Ce este credința? Dar necredința?

  Oricine poate constata că universul în care vieţuim se întemeiază pe o rânduială, pe o ordine. Există nişte legi şi interacţiuni între toate unităţile care alcătuiesc acest univers. Totul este dispus pe un plan uriaş, acre are o organizare perfectă şi grandioasă.  Soarele, Luna, stelele şi toate celelalte corpuri cereşti sunt dispuse în univers […]

Oricine poate constata că universul în care vieţuim se întemeiază pe o rânduială, pe o ordine. Există nişte legi şi interacţiuni între toate unităţile care alcătuiesc acest univers. Totul este dispus pe un plan uriaş, acre are o organizare perfectă şi grandioasă.  Soarele, Luna, stelele şi toate celelalte corpuri cereşti sunt dispuse în univers într-un sistem extraordinar de bine pus la punct. Ele acţionează conform unor legi imuabile şi evoluează în nişte coordonate fără să cunoască nici cea mai mică deviere de la cursul lor. Pamântul se roteşte în jurul axei sale şi în evoluţia sa în jurul soarelui urmează , cu cea mai mare stricteţe , drumul prestabilit. Tot aşa, tot ce există pe lume, începând cu minusculii electroni care sunt într-o mişcare permanentă, până la uriaşele galaxii, pururea acţionează conform unor legi ale lor. Materia, energia,şi viaţa, în totalitatea ei, îşi urmează propriile lor legi şi evoluează,se transformă, trăiesc şi mor tot sub înrâurirea acestor legi.Şi în regnul uman legile naturii sunt destul de evidente. Naşterea omului, creşterea lui şi întreaga sa viaţă sunt determinate de o serie de legi biologice. Omul îşi asigură hrana din natură, conform unor legi neschimbate.Toate organele sale începând cu cele mai mici celule şi terminând cu inima şi creierul, fără nici o excepţie, funcţionează conform unor legi date o dată pentru totdeauna. Pe scurt, universul nostru este o lume care se menţine, supunându-se unor legi prestabilite şi fiecare component al acestui univers urmează un drum al său determinat de aceste legi. Această lege puternică şi atotcuprinzătoare, care guvernează asupra atot ce intră în alcătuirea acestui univers,începând cu cele mai fine particule şi terminând cu uriaşele galaxii,este legea lui Allah, creatorul şi suveranul acestui univers. Toate fiinţele se supun legii lui Allah şi de aceea toată lumea este legată de religia islamică. Pentu că islamul nu semnifică altceva decât supunerea întregului univers voinţei lui Allah. În această accepţiune a sensului cuvântului islam, şi Soarele şi Luna,şi toate celelalte corpuri cereşti sunt „musulmani”. Aceeaşi situaţie este valabilă penru apă ,aer, temperatură, roci, copaci şi animale.
Source Link

Views: 2

Compasiune si mila

  Adnan Oktar   În contextul atmosferei tensionate, generate de atacurile teroriste, este de înţeles de ce jihad-ul este considerat drept unul dintre stâlpii de bază ai Islamului.   Oricum, este departe de adevăr. Islamul nu s-a consacrat şi nici nu s-a dedicat războiului, iar printre cei cinci stâlpi de bază ai credinţei nu-l regăsim […]

 

Adnan Oktar

 

În contextul atmosferei tensionate, generate de atacurile teroriste, este de înţeles de ce jihad-ul este considerat drept unul dintre stâlpii de bază ai Islamului.

 

Oricum, este departe de adevăr. Islamul nu s-a consacrat şi nici nu s-a dedicat războiului, iar printre cei cinci stâlpi de bază ai credinţei nu-l regăsim pe acela al războiului.

 

Dimpotrivă, Coranul pune accent pe compasiune, bunăvoinţă, dreptate şi înţelepciune.

 

Mila şi compasiunea sunt temele centrale in Islam, aşa cum ar  trebui să fie de la sine înţeles dat fiind că fiecare capitol din Coran începe cu:

 

„În numele lui Allah, Cel mai Milostiv, Îndurător!”.

 

Într-o relatare, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:

 

„Celui care este milostiv i se arată milă din partea Milostivului (Allah). Arătaţi milă celor de pe pământ şi veţi avea milă din partea Celui din Ceruri (Allah)!”.

 

În Coran aflăm că profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis lumii ca o mare binecuvântare (Coran 21:107), ceea ce el însuşi a mărturisit atunci când a refuzat să blesteme un trib războinic:

 

„Nu am fost trimis să blestem; am fost trimis ca binecuvântare pentru voi”.

