Tag: credinta

Aștepta Lumină

    O lume în beznă, dar care poartă în ea lumina…şi în zare răsunetul unor veşti şi prorociri despre apariţia în scurt timp a Profetului…în conştiinţe înrăuri-rea este atât de puternică încât, mulţi din Mecca povestesc despre venirea ulti-mului Profet…poveţe, poveţe: cum îşi face apariţia, alergaţi spre El! Şi întregiţi-vă cu spiritul Lui! Toată […]

 

 

O lume în beznă, dar care poartă în ea lumina…şi în zare răsunetul unor veşti şi prorociri despre apariţia în scurt timp a Profetului…în conştiinţe înrăuri-rea este atât de puternică încât, mulţi din Mecca povestesc despre venirea ulti-mului Profet…poveţe, poveţe: cum îşi face apariţia, alergaţi spre El! Şi întregiţi-vă cu spiritul Lui!

sunskyToată omenirea este cu sufletul la gură şi speranţa tuturor este în ultimul mântuitor. Părinţii ar dori ca acest mântuitor să fie unul din descendenţii lor…şi unii pun numele de Muhammed noilor născuţi…

Dar, El va veni din lanţul de aur transmis de la Măreţul Avraam la İsmael şi care trece de la Abdulmuttalip la Abdullah; şi inimile aşteptau ca lumina să apară din această direcţie. Hadis-urile prevesteau venirea Lui; intensificarea întunericului vestea apropierea ivirii luminii. Omenirea din zilele acelea era lipsită de un ţel şi ideal, lucruri vitale pentru viaţă. Faptele oamenilor erau: “asemenea fetei morgana pe un şes. Însetatul o socoate apă, însă când soseşte acolo, nu află nimic” (Nur [Lumina], 24/39).

Simţămimtele, gândurile şi faptele nu erau prea departe de această situaţie. “Ori sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, şi deasupra sunt norii; întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva îşi întinde mâna, abia mai poate s-o vadă” (Nur [Lumina], 24/40).

Numele acestei perioade este jahiliya (epoca ignoranţei).

Chiar dacă v-am înfăţişat în treacăt un tablou al urâţeniei acelei perioade, n-aş vrea să aştern negură peste sufletele voastre. Dar, pentru a vă relata despre acea perioadă, chiar dacă este puţin, cred că nu este nevoie să abordez unele datini şi obiceiuri ci, cum Mesagerul lui Allah a venit pentru a ocroti tot universul şi cum acest lucru este o binefacere divină.

Pentru toată lumea venirea Lui este cea mai mare binefacere a Celui Drept. Că este aşa, ne-o spune Stăpânul nostru: “Allah a pogorât harul Său asupra credincioşilor atunci când le-a trimis un profet dintre ei care să le citească semnele Sale, care să-i cureţe, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, chiar dacă odinioară au fost într-o rătăcire vădită.” (Âl-i İmran [Neamul lui İmran], 3/164).

Priviţi la binefacerea şi mărinimia lui Allah (c.c), căci ne-a trimis un profet, un emisar, care împarte cu oamenii aceeaşi gândire, aceeaşi simţire, este călăuza şi cercetaşul lor pe calea dreptăţii; atunci când au nevoie de un imam, se află în fruntea lor; când vor un predicator, trece în amvon (minber); când au nevoie de un emir, îşi pune pecetea pe monezi; când vor un comandant, îi conduce mai bine decât cea mai desăvârşită căpetenie militară.

În creştinism există o dogmă greşită, potrivit căreia Măritul İisus a fost sac-rificat de către Cel Drept pentru a fi iertat păcatul originar al omenirii. După cre-dinţa greşită a creştinilor, Măritul İisus a fost răstignit şi astfel, păcatul originar, început cu Măritul Adam şi purtat de orice om încă de la naştere, în felul acesta a fost iertat. Există o relatare a acestei percepţii greşite: pentru a ierta păcatele oa-menilor, pentru a nu-i lăsa de capul lor în anormalitate, în deviere, Cel Drept şi-a trimis cel mai iubit rob, pe Muhammed (s.a.s), ca profet, cu scopul de a-i feri pe oameni să-şi greşească drumul şi astfel să nu dispară…să ajungă nişte oameni desăvârşiţi pe bolta omenirii…în orice clipă să-L simtă pe Allah în sufletele lor…şi aşa cum se exprimă Măritul Avraam, să-L considere pe Stăpânul lor, comoara conştiinţei lor:

Nu încap pe pământ şi-n ceruri zise Hak,
Se simte comoara din adâncul inimii.

Inima este un izvor de comori, încât Cel Drept, care nu încape în cele două lumi, în orice clipă, ca cel mai de preţ giuvaer, se face simţit acolo. Cărţile, raţiunea, cugetările, filosofia, enunţurile, cerul, pământul şi tot ce afost creat, nu pot să-L cuprindă pe Allah şi niciuna din acestea nu are puterea să-L exprime. Numai inima, chiar dacă în parte, poate să-L exprime. Omul se străduieşte să-şi deschidă inima, să găsească în inimă ceea ce caută şi, ajungând la Stăpân, devine efemer. De altfel, de aceea Allah L-a timis în mijlocul nostru pe Măritul Muhammed (s.a.s). Da, El a venit pentru a rosti omenirii versetele lui Allah (c.c), capitol după capitol să înfăţişeze miracolele semenilor săi şi să le dezvăluie trăsăturile sale. Datorită Lui natura umană se va purifica de toate mizeriile, devenind pură şi eliberându-se de problemele legate de trup, se va ridica la înălţimea vieţii sufleteşti. Îi va deprinde pe oameni cu raţiunea şi cu cartea, iar omenirea, aflându-se sub lumina raţiunii şi a cărţii, se va trezi în lumea de apoi şi va păşi pe calea veşniciei.

 

 

sursa: F. Gulen

Source Link

Views: 2

Credinţa este imperfectă fără principiile morale

  Credinţa este o putere care îi ţine pe oameni departe de cele mai umilitoare însuşiri şi acţiuni josnice şi îi încurajează să săvârşească numai fapte înălţătoare şi să urmeze învăţături nobile şi curate. De aceea Allah întotdeauna Şi-a îndrumat robii Săi înspre bunătate şi a dorit ca ei să urască ceea ce este rău, […]

 

Credinţa este o putere care îi ţine pe oameni departe de cele mai umilitoare însuşiri şi acţiuni josnice şi îi încurajează să săvârşească numai fapte înălţătoare şi să urmeze învăţături nobile şi curate. De aceea Allah întotdeauna Şi-a îndrumat robii Săi înspre bunătate şi a dorit ca ei să urască ceea ce este rău, aceasta reprezentând o cerinţă esenţială a credinţei din inimile lor. De exemplu, în Surat At-Tauba, atunci când El le porunceşte oamenilor să adopte doar calea dreptăţii şi să vorbească întotdeauna numai adevărul, li se adresează astfel:

O, voi cei care credeţi! Temeţi-vă de Allah şi fiţi cu cei iubitori de adevăr! (At-Tawbah 9:119).

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat foarte frumos că, atunci când credinţa este fermă şi puternică, vor fi dezvoltate principii morale puternice şi durabile, iar dacă moralitatea este scăzută, şi credinţa va fi în consecinţă slabă. Un om care este lipsit de modestie şi prost crescut şi care adoptă obiceiuri urâte fără să îi pese de ceilalţi este precum persoana despre care Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Modestia şi credinţa sunt gemene. Cel care va renunţa la una dintre ele o va pierde, de asemenea, şi pe cealaltă.”

Odată Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trecut pe lângă un ansar, iar acesta îl certa pe fratele său în privinţa modestiei sale. Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a sfătuit să îl lase să plece, pentru că modestia este o ramură a credinţei. Un om care îl hărţuieşte pe aproapele său şi îl face să sufere aducându-i orice fel de daune, din punct de vedere al religiei, acesta este un om crud şi cu o inimă de piatră. Referitor la aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Pe Allah, el nu poate fi un mumin! Pe Allah, el nu poate fi un mumin! Pe Allah, el nu poate fi un mumin!” Atunci a fost întrebat: „Cine?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a răspuns: „Acela de ale cărui fapte rele vecinul său nu se află în siguranţă.” (Bukhari).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a sfătuit pe companionii săi să stea departe de vorbele urâte, de actele imorale şi de faptele care sunt fără sens. El a spus: „Acela care crede în Allah subhanu wa ta’ala şi în Ziua de Apoi ar trebui să vorbească numai lucruri bune sau, dacă nu, să tacă.” (Bukhari).

În acest fel, prin adevărul credinţei şi prin înţelegerea perfectă a acesteia, calităţile nobile ale omului sunt amplificate şi dezvoltate, sunt păzite şi păstrate în siguranţă până vor aduce rezultate.

