Tag: credinta

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT De Aaid Al-Qarni   O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători. [Qur’an 2:153] Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci […]

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

De Aaid Al-Qarni

O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.

[Qur’an 2:153]

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.

Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.

Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.

Rugaciunea Temei (care este făcută în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.

Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece statorniceste credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.     [Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea „Nu te intrista!”, Aid al-Qarni

Source Link

Views: 3

O PORUNCĂ IMPORTANTĂ: RUGĂCIUNEA

  Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”. După mărturisirea de […]

 

Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”.

După mărturisirea de credinţă rugăciunea este cel de al doilea pilon, stâlp de bază poruncit de Allah. Fără îndoială că Allah Preaînaltul a poruncit rugăciunea ca o îndatorire obligatorie, numai pentru ca supuşii să se roage Lui. În Coranul cel Sfânt sunt peste o sută de îndemnuri privind împlinirea rugăciunii. Într-un Hadith (relatare profetică) autentic se menţionează: “Allah Preaînaltul a poruncit obligativitatea practicării rugăciunii. Allah Preaînaltul a făgăduit că îl va primi în Rai pe acela care, în cunoştinţă de cauză şi respectând ritualul, efectuează de cinci ori pe zi Rugăciunea “.

Rugăciunea este cea mai importantă faptă dintre toate cele existente în religia noastră. Într-un Hadith autentic se menţionează că: “Cel care nu efectuează rugăciunea nu are nici un beneficiu din faptul că este musulman”. Iar într-un alt Hadith autentic se spune că: “Rugăciunea determină diferenţa între un musulman şi un nemusulman”. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “În Ziua Judecăţii, cei care nu efectuează rugăciunea, îl vor găsi pe Allah Preaînaltul mâniat”.

Prin rugăciune ajungem să înţelegem ce reprezentăm noi faţă de măreţia lui Allah Preaslăvitul. Cine realizează acest lucru este mereu dispus să facă numai bine, inima lui este purificată de rău, pentru că inima celui care se prezintă de cinci ori pe zi în faţa lui Allah Preaînaltul este plină de evlavie. Este cunoscut faptul că toate mişcările care au fost impuse pentru a fi efectuate în timpul rugăciunii au un efect binefăcător atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului.

Rugăciunile efectuate în moschee, în grup, contribuie la stabilirea unor legături strânse între inimile credincioşilor şi sporeşte respectul între aceştia, ei înţelegând mult mai profund relațiile de frăție ce îi leagă. În felul acesta, cei mari sunt mai miloşi faţă de cei mici, iar aceştia din urmă sunt mai respectuoşi faţă de cei mari. Cei bogaţi vin în ajutorul celor săraci, iar cei puternici îi sprijină pe cei slabi. Cei sănătoşi îi vizitează acasă pe cei bolnavi, musulmanii întrecându-se între ei să fie demni de a fi precum cei despre care o relatare profetică spune: “Acela care va sări în ajutorul fratelui său se va bucura de mărinimia şi dărnicia lui Allah Preaslăvitul”.

Rugăciunea ocroteşte oamenii de lucruri urâte, rele, nocive şi interzise. El este garanţia, zălogul pentru păcatele pe care le-au săvârşit. Într-o relatare profetică se spune: “Rugăciunea efectuată de cinci ori pe zi este asemenea unui pârâu care curge la uşa unuia dintre voi. Dacă acela s-ar îmbăia de cinci ori pe zi, n-ar mai rămâne vreo urmă de murdărie pe trupul lui. Tot aşa, datorită rugăciunii făcute de cinci ori pe zi, Allah îi şterge lui păcatele”.

După mărturisirea că nu exista altă divinitate afară de Allah şi că Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul Lui, rugăciunea este cea mai importantă faptă. Tocmai de aceea, atunci când împlinim rugăciunea, trebuie să ţinem cont de felul acelei rugăciuni: dacă este dintre cele fard (obligatorii), wagib (necesară), sunnah (liber) şi mustahab (dorit). Se relatează că Profetul nostru (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “O, voi ce credeţi! Rugăciunea efectuată cu respectarea neabătută a tuturor regulilor impuse este fapta cea mai scumpă în faţa Atotputernicului Allah. Ea este tradiţia profeţilor; este lucrul cel mai iubit de către îngeri. Este esenţa cunoaşterii, raza şi lumina universului şi cerurilor. Ea dă forţă trupului. Este sursa abundenţei şi îndestulării, este prilejul prin care rugile noastre sunt primite, este protectorul nostru

