Religia inutilă?

F. Gulen   Cei care răspund cu Da acestei întrebări, își bazează răspunsul pe următoarele presupuneri: Persoanele care nu puteau explica sau controla un anumit fenomen natural, l-au atribuit creatorului său. Sau, oamenii au desemnat anumitor fenomene o aură de consacrare. În unele cazuri s-a mers până la zeificare; astfel a devenit Gangele sfânt pentru […]

F. Gulen

 

Cei care răspund cu Da acestei întrebări, își bazează răspunsul pe următoarele presupuneri: Persoanele care nu puteau explica sau controla un anumit fenomen natural, l-au atribuit creatorului său. Sau, oamenii au desemnat anumitor fenomene o aură de consacrare. În unele cazuri s-a mers până la zeificare; astfel a devenit Gangele sfânt pentru indieni, Nilul pentru egipteni și vacile sfinte atât pentru indieni cât și pentru egipteni.

Unele culturi împart această aură în două zeități, una bună și cealaltă rea, ceea ce a dus la atribuirea de dragoste și milostenie uneia și teroare și pedeapsă celeilalte. Această dispută este folosită pentru a explica Raiul și Iadul și de a ajunge la concluzia că religia a devenit o comoditate de clasă mijlocie precum și o unealtă folosită de cei puternici și de cei religioși pentru a controla masele. Cu alte cuvinte, în terminologie comunistă, religia a devenit drogul oamenilor.

Eu resping această idee din următorul motiv: religia nu este un produs compus al fricii sau a lipsei rațiunii.

Inutilitatea religieiCuvântul arab pentru religie este din. Printre multe dintre înțelesurile sale se află și: ascultarea, recompensa și calea cea bună; toate acestea fiind în strânsă legătură. Calea este cea care duce prin, ascultarea și supunerea lui Dumnezeu, la Cel Atotputernic. După ce murim va trebui să dăm socoteală a ceea ce am făcut în tot timpul în care ne-am aflat pe această cale. În sens tehnic, din poate fi definită ca fiind “Legea Absolută Divină ce îndeamnă individul prin sunetul minții la bine.” Așa cum legea face distincția între o persoană responsabilă din punct de vedere legal între una iresponsabilă, așa este necesară rațiunea pentru ca oamenii să poată duce o viață religioasă. Religia există pentru că noi avem rațiune și putere de înțelegere.

Libera noastră voință ne oferă posibilitatea de a-L asculta sau nu pe Dumnezeu. Supunerea este necesară, dar nu poate fi impusă. Ideea că religia este necesară doar pentru că putem obține beneficii de pe urma ei într-o sferă diferită de cea umană, este ilogică. Adevărata religie nu neagă libera voință. Din contră, ne arată că natura a fost creată pentru a ne fi nouă de folos și pentru a ne mări potențialul, subliniind că putem face propriile alegeri folosind libertatea ce provine de la Dumnezeu.

Refuz să cred că religia este o urmare a deficienței rațiunii. Religia își are rădăcinile în credință[1]. Deși putem deduce existența Creatorului Universului prin intermediul rațiunii, o asemenea deducție este vulnerabilă. Credința în Dumnezeu este posibilă doar cu ajutorul ghidării unui Profet. Toți Profeții au fost înzestrați cu anumite semne (de exemplu: miracolele) ce confirmă investirea lor de Dumnezeu. Scriptura Divină cu care a fost trimis el umanității este cel mai semnificativ miracol. Noi trebuie să urmăm Cartea, credința și acțiunile Profetului (s.a.a.w.s).

 

– sfârșitul primei părți –

Source Link

Views: 6

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT De Aaid Al-Qarni   O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători. [Qur’an 2:153] Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci […]

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

De Aaid Al-Qarni

O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.

[Qur’an 2:153]

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.

Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.

Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.

Rugaciunea Temei (care este făcută în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.

Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece statorniceste credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.     [Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea „Nu te intrista!”, Aid al-Qarni

Source Link

Views: 5

O PORUNCĂ IMPORTANTĂ: RUGĂCIUNEA

  Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”. După mărturisirea de […]

 

Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”.

După mărturisirea de credinţă rugăciunea este cel de al doilea pilon, stâlp de bază poruncit de Allah. Fără îndoială că Allah Preaînaltul a poruncit rugăciunea ca o îndatorire obligatorie, numai pentru ca supuşii să se roage Lui. În Coranul cel Sfânt sunt peste o sută de îndemnuri privind împlinirea rugăciunii. Într-un Hadith (relatare profetică) autentic se menţionează: “Allah Preaînaltul a poruncit obligativitatea practicării rugăciunii. Allah Preaînaltul a făgăduit că îl va primi în Rai pe acela care, în cunoştinţă de cauză şi respectând ritualul, efectuează de cinci ori pe zi Rugăciunea “.

