Cercetarea profesorului Moore – partea 1

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane.

Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei a fost rugat să vorbească despre analiza ştiinţifică a anumitor versete din Coran şi a unor tradiţii profetice, hadith-uri, care au tangenţă cu specializarea sa.

Profesorul Moore este autorul unei cărţi numite ,,Dezvoltarea umană”. Domnia sa este profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost pro-decan la Facultatea de Medicină, iar timp de 8 ani a fost director al Departamentului de Anatomie. Moore a mai predat înainte şi la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A condus mai multe asociaţii ale anatomiştilor şi Consiliul Uniunii Ştiinţelor Biologice.Prof. Moore a fost de asemenea ales ca membru al Asociaţiei Academiei Regale din Canada, al Academiei internaţionale de Citologie a Uniunii Anatomiştilor Americani şi al  Uniunii Anatomişilor nord şi sud americani iar în 1984 domnia sa a primit premiul J.C.B care este cea mai înaltă distincţie din Canada în domeniul său. A fost premiat de către Asociaţia  Canadiană a Anatomişilor. Domnia sa a publicat numeroase cărţi de  anatomie clinică şi embriologie, 8 dintre acestea sunt considerate lucrări de referinţă în domeniu, în învăţământul medical şi sunt traduse în 6 limbi.

Profesorul a fost uimit de faptul că profetul Muhammad în urmă cu 14 secole a fost capabil să descrie embrionul şi stadiile sale de dezvoltare oferind detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit doar în urma cu 30 de ani. Oricum, foarte repede profesorul Moore şi-a arătat admiraţia pentru această revelaţie.

El a introdus aceste puncte de vedere în cercurile intelectuale şi ştiinţifice. Chiar a citit un articol despre compatibilitatea embriologiei moderne, cu Coranul şi Sunnah. Cu această ocazie a spus: „A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea umană. Este clar pentru mine că aceste afirmaţii trebuie să-i fi parvenit Profetului Muhammad de la Dumnezeu, pentru că cea mai mare parte a acestor cunoştinţe nu au fost descoperite decât cu multe secole mai târziu. Aceasta îmi dovedeşte că Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul. Să reflectăm asupra declaraţiei acestui binecunoscut şi  respectat savant în domeniul embriologiei, asupra versetelor din Coran referitoare la domeniul său şi asupra concluziei acestuia, conform căreia Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul.

În legătură cu stadiile creaţiei omului, Allah spune în Coran:

Noi l-am creat pe om din apa aleasă venită din lut. Apoi l-am făcut noi picătură într-un loc sigur. Apoi am făcut din picătură o alaqah şi am făcut din bucata de carne, oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah Preaînaltul, Făcătorul, Cel bun! (Al-Mu’minun:12-14) leech-like

Cuvântul din limba arabă ,,alaqah” are 3 înţelesuri ·

  • Lipitoare
  • Obiect suspendat
  • Cheag de sânge închegat

Comparând lipitoarea de apă proaspătă cu embrionul în stadiul de ,,alaqah”, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Profesorul Moore a alăturat imaginea unei lipitori cu cea a unui embrion şi a prezentat aceste imagini oamenilor de ştiinţă prezenţi la Conferinţă.

Al doilea sens al cuvântului ,,alaqah” este de ,,obiect suspendat”. Acest lucru devine vizibil în momentul în care embrionul se prinde de uterul mamei.

Al treilea sens este cel de ,,cheag de sânge”. E important de notat, a afirmat reputatul profesor, că embrionul trece prin aceste faze. În timpul perioadei „alaqah”, embrionul se fixează de peretele uterin şi se hrăneşte prin intermediul unor minuscule vase de sânge.

Ambele descrieri sunt realizate în mod miraculos doar utilizând un singur cuvânt. Cum putea Muhammad să ştie toate acestea de la el însuşi?

Profesorul Moore a studiat embrionul şi în stadiul de ,, mudghah ,,Acest cuvânt înseamnă în traducere ,,bucată de carne” sau ,,substanţă mestecată”.

