Tag: credinta

De ce oamenii evită să se gândească la moarte?

  Uitaţi-vă în jur, foarte mulţi oameni evită să se gândească la moarte, iar aceşti oameni fac parte din diferite categorii, ca şi statut social, ocupaţie şi venituri, dar pe toţi îi aduce în comun – moartea, frica de ea. Dumnezeu crează multe situaţii în care aminteşte oamenilor de moarte. Deschizând televizorul, noi auzim la […]

 

Uitaţi-vă în jur, foarte mulţi oameni evită să se gândească la moarte, iar aceşti oameni fac parte din diferite categorii, ca şi statut social, ocupaţie şi venituri, dar pe toţi îi aduce în comun – moartea, frica de ea. Dumnezeu crează multe situaţii în care aminteşte oamenilor de moarte. Deschizând televizorul, noi auzim la ştiri despre zeci, sute de morţi, auzim cum cineva din apropiaţii noştri e bolnav de cancer; uitându-ne într-un ziar, citim necrologul, mergând cu maşina vedem cimitire de-a lungul şoselelor.

Death pathway   În toate aceste evenimente curente se află o mare înţelepciune a lui Dumnezeu. Toate aceste evenimente, indiferent dacă o persoană este tânără, sănătoasă sau este ascunsă în cel mai sigur loc de pe pământ, îi aminteşte de apropierea morţii. Cei care cred în Dumnezeu, cred în viaţa de apoi, în faptul că moartea este trecerea la viaţa veşnică – Paradisul, nu le este frică de moarte. Ei înţeleg caracterul inevitabil al abordării acesteia şi trecerea la viaţa veşnică.

Atitudinea faţă de moarte a oamenilor atei este foarte diferită de reacţia oamenilor credincioşi. Acest tip de oameni numai când aud cuvântul moarte, schimbă discuţia şi încearcă cât mai repede să uite de acest cuvânt. Ei încearcă să-şi distragă atenţia, să-şi găsesască tot felul de distracţii pentru a alunga gândurile despre moarte şi de a reveni la treburile lumeşti.

Oamenii nu au cum să fugă de locul şi data morţii prezise de Dumnezeu, cât de mult ar încerca şi cât de mult şi-ar dori acest lucru. Cât de des întâlnim oameni care au primit veşti despre moartea celor mai apropiate persoane?… În primele câteva minute ei sunt într-o stare de depresie, dar apoi revin la treburile lumeşti, la afacerile lor, la vacanţa planificată, etc… Şi un astfel de comportament este ca o protecţie, pentru a nu ne mai gândi la moarte, recurgând la fleacurile lumeşti, înşelându-ne pe noi înşine.

Unul dintre motivele prin care încercăm să fugim de acest gând este tocmai frica de moarte. Atunci când ne gândim la moarte nu trebuie să ne întristăm şi să fim pesimişti. Dimpotrivă o persoană care crede în viitor, în lumea de apoi, crede că această lume este doar un pas intermediar pentru trecerea în altă lume mult mai bună, gândurile despre moarte dau naştere la inspiraţii şi aspiraţii pentru un număr mai mare de fapte bune pe pământ. Omul care a trăit viaţa de dragul lui Dumnezeu, cu fiecare gând despre moarte, lui ii va creşte dragostea faţă de Acesta, precum şi dorinţa de a deveni vrednic de Paradisul lui Dumnezeu.

La un moment dat, în viaţa fiecărui om, poate în tinereţe sau la bătrâneţe, la boală sau la sănătate crede sau evită să se gândească la moarte, dar chiar dacă este într-un loc sigur sau periculos, moartea va veni. Trebuie să ne gândim şi să credem că moartea nu este sfârşitul, ci începutul vieţii veşnice şi întru totul trebuie să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu pentru a dobândi iertare şi fericire. Atotputernicul Creator, aminteşte fiecăruia dintre noi în Coran:

Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veti primi [intreaga] voastra rasplata in Ziua Invierii! Cel care va fi indepartat de Foc si adus in Rai va fi izbanditor. Viata aceasta nu este decat placere amagitoare. (Aal ‘Imran 3:185 )

Oriunde ati fi, moartea va va ajunge, chiar de-ati fi in turnuri semete. Daca au partea de bine, ei zic: “Aceasta este de la tine, [Muhammed]!” Spune: “Toate sunt din partea lui allah!”. Dar ce este cu oamenii acestiaca nu inteleg ei aproape nicio vorba? (An-Nisaa’ 4:78)

 

harunyahya.org

Source Link

Views: 3

Predestinarea

F. Gulen   Suntem trimiși pe acest Pământ pentru a ne îmbunătăți abilitățile și deprinderile prin îndeplinirea responsabilităților pe care Dumnezeu ni le oferă. Nu toți oamenii sunt creați cu aceleași abilități, ci mai degrabă sunt precum mineralele brute ce așteaptă să fie rafinate și purificate. De exemplu, artiștii vor să își exprime talentele și […]

F. Gulen

 

Suntem trimiși pe acest Pământ pentru a ne îmbunătăți abilitățile și deprinderile prin îndeplinirea responsabilităților pe destincare Dumnezeu ni le oferă. Nu toți oamenii sunt creați cu aceleași abilități, ci mai degrabă sunt precum mineralele brute ce așteaptă să fie rafinate și purificate.

De exemplu, artiștii vor să își exprime talentele și astfel se fac cunoscuți prin operele lor de artă. În același fel, măreția și splendoarea creației prezintă și reflectă atributele și numele Sale sacre. A creat Universul și a expus aspecte ascunse ale comorilor sale misterioase- ascunse, pentru a ne arăta nouă arta[1] Lui. Universul a fost creat pas cu pas, pentru ca noi să putem percepe numele, atributele și arta Divină. El ne oferă oportunități numeroase de a Îl cunoaște mai bine și de a Îl putea auzi. Acesta este Creatorul Absolut ce face totul din nimic și adaugă mii de beneficii a tot ceea ce El dorește.

Umanitatea este plasată în Creație pentru a fi testată, purificată și pregătită pentru pacea eternă din Paradis. Într-un hadis, Profetul Mohamed spune: Ființele umane sunt precum mineralele. Cel ce este bun în jahiliyya (Arabia preislamică), este bun și în Islam[2]. De exemplu, Umar s-a bucurat de demnitate, glorie și onoare înainte de Islam, dar a acumulat mult mai multe atunci când a devenit musulman[3]. Înainte de a se converti, se poate să fi fost mai dur, iute de mânie și arogant, o persoană ce credea că deține totul; însă apoi, a devenit cel mai modest și umil. De aceea, atunci când întâlnim persoane cu bune maniere, dinamice, energice, curajoase și spirituale, sperăm ca acestea să devină musulmani.

Islamul are de a face cu cel mai prețios mineral: umanitatea. Îmbunătățește și maturizează fiecