Tag: credinta

Mulțumește-I lui Allah

  Mulțumește-I lui Allah și îți vei mulțumi ție însuți   „Averea,propria imagine, copiii, casele, talentele – ar trebui sa fii multumit pentru aceste daruri. „Deci primeste ceea ce ti dau si fii dintre cei multumitori”.(Qur’an 7-144) Multi savanti si musulmani cuviosi ai perioadei de inceput a islamului au fost saraci, deci este de prisos […]

 

Mulțumește-I lui Allah și îți vei mulțumi ție însuți

 

„Averea,propria imagine, copiii, casele, talentele – ar trebui sa fii multumit pentru aceste daruri.
„Deci primeste ceea ce ti dau si fii dintre cei multumitori”.(Qur’an 7-144)

Multi savanti si musulmani cuviosi ai perioadei de inceput a islamului au fost saraci, deci este de prisos sa spunem ca ei nu au avut case frumoase sau masini scumpe. In ciuda acestor dezavantaje ei au avut o viata implinita si au adus foloase omenirii, nu prin cateva minuni ci prin faptul ca au folosit tot ceea ce le a fost dat si si au petrecut timpul intr un mod corect. Astfel ei au avut binecuvantare in timpul vietii lor, in timpul petrecut de ei si in talentele lor.
Opus lor, exista multi oameni carora le au fost daruite averi, copii si toate felurile de binecuvantari dar aceste daruri au fost adevaratul motiv al suferintei si ruinei lor. Au deviat de la ceea ce instinctele innascute le-au dictat lor si anume aceea ca lucrurile materiale nu reprezinta totul.

Uitati-va la cei care au obtinut diplome de la cele mai renumite universitati si care sunt inca in obscuritate.Talentele si abilitatile lor raman nefolosite. Intre timp, altii care sunt limitati in domeniul stiintei, au reusit sa faca imposibilul in ceea ce li s-a dat, beneficiind ei si intreaga societate.

Mulțumește lui AllahDaca esti un cautator al fericirii, fii multumit cu infatisarea pe care ti a daruit o Allah, cu situatia din familia ta, cu sunetul vocii tale,cu nivelul capacitatii tale si cu putinul tau salar. Anumiti invatatori, merg mai departe decat atat spunand ca ar trebui sa-ti imaginezi c-ai putea fi fericit si cu mai putin decat ai.
Iata o lista cu cativa dintre cei care au stralucit, in ciuda faptului ca au fost incercati de multe dezavantaje:

Atta ibn Rabah a fost un savant de renume mondial in timpul sau. El nu numai ca era un sclav eliberat, cu un nas carn dar era si paralizat.

Al Ahnaf ibn Qays, a fost faimos printre arabi pentru neobisnuita sa putere de a rabda. El a reusit sa fie faimos in ciuda faptului ca era vlaguit, cocosat, cu picioarele strambe si cu o structura fragila.

Al A’mash a fost printre cei mai faimosi scriitori de hadithuri in timpul sau. El era un sclav eliberat, avea vederea proasta si era sarac. Hainele ii erau rupte, avea o imagine ravasita si traia in rele conditii.

De fapt, fiecare profet a fost intr-un timp sau altul un pastor.
David a fost un fierar, Zaharia a fost un dulgher, Idris un croitor, si cu toate astea au fost cei mai buni printre oameni.

Astfel, valoarea ta sta in abilitatile tale, in faptele tale bune, manierele si contributiile tale fata de societate. Atunci nu te simti mahnit pentru ceea ce iti lipseste in termeni de aparenta frumoasa, avere sau familie si fii multumit cu ceea ce Allah ti-a atribuit tie.
„Oare ei impart indurarea Domnului tau?Noi le am dat lor cele spre trebuinta in viata din aceasta lume si i am ridicat unii deasupra altora in trepte.”(Qur’an 43-32)

Aminteste-ti de Paradisul care este mai mare decat cerurile si pamantul la un loc.

Daca esti flamand in aceasta lume, daca esti mahnit, bolnav ori asuprit, aminteste-ti de eterna frumusete a Paradisului. Daca faci asta, atunci pierderile tale vor fi profit si greutatile pe care le induri vor fi adevarate daruri. Cei mai intelepti oameni sunt cei care strang pentru viata de apoi pentru ca ea e mai buna si e vesnica. Si cei mai prosti oameni sunt cei care vad aceasta lume ca pe locuinta lor vesnica – in ea si pun toate sperantele. Ai sa gasesti ca acesti oameni sunt cei mai greu loviti de durere dintre toti cand intampina calamitati. Ei vor fi cei mai afectati de pierderile lumesti tocmai pentru faptul ca ei nu vad nimic mai mult in spatele nesemnificativei vieti pe care o duc. Ei vad si gandesc totul doar pentru aceasta viata trecatoare.