Rugăciunea este cea mai importantă faptă dintre toate cele existente în religia noastră. Într-un Hadith autentic se menţionează că: “Cel care nu efectuează rugăciunea nu are nici un beneficiu din faptul că este musulman”. Iar într-un alt Hadith autentic se spune că: “Rugăciunea determină diferenţa între un musulman şi un nemusulman”. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “În Ziua Judecăţii, cei care nu efectuează rugăciunea, îl vor găsi pe Allah Preaînaltul mâniat”.

Prin rugăciune ajungem să înţelegem ce reprezentăm noi faţă de măreţia lui Allah Preaslăvitul. Cine realizează acest lucru este mereu dispus să facă numai bine, inima lui este purificată de rău, pentru că inima celui care se prezintă de cinci ori pe zi în faţa lui Allah Preaînaltul este plină de evlavie. Este cunoscut faptul că toate mişcările care au fost impuse pentru a fi efectuate în timpul rugăciunii au un efect binefăcător atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului.

Rugăciunile efectuate în moschee, în grup, contribuie la stabilirea unor legături strânse între inimile credincioşilor şi sporeşte respectul între aceştia, ei înţelegând mult mai profund relațiile de frăție ce îi leagă. În felul acesta, cei mari sunt mai miloşi faţă de cei mici, iar aceştia din urmă sunt mai respectuoşi faţă de cei mari. Cei bogaţi vin în ajutorul celor săraci, iar cei puternici îi sprijină pe cei slabi. Cei sănătoşi îi vizitează acasă pe cei bolnavi, musulmanii întrecându-se între ei să fie demni de a fi precum cei despre care o relatare profetică spune: “Acela care va sări în ajutorul fratelui său se va bucura de mărinimia şi dărnicia lui Allah Preaslăvitul”.

Rugăciunea ocroteşte oamenii de lucruri urâte, rele, nocive şi interzise. El este garanţia, zălogul pentru păcatele pe care le-au săvârşit. Într-o relatare profetică se spune: “Rugăciunea efectuată de cinci ori pe zi este asemenea unui pârâu care curge la uşa unuia dintre voi. Dacă acela s-ar îmbăia de cinci ori pe zi, n-ar mai rămâne vreo urmă de murdărie pe trupul lui. Tot aşa, datorită rugăciunii făcute de cinci ori pe zi, Allah îi şterge lui păcatele”.

După mărturisirea că nu exista altă divinitate afară de Allah şi că Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul Lui, rugăciunea este cea mai importantă faptă. Tocmai de aceea, atunci când împlinim rugăciunea, trebuie să ţinem cont de felul acelei rugăciuni: dacă este dintre cele fard (obligatorii), wagib (necesară), sunnah (liber) şi mustahab (dorit). Se relatează că Profetul nostru (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “O, voi ce credeţi! Rugăciunea efectuată cu respectarea neabătută a tuturor regulilor impuse este fapta cea mai scumpă în faţa Atotputernicului Allah. Ea este tradiţia profeţilor; este lucrul cel mai iubit de către îngeri. Este esenţa cunoaşterii, raza şi lumina universului şi cerurilor. Ea dă forţă trupului. Este sursa abundenţei şi îndestulării, este prilejul prin care rugile noastre sunt primite, este protectorul nostru

înaintea îngerului morţii. Ea ne luminează mormântul şi, în acelaşi timp este printre primele lucruri de care ne întreabă Munkar şi Nakir (îngerii care vin în mormântul celui decedat). Atunci când va veni Sfârşitul lumii, acesta ne va fi un con de umbră protector pentru noi. Este un scut protector între noi şi focul iadului; cu el vom parcurge podul Sirat ca fulgerul. Este cheia ce deschide Raiul. Allah Preaînaltul n-a mai dat ceva mai important şi mai valoros oamenilor ca rugăciunea. Dacă ar fi existat altă pomenire mai importantă decât rugăciunea atunci, negreşit că El lar fi dat oamenilor, primul, pe acela. Şi toţi îngerii efectuează rugăciunea şi apoi se roagă pentru cei care merg pe drumul arătat de Allah Preaslăvitul. Rugăciunea este sufletul credinţei, pilonul, baza religiei, cuvântul islamului şi înălţarea credincioşilor musulmani. Este lumina cerurilor şi salvatorul nostru de focul Iadului.

Într-un verset din Sfântul Qur’an se arată:

Aceasta este o îndemnare şi cine voieşte va urma drumul către Domnul său.  [Surat Al-Muzammil 73:19]

Source Link

Views: 6