El a luat o bucată de argilă şi a mestecat-o apoi a comparat-o cu imaginea unui embrion fotografiat în stadiul „mudghah”. Profesorul a concluzionat că ele au exact acelaşi aspect. Mai multe periodice din Canada au publicat afirmaţiile profesorului Moore. În plus el a fost prezent în trei programe de televiziune în care a vorbit despre compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi conţinutul Coranului.

Prin urmare prof. Moore i-a fost pusă următoarea întrebare: ,,Aceasta înseamnă că dumneavoastră consideraţi Coranul ca fiind cuvântul lui Allah Preaînaltul?”

Profesorul a răspuns astfel: “nu găsesc nici o dificultate în a accepta acest lucru”. Următoarea întrebare adresata lui a fost ,,Cum puteţi să credeţi în Muhammad când dumnevoastră credeţi în Isus?”

El a spus : ,,Cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoala”. Toţi oamenii de ştiinţă contemporani pot veni să afle că Allah ne-a trimis cunoştinţele sale când ne-a revelat Coranul. Allah Preaînaltul ne spune în Coran:

Allah Preaînaltul va fi martor la ceea ce ţi-a pogorât, căci a pogorât Coranul în deplină cunoştinţă. (An-Nisaa 4:166)

 

 

_________________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 1

Cercetarea profesorului Moore – partea 2

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Cartea ,,Dezvoltarea umană” scrisă de profesorul Keith Moore a fost tradusă în 8 limbi. Această carte este Cconsiderată a fi o carte de referinţă şi a fost aleasă de un comitet special din Statele Unite ca fiind cea mai bună carte scrisă în domeniu. Ne-am întâlnit cu autorul ei şi i-am prezentat numeroase versete coranice şi hadith-uri. Acestea făceau referire la domeniul de cercetare al domniei sale: embriologia. Profesorul Moore a fost convins de dovezile noastre aşa că l-am întrebat: ,,Aţi menţionat în cartea dumneavoastră că în evul mediu nu se cunoşteau foarte multe date în domeniul embriologiei. În acel timp exista şi Coranul care a fost revelat pentru a fi un ghid pentru omenire. În Sfântul Coran există şi o descriere foarte detaliată a creării omului. Şi de asemenea sunt descrise şi stadiile pe care le parcurge embrionul până când devine un nou-născut. De ce nu aţi scris nimic despre toate acestea în cartea dumneavoastră?” El a răspuns: ,,Dumneavoastră aveţi dovada, dar eu nu o am. Aşadar, de ce nu ne-o prezentaţi dumneavoastră?”

După ce am discutat cu el despre aceste dovezi din Coran, prof.Moore s-a dovedit a fi un om de ştiinţă extraordinar şi a introdus în a treia ediţie a cărţii sale aceste dovezi.
În Coran se mai afirmă că embrionul se dezvoltă în trei întunericuri. Primul întuneric este cel din faza fecundării, mai precis cel  din cavităţile tubului uterin. Al doilea întuneric este cel din cavitatea uterină, întunericul din faza de „alaqah”. Al treilea întuneric este al membranelor care acoperă fătul precum şi al lichidului amniotic.Cartea a fost tradusă după cum am mai spus în 8 limbi, printre care rusă, chineză, japoneză, germană, portugheză şi iugoslavă. Această carte are suces pe plan internaţional și mulţi savanţi au citit-o. Profesorul Moore afirmă în cartea sa despre perioada evului mediu: ,,Ştiinţa era foarte involuată în această epocă”. Se ştiau foarte puţine despre embrionul uman. În Coran în schimb este scris că fiinţele umane sunt produsul combinării a două celule, masculine şi feminine. Se fac referiri în Coran la crearea fiinţei umane dintr-o picătură de spermă şi mai este relatat cum organismul rezultat se aşează în corpul femeii asemeni unei seminţe. Blastomerul se implantează în uter după 6 zile de la fertilizare. În Coran sunt descrise toate transformările pe care le suferă pe timpul sarcinii embrionul uman. Se consideră că embrionul este o fiinţă umană când are vârsta de 40- 42 de zile. Din această fază el are aspect uman.