O ,tu cel care traiesti in saracie sau esti afectat de calamitati,munceste pentru faptele tale bune ca astfel vei avea locul tau in Rai.
„Pace voua pentru ca ati fost statornici.Si ce buna este rasplata Casei Vesnice.”(Qur’an 13-24)

Si constiinta si religia iti cer sa fii corect,ceea ce inseamna ca nu trebuie nici sa exagerezi dar nici sa atenuezi,nici sa faci prea mult dar nici prea putin.Exagerarea in relatiile cu ceilalti nu este acceptata.Cea mai buna ruta e cea de mijloc. Oricine isi urmeaza propriilor placeri, o sa mareasca importanta unor situatii date, intotdeauna facand „dintr un tantar armasar”. El o sa simta gelozie fata de alte persoane. Deoarece el traieste in lumea lui exagerata si imaginara, considera ca toata lumea e impotriva lui, ajungand pana la a crede ca toti ceilalti conspira pentru a-l distruge pe el. Din cauza asta el traieste sub un nor intunecat, covarsit de frica. Traind din zvonuri si superstitii, este interzis in religia noastra.
„Ei considera ca orice strigatura este impotriva lor”.(Qur’an 63-4)

Acorda atentie fiecarui caz in functie de importanta sa. Nu urma suspiciunilor neadevarate sau iluziilor inselatoare a mirajului ci fii echilibrat.
„Se poate ca Allah sa aduca prietenie intre voi si aceea pe care i ati tinut ca dusmani caci Allah este Atotputernic si Allah este Iertator si Indurator”(Qur’an 60-7)

„Iubeste pe cel care iti este drag tie cu moderatie, ca s ar putea sa vina o zi cand il vei detesta si uraste pe cel care ti-a facut rau cu moderatie, ca poate va veni o zi cand il vei iubi.”
(Abdullah al Qarni)

Source Link

Views: 3

Exprimarea într-o manieră umilă

  Umilinţa este un alt factor important în discursul drept-credinciosului. Ne este atrasă atenţia asupra problematicii moralităţii în acest verset coranic: Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei proşti le vorbesc lor, ei le răspund: «Pace!» (Al-Furqan 25:63). Drept-credincioşii sunt umili, cunoscând faptul că oricâte calităţi ar […]

 

umilintaUmilinţa este un alt factor important în discursul drept-credinciosului. Ne este atrasă atenţia asupra problematicii moralităţii în acest verset coranic:

Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei proşti le vorbesc lor, ei le răspund: «Pace!» (Al-Furqan 25:63).

Drept-credincioşii sunt umili, cunoscând faptul că oricâte calităţi ar avea, toate reprezintă binecuvântări de la Allah, iar El le poate lua înapoi oricând doreşte. Allah înştiinţează credinciosul de acest lucru în următorul verset:

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei [putea] despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! (Al-Israa’ 17:37).

Oamenii sunt cu adevărat fără pic de putere în lumina măreţiei lui Allah. Cunoaşterea lui Allah cuprinde totul; El este Creatorul şi Posesorul tuturor. Din acest motiv, credincioşii se comportă conform cunoaşterii pe care o au în legătură cu degradarea morală pe care o vor suferi dacă vor deveni mândri de un anumit lucru care nu le aparţine, atunci când se vor afla în faţa lui Allah, în Ziua Judecăţii. Chiar şi în raport cu acel aspect prin care se fac remarcaţi, ei se umilesc, cunoscându-şi deficienţele, şi vorbesc recunoscând lipsa lor de putere. Chiar dacă aceia cu care vorbesc duc lipsă de unele calităţi, musulmanii nu devin niciodată aroganţi şi lăudăroşi, deoarece în următorul verset Allah i-a informat că El nu iubeşte oamenii plini de sine:

Nu te întoarce de la oameni şi nu păşi pe pământ cu semeţie, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi mândru! (Luqman 31:18).

Când dezbat un anumit subiect, musulmanii nu se exprimă într-o manieră condescendentă; ei vorbesc fiind conştienţi că toate cele afirmate li se aplică şi lor. Aşa cum ni se indică în versetul:

Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! (Al-’Alaq 96:6-7),

credincioşii acţionează cunoscând faptul că, dacă alunecă în îngâmfare, calităţile lor bune vor fi în detrimentul lor şi vor face o mare greşeală. Când vorbesc despre un subiect pe care îl cunosc bine, ei nu devin îngâmfaţi şi nu încearcă să atragă atenţia asupra lor. Dimpotrivă, ei adoptă o manieră de exprimare care reflectă recunoaşterea faptului că este numai Allah Cel care oferă puterea exprimării şi că numai Allah posedă cunoaşterea tuturor lucrurilor.

În versetul:

Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36),

Allah le aminteşte oamenilor să se comporte bine şi să nu fie aroganţi faţă de cei cu care vorbesc. Allah ne-a învăţat să fim umili în faţa părinţilor, prietenilor apropiaţi şi a cunoştinţelor întâmplătoare, a orfanilor şi a celor nevoiaşi. A te comporta umil în faţa celor care îţi oferă o atenţie deosebită, dar arogant în faţa celor pe care îi consideri inferiori, nu reprezintă o atitudine aflată în conformitate cu moralitatea coranică. Oamenii au responsabilitatea de a respecta aceste reguli în toate circumstanţele. De asemenea, musulmanii ştiu că a vorbi cu îngâmfare atunci când se află în faţa unei persoane egocentrice, invocând scuza: „Nu contează, el este la fel de arogant”, nu este corect. Modul de exprimare al musulmanilor trebuie determinat de cunoaşterea faptului că, peste tot şi în toate momentele, Allah este martor la fiecare cuvânt, iar acest simţ al obligativităţii morale poate fi dezvoltat numai prin urmarea învăţăturilor Coranului.

 

Source Link

Views: 5

Rabdare si Recunostinta

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah Salman al-Farsi, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si […]

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah

Salman al-Farsi, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: „Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: „Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. „Nu vezi?” intreba omul. „Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: „Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: „Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea „Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: „M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: „Ti-ar placea sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: “Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: „Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: „Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilalti i-am tinut departe de ea.” Robul Sau va sta in fata Domnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: „Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: “Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: „Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: „Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

Ibn Abi’d-Dunya spunea: „Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: „Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: „Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2