 

compassionÎntr-adevăr, în centrul Islamului se află compasiunea şi milostenia. Relatarea profetică de mai sus a constituit una dintre primele tradiţii, tocmai pentru că ea prezenta două aspecte esenţiale în Islam: mila şi compasiunea. Învăţaţii musulmani au spus că, în orice situaţie, musulmanul trebuie să dea dovadă de înţelepciune, dreptate şi milă – orice alt lucru lipsit de unul dintre aceste trei principii nu aparţine legii islamice.

 

Un musulman nu poate fi considerat a fi milostiv în timp ce în jurul lui există suferinţă şi nedreptate. Din acest motiv, Islamul le cere credincioşilor să fie preocupaţi, să aibă grijă de  cei din jur, aceasta fiind o componentă integrală a credinţei.

 

Preocuparea pentru aproapele tău (indiferent dacă este musulman sau nu) este atât de importantă, încât profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să spună că, dacă o persoană rămâne înfometată într-o anumită zonă, niciun înger nu va coborî în acel ţinut până când omul respectiv nu este hrănit.

 

 

 

_________________________

sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Views: 4

Islamul si traditia

    Adnan Oktar     Dacă Islamul este o religie a păcii, de unde provine neînţelegerea? Cum poate o religie a păcii să obţină reputaţia de a fi o religie a războiului sau a terorii? Răspunsul se găseşte în modul greşit în care scripturile islamice sunt interpretate pentru a servi drept unealtă de distrugere. […]

 

 

Adnan Oktar

 

 

indexDacă Islamul este o religie a păcii, de unde provine neînţelegerea? Cum poate o religie a păcii să obţină reputaţia de a fi o religie a războiului sau a terorii? Răspunsul se găseşte în modul greşit în care scripturile islamice sunt interpretate pentru a servi drept unealtă de distrugere. Sensul unor cuvinte şi fraze care sunt adesea repetate în mass-media a fost în mod intenţionat denaturat, pentru a da semnificaţii incorecte.

De exemplu, aşa-zişii experţi islamici au tradus cuvântul jihad prin acte de teroare, acestea două devenind sinonime în accepţiunea lumii întregi.

 

Încă de la sfârşitul califatului otoman din 1924,  lumea musulmană a fost fragmentată. Pierderea unităţii a creat multe dificultăţi de pe urma cărora musulmanii încă au de

suferit. Faptul că în zilele noastre nu există un stat islamic tradiţional  oferă acum cale liberă unor indivizi extremişti de a reinterpreta textele islamice în favoarea propriilor convingeri  radicale. Acest lucru s-a reflectat în interpretarea ambiguă a multor termeni islamici importanţi.

 

Islamul a dat naştere unei credinţe care, pusă în practică în fiecare situaţie, ca mod de viaţă, face ca luarea de vieţi nevinovate să fie practic de neimaginat, constituind un act interzis de Allah, concepţie împărtăşită de vasta majoritate a lumii musulmane.

 

Principiul islamic ce interzice curmarea unei vieţi nevinovate este total opus încercărilor diferiţilor extremişti care par să fi omis acest aspect şi care au interpretat legea sacră după bunul plac, lipsiţi fiind de simţul raţiunii, mânaţi parcă numai de instincte animalice ucigaşe.

Aşa cum a remarcat Tim Winter, conferenţiar la facultatea de Religii Divine din cadrul Universităţii  Cambridge:

 

„Adevăratul Islam a triumfat în lumea modernă prin completa sa eliberare de orice implicare teroristă  sau de orice act terrorist […]

.

Oricine, chiar şi duşmanii Islamului ştiu că această idee este total absurd. ”Demolarea locurilor tradiţionale de învăţătură islamică  de către colonialişti a permis diferitelor persoane să ofere interpretări literale şi extreme ale legii sacre care sunt radical diferite de interpretările specifice secolelor anterioare de practică şi de învăţătură islamică tradiţională.

 

Profetul  Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat asupra acestui lucru:

 

„Vor veni timpuri când oamenii îi vor lua pe cei ignoranţi şi neştiutori drept conducători, iar când acestora li se va cere un verdict Islamic nu vor face decât să îi atragă în eroare prin sfaturile lor.”

 

Rezultatul s-a putut observa în exemplele de practică religioasă extremistă, lipsită de orice fundament real, caracterizată prin fanatism, intoleranţă, severitate şi caracter excesiv – toate astea opunându-se principiilor islamice, aşa cum ne arăta Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cel care întotdeauna a folosit calea cea mai simplă – calea de mijloc.

 

 

 

____________________________

sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

 

Source Link

Views: 1