Din păcate, nu avem suficient spaţiu pentru a discuta pe larg aceste subiecte. Doctorul Moore a scris despre toate acestea în cartea sa. El a ajuns la concluzia că actuala clasificare a fazelor dezvoltării embrionare validă astăzi în întreaga lume nu este una uşoară şi nici cuprinzătoare. Mai mult, nu ajută la întelegerea acestora .Spre deosebire de ştiinţă, care foloseşte numere pentru a le clasifica, Sfântul Coran le clasifică după forme sau întruchipări distincte, uşor de memorat.

 

Coranul clasifică fazele dezvoltării embrionare astfel: nutfah, faza picăturii ,alaqah care are cele trei sensuri amintite anterior,mudgha care înseamnă ceva asemănător cu o bucată de carne, idhaan care înseamnă oase sau schelete, kisaa al idhaan bi laham înseamnă a îmbrăca oasele cu carne şi an-nasha care înseamnă formarea fătului.

Prof.Moore a recunoscut că aceste diviziuni coranice sunt bazate de fapt pe diferitele faze ale dezvoltării prenatale. El a notat că aceste diviziuni furnizează descrieri ştiinţifice elegante care sunt cuprinzătoare şi practice . Într-una din conferinţele sale el a afirmat: ,,embrionul se dezvoltă în pântecele sau în uterul mamei protejat de 3 văluri sau straturi după cum se arată în această fotografie. Deoarece împărţirea pe stadii de dezvoltare a embrionului uman e complexă din cauza procesului de schimbare continuă, se impune adoptarea unui nou sistem de clasificare utilizând termenii menţionaţi în Coran şi în Sunnah.

Sistemul propus este simplu , cuprinzător şi concordă cu ceea ce ştim astăzi despre embrionul uman. În ultimii 4 ani Coranul a fost studiat în mod intensiv şi este clar că există în el un sistem de clasificare a embrionilor umani, uluitor, pentru că el a fost realizat în secolul al 7-lea d.Ch..  Aristotel este considerat întemeietorul Embriologiei ca ştiinţă, deşi el nu a făcut altceva decât să studieze embrionii din ouăle de găină. El nu a oferit nici un detaliu despre fazele dezvoltării acestor embrioni.

Ştim din istoria embriologiei că mult timp s-a cunoscut foarte puţin despre aceste stadii. Un motiv în plus pentru care putem afirma că ceea ce este scris în Coran nu se bazează pe ceea ce se ştia în secolul 7 despre embrionul uman.

Cea mai rezonabilă concluzie este că aceste informaţii i-au fost revelate lui Muhammad de la Dumnezeu. El nu avea de unde să cunoască aceste lucruri întrucât era analfabet.

I-am spus dr.Moore: ,, Ceea ce aţi spus dumnevoastră este adevărat dar este mult mai puţin decât adevărul şi dovada pe care v-am prezentat-o noi din Coran şi din Sunnah în legătură cu embriologia. Aşadar, de ce nu faceţi dreptate şi nu aduceţi complet la lumină toate versetele Coranice şi hadithurile, care au legătură cu domeniul dumneavoastră de cercetare”?moore

Prof.Moore a spus că a inclus toate acestea într-o lucrare ştiinţifică de specialitate. Oricum, profesorul ne-a invitat să aducem şi alte informaţii de provenienţă islamică. De asemenea, el a citat toate versetele coranice şi hadith-urile care au legătură cu embriologia. A spus că le va include pe toate în viitoarea sa carte. Profesorul Moore a scris o introducere despre embriologie şi despre informaţiile din Coran şi din hadith, referitor la dezvoltarea embrionilor. Textul pe care l-aţi citit este o parte a acestei introduceri. Au fost citate şi versetele coranice şi hadith-urile. Ceea ce dovedim noi astăzi este că islamul se contureză pe un tărîm nou cu minţi luminate şi lipsite  de prejudecăţi.

 

 

___________

Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

Allah este Al-Halim – partea a doua

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea (“as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de “Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. “Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.roSource Link

Views: 1