__

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Source Link

Views: 1

HRANA, BĂUTURA ŞI ÎMBRĂCĂMINTEA OAMENILOR DIN IAD

Omar Suleyman Al-Ashqar     Hrana oamenilor din Iad este Ad-Dari’ şi Az-Zaqqum şi băutura este Al-Hamim, Al-Ghaslin şi Al-Ghassaaq. Allah spune: „Şi nu vor avea ca mâncare decât dari’, ce nici nu îngraşă şi nici nu astâmpără foamea“ (Coran 88: 6-7). Ad-Dari’ este o plantă spinoasă, cunoscută ca Aş-Şubruq, ce creşte în Hijaz. Ibn […]

Omar Suleyman Al-Ashqar

Hrana oamenilor din Iad este Ad-Dari’ şi Az-Zaqqum şi băutura este Al-Hamim, Al-Ghaslin şi Al-Ghassaaq. Allah spune:

„Şi nu vor avea ca mâncare decât dari’, ce nici nu îngraşă şi nici nu astâmpără foamea“ (Coran 88: 6-7).

Ad-Dari’ este o plantă spinoasă, cunoscută ca Aş-Şubruq, ce creşte în Hijaz. Ibn `Abbaas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Este o plantă pitică; când creşte mai înaltă, se numeşte dari’“. Qataadah a spus: „Este unul dintre cele mai rele feluri de mâncare“. Această hrană a oamenilor Iadului nu le va fi de niciun folos, căci nu se vor bucura de ea deloc; este una dintre formele de pedeapsă pe care le vor suferi. Allah Atotputernicul spune:

„Fără îndoială că pomul Zaqqum va fi hrana păcătosului. Ca smoala topită va fierbe în pântece, Ca apa clocotită“ (Coran 44: 43-46).

Copacul Zaqqum este descris în alt verset:

„Oare această ospeţie este mai bună sau pomul Zaqqum? Noi lam făcut ca o încercare pentru cei nelegiuiţi. Şi este un pom care iese din fundul Iadului şi rodurile sale sunt ca nişte capete de şeitani, iar ei sunt siliţi să mănânce din ele, umplându-şi pântecele. Apoi vor avea ei, peste aceasta, un amestec de apă clocotită, apoi întoarcerea lor va fi către Iad“ (Coran 37: 62-68).

În altă parte din Coran, Allah spune:

„Apoi, voi cei care sunteţi rătăciţi şi tăgăduiţi veţi mânca dintrun pom de Zaqqum Şi vă veţi umple burţile din el şi veţi bea, pe deasupra, apă clocotită; veţi bea aşa cum beau cămilele însetate. Acesta este ospăţul lor în Ziua Judecăţii“ (Coran 56: 51-56).

Ceea ce putem noi înţelege din aceste versete este că acesta este un copac dezgustător, ale cărui rădăcini ajung până la capătul Iadului şi ale cărui ramuri se întind peste tot. Fructele sale sunt atât de urâte, încât sunt asemuite cu capetele diavolilor pentru ca toată lumea să înţeleagă cât de urâte sunt acestea, deşi nu le-au văzut niciodată. Deşi acest copac este atât de rău şi dezgustător, oamenii Iadului vor deveni atât de flămânzi, încât nu vor avea de ales şi vor mânca din el până vor fi plini. Când îşi vor fi umplut burţile, această hrană va începe să se agite precum uleiul încins şi le va provoca multă suferinţă. În acest moment, se vor repezi să bea Al-Hamim care este apă extrem de fierbinte şi o vor bea precum cămilele ce beau şi beau şi setea nu le este astâmpărată din cauza unei boli. Apoi, aceasta le va sfâşia viscerele:

„…Aceia cărora li se va da să bea apă clocotită, ce le va mărunţi intestinele?“ (Coran 47: 15).

Aceasta este ospitalitatea cu care vor fi trataţi în acea Zi. Allah să ne apere prin Îndurarea şi Măreţia Sa! Când oamenii Iadului vor mânca această hrană rea, Ad-Dari’şi AzZaqqum, se vor îneca datorită murdăriei ei:

„Noi avem [pentru ei] fiare grele şi Iadul Şi mâncare înecăcioasă şi chin dureros“ (Coran 73: 12-13).

Hrana care îi face pe oameni să se înece este aceea care se lipeşte de gât. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a descris cât de urât şi înfricoşător este Az-Zaqqum: „Dacă o picătură din AzZaqqum ar cădea aici, oamenii de pe pământ şi toate mijloacele lor de supravieţuire ar fi distruse. Şi, atunci, cum trebuie să fie pentru cei care trebuie să îl mănânce?“. Este relatat de Tirmidhi care ne spune că este un hadis sahih hasan.

Un alt tip de hrană care va fi mâncat de oamenii Iadului este AlGhaslin. Allah spune:

„[De aceea], el nu are în această Zi aici niciun prieten şi nici mâncare, afară de puroi, pe care nu-l mănâncă decât păcătoşii!“ (Coran 69: 35-37);

„Astfel va fi! Şi vor gusta ei apă clocotită şi puroi Şi alte [pedepse] asemenea acesteia!“ (Coran 38: 57-58).

Al-Ghaslin şi Al-Ghassaaq înseamnă acelaşi lucru, adică puroiul care iese din pielea oamenilor din Iad. Se sugerează că se referă la scurgerile care ies din părţile intime ale femeilor adulterine şi la pielea şi carnea descompusă a necredincioşilor. Qurtubi a spus: „Este sucul oamenilor din Iad“. Allah ne spune că Al-Ghaslin este una din multele pedepse dezgustătoare. Băutura oamenilor Iadului va fi Al-Hamim. Allah Atotputernicul spune:

„…Aceia cărora li se va da să bea apă clocotită, ce le va mărunţi intestinele?“ (Coran 47: 15);

„Iar atunci când vor cere ei ajutor, li se va veni lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va frige feţele. Cumplită băutură şi cumplit sălaş!“ (Coran 18: 29);

„…şi va fi el adăpat cu apă de puroi pe care el o va sorbi cu înghiţituri mici şi abia o va putea înghiţi. Şi moartea vine la el din toate părţile, însă el nu va fi mort şi va avea el [parte de] osândă dureroasă“ (Coran 14: 16-17);

„Astfel va fi! Şi vor gusta ei apă clocotită şi puroi“ (Coran 38: 57).

Aceste versete menţionează patru tipuri de băuturi:

1) Al-Hamim: apă extrem de fierbinte, aşa cum Allah spune: „Şi între o apă clocotită“ (Coran 55: 44).

S-a explicat că aceasta este apă extrem de fierbinte. Şi Allah spune:

„Şi li se va da să bea dintr-un izvor clocotitor“ (Coran 88: 5).

2) Al-Ghassaaq: unul dintre tipurile de hrană şi băutură ale oamenilor din Iad. L-am discutat mai sus.

3) As-Sadid (puroi): ceea ce curge din carnea şi pielea necredincioşilor. Muslim relatează de la Jaabir (Allah să fie mulţumit de el!) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oricine bea băuturi intoxicante va fi făcut să bea din noroiul khabaal“. Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, ce este noroiul Khabaal?“. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sudoarea oamenilor Iadului“ sau „sucul oamenilor Iadului“.

4) Al-Muhl: conform unui hadis al lui Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!), relatat de Ahmad şi Tirmidhi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Este ca uleiul încins şi când este adus aproape de faţa unui om, pielea se desprinde de pe ea“. Ibn `Abbaas a spus: „Este ca un ulei foarte gros“.

Hrana lor este Focul

Unii păcătoşi vor fi hrăniţi cu cărbunii încinşi din Iad, drept justă pedeapsă:

„Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad“ (Coran 4: 10);

„Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scriptură şi obţin prin această [ascundere] un preţ de nimic, aceia nu înghit în burţile lor decât focul. Şi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii şi nu-i va curăţi şi ei vor avea [parte de] chin dureros“ (Coran 2: 174).

Cât despre îmbrăcămintea oamenilor din Iad, Allah ne-a spus că veşmintele focului vor fi croite pentru ei, aşa cum scrie în Coran:

„Însă acelora care nu cred li se vor tăia veşminte din foc, iar peste capetele lor se va turna apă clocotitoare“ (Coran 22: 19).

De fiecare dată când Ibrahim at-Taymi recita acest verset, spunea: „Laudă lui Allah care a creat veşminte din foc!“.  Allah spune: „Şi în ziua aceea îi vei vedea pe păcătoşi legaţi unii de alţii cu lanţuri, iar straiele lor vor fi din catran şi focul le va acoperi chipurile“ (Coran 14: 49-50).

Catranul este cupru topit. În conformitate cu un hadis relatat de Muslim de la Abu Maalik al-Aş’ri, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Femeia care jeleşte morţii, dacă nu se căieşte înainte să moară, va fi înviată în Ziua de Apoi, purtând o cămaşă de catran şi o crustă de râie“.

Ibn Maajah a relatat următoarele cuvinte: „Femeii care jeleşte morţii, care nu se căieşte înainte să moară, Allah îi va croi un veşmânt din catran şi o crustă de râie“.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1