorul celor vazute si nevazute! Cine si-ar fi imaginat ca o insecta atat de mica si neinsemnata – precum painjenul – poate ascunde in natura sa o poveste atat de… fabuloasa!

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 4

Cutremurele

Adnan Ash-Sharif     Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale? Următoarele versete se referă la cutremure:  Spune : El este în stare să trimită împotriva voastră pedeapsă, fie de deasupra voastră, fie de sub picioarele voastre  (Al-An’am: 65). Sunteţi voi siguri […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale?

Următoarele versete se referă la cutremure: convergentBoundary

Spune : El este în stare să trimită împotriva voastră pedeapsă, fie de deasupra voastră, fie de sub picioarele voastre  (Al-An’am: 65).

Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat?  (Al- Isra’: 68).

 Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale? Allah judecă şi nimeni nu poate împiedica judecata Sa şi El este repede la socotire  ( Ar-Ra’d:41).

Marginile unui lucru sunt părţile lui şi, ţinând cont că pământul este oval, marginea lui este scoarţa terestră exterioară.

Dar, oare, nu văd ei că Noi venim pe pământ, pe care îl îngustăm din toate părţile? Şi, oare, ei vor fi biruitori?  

Sunteţi siguri că Cel din cer nu va lăsa să vă înghită pământul, când iată că el se zgâlţâie?! (Al- Mulk: 16).

Cutremurele sunt provocate de scufundările unor părţi din scoarţa terestră care urmează faliile, astfel încât acestea coboară spre interiorul pământului.

Lumea a fost martoră la dispariţia unor sate şi oraşe întregi de pe faţa pământului. Datorită cutremurelor, Domnul restrânge pământul dinspre marginile sale, scufundă o parte din el şi trimite spaima printre oameni şi comunităţile care au dreptate să spună:

… iată că el se zgâlţâie! (Al- Mulk: 16).

Cutremurele sunt rezultatul presiunii termice uriaşe din interiorul pământului, care găseşte orificii de evacuare prin crăpăturile existente în straturile lui. Domnul s-a referit prin cuvântul “se zgâlţâie”, la scurgerea lavei din interiorul pământului, ceea ce provoacă erupţii de vulcani şi cutremure .

Domnul a ales cuvântul “se zgâlţâie” pentru că el descrie în modul cel mai sugestiv, succint, corect şi profund scurgerea şi rotirea lavei din interiorul părţii lichide a pământului, fenomen cunoscut geologilor astăzi. Aceasta pentru că în interiorul pământului este un lichid aprins şi rece la suprafaţă, semănând cu un cuptor. Interesant este că Ibn Abbas a afirmat că în următorul verset al lui Allah Preaînaltul, prin cuvântul “cuptorul” se are în vedere pământul:

Iar, când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: Adu pe el, din fiecare [seminţie], câte doi soţi şi familia ta afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost luată  (Hud: 40).

Slavă Aceluia care a răspuns chemării Trimisului Său, care L-a implorat pentru Ibn Abbas, cu vorbele devenite celebre: “Doamne, învăţă-l pe el tălmăcirea (Coranului) şi fă-l pe el învăţat într-ale religiei”.

Printre ei se află acela, pe care Noi l-am făcut să-l înghită pământul  (AlAnkabut :40).

Pe lângă rolul lor în echilibrul mediului, cutremurele sunt, însă, şi un semn de la Allah cu care îi înspăimântă pe oameni, pentru ca ei să revină şi, de asemenea, reprezintă o pedeapsă pentru comunităţi şi pentru indivizi. Următoarele exemple de cutremure ne dau o imagine despre “groaza cea mare” şi despre cutremurul din Ceasul de Apoi.

Pământul este expus în fiecare an la un million de cutremure, dintre care cam o sută sunt puternice, iar câteva sunt devastatoare. Dintre toate dezastrele naturale, doar cutremurele ucid, în câteva secunde sau minute, sute de mii de fiinţe:

În anul 1556, un cutremur devastator a lovit Nordul Chinei provocând, în câteva zeci de secunde, 430.000 de victime. La 20 decembrie 1703, au murit, într-un cutremur ce s-a produs la Tokio, 200.000 de persoane. În anul 1755, un cutremur a distrus oraşul Lisabona, capitala Portugaliei, provocând moartea a 600.000 de persoane, iar oamenii au simţit pământul zgâlţâinduse sub picioarele lor pe o suprafaţă de milioane de kilometri pătraţi. În anul 1988, un cutremur a secerat 150.000 de vieţi în Armenia.

Cutremurele sunt uneori însoţite de erupţii ale vulcanilor. Cea mai puternică dintre cele care au fost înregistrate până astăzi a avut loc la 27 iulie 1883, când a erupt vulcanul Krakatoa, din Oceanul Indian. Explozia s-a auzit până la distanţa de 5000 de kilometri şi a fost înregistrată de aparatele de supraveghere din întreaga lume. În câteva secunde, o insulă cu un volum de 20 kilometri cubi s-a transformat în bucăţi pe care explozia le-a risipit pe o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi. Coloanele de fum şi cenuşă s-au ridicat în văzduh până la înălţimea de 35 kilometri şi au întunecat cerul pe o suprafaţă de sute de kilometri pătraţi, voalând lumina soarelui timp de doi ani, iar valurile mării au atins înălţimea de 30 de metri şi au înecat 36.000 de locuitori ai insulelor Jawa şi Sumatra.

Să fie blestemat omul! Cât de necredincios este el!  (‘Abasa: 17).

De fiecare dată când am verificat datele statistice referitoare la dezastrele naturale, cum sunt cutremurele, vulcanii, ciclonii, epidemiile şi altele care seceră mii de vieţi an de an şi costă milioane şi milioane de dolari, de fiecare dată când reflectez la nedreptatea omului şi la îndepărtarea lui de învăţăturile Creatorului, mă trezesc repetând:

Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul !  (Al-Kahf: 49);

Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi leam fi dăruit binecuvântări din cer şi de pre pământ. Însă ei i-au socotit mincinoşi şi, din această pricină, Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit.  (Al-A’raf: 96).

Dacă ne-am fi îndurat de ei şi am fi îndepărtat răul de la ei, s-ar fi îndârjit în nelegiuirea lor şi ar fi rătăcit [mai departe în ea]/ I-am apucat Noi cu pedeapsă, însă ei nu s-au supus Domnului lor şi nu s-au rugat [Lui] cu umilinţă.  (Al-Mu’minun: 75-76).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3