înaintea îngerului morţii. Ea ne luminează mormântul şi, în acelaşi timp este printre primele lucruri de care ne întreabă Munkar şi Nakir (îngerii care vin în mormântul celui decedat). Atunci când va veni Sfârşitul lumii, acesta ne va fi un con de umbră protector pentru noi. Este un scut protector între noi şi focul iadului; cu el vom parcurge podul Sirat ca fulgerul. Este cheia ce deschide Raiul. Allah Preaînaltul n-a mai dat ceva mai important şi mai valoros oamenilor ca rugăciunea. Dacă ar fi existat altă pomenire mai importantă decât rugăciunea atunci, negreşit că El lar fi dat oamenilor, primul, pe acela. Şi toţi îngerii efectuează rugăciunea şi apoi se roagă pentru cei care merg pe drumul arătat de Allah Preaslăvitul. Rugăciunea este sufletul credinţei, pilonul, baza religiei, cuvântul islamului şi înălţarea credincioşilor musulmani. Este lumina cerurilor şi salvatorul nostru de focul Iadului.

Într-un verset din Sfântul Qur’an se arată:

Aceasta este o îndemnare şi cine voieşte va urma drumul către Domnul său.  [Surat Al-Muzammil 73:19]

Source Link

Views: 2

A face „dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de „Allah”

A face „dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de „Allah”   O chestiune importanta referitoare la numele de „Allah” se refera la modalitatea corecta de a face „dzikr”, adica de a-l pomeni pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt prin intermediul acestui nume. Exista numeroase evidente in acest sens, asa cum este mentionat […]

A face „dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de „Allah”

O chestiune importanta referitoare la numele de „Allah” se refera la modalitatea corecta de a face „dzikr”, adica de a-l pomeni pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt prin intermediul acestui nume. Exista numeroase evidente in acest sens, asa cum este mentionat si in cuvantul lui Allah:
„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemati-L cu ele si depãrtati-vã de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi rãsplãtiti dupã ceea ce fac!”
[Al-‘Araf 180]
Exista, insa, in cazul unor grupari deviante practici si maniere de a face „dzikr” (adica de a-l pomeni pe Allah) cu totul indepartate de ceea ce a fost consemnat in relatarile corecte despre profetul Muhammad („sunnah sahihah”) – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa! 
Dintre acestea, o atentie deosebita trebuie data feririi de acele practici deviante care presupun pomenirea lui Allah formand grupuri si repetand numele de „Allah” in nenumarate randuri si in graba, pana cand la un moment dat nici nu se mai intelege ce spun si isi insotesc aceste practici de sunete de tobe si trambite… astaghirullah (Allah sa ne ierte). Ii cerem lui Allah sa ne tina departe de ratacire si sa ne lumineze inima cu lumina credintei si sa ne intareasca pe calea cea dreapta, Calea care ne poate conduce spre Rai, cu voia lui Allah.
 Ei cred ca prin aceasta practica un act de adorare, ca il pomenesc pe Allah, dand curs de fapt la acte departate de ceea ce ne-a fost transmis de nobilul nostru profet, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), pentru ca nu exista nici o relatare care sa indice faptul ca acesta ar fi obisnuit sa repete numele de „Allah” singur, in forma individuala, in nenumarate randuri, facand astfel „dzikr”.
 
Ci, dimpotriva, toate pomenirile existente in relatarile corecte despre profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) indica rugi si pomeniri in urmatoarea forma, asa cum a fost relatat in ahadis sahihah: Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cine a spus: „Subhan Allah ua bi-hamdihi” ( „Slava si lauda lui Allah”) de 100 de ori intr-o zi, i-au fost sterse pacatele sale, chiar si daca ar fi fost (numeroase) cat spuma marii.”
Si, de asemenea, a spus profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „(Sunt) doua cuvinte usoare (de spus) pentru limba, grele pe cantar, iubite de Cel Milostiv: „Subhan Allah ua bi-hamdihi, subhan Allah Al-‘Adzim” („Slava si lauda lui Allah, slava lui Allah Cel Preamaret”).
 Si a mai spus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „Cele mai placate vorbe lui Allah, sunt patru, nu are importanta cu care dintre ele ai inceput : „subhanAllah” (slava lui Allah), si „alhamdulillah” (lauda lui Allah), si „la ilaha illa Allah” (nu exista alta divinitate in afara de Allah) si „Allahu akbar” (Allah este Cel mai Mare”).
Aceasta este maniera in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne indruma sa il pomenim pe Allah si nu exista nici o relatare despre acesta ca l-ar fi pomenit pe Allah repetand numele de „Allah” singur, individual.
lumea-islamica.com
Source Link

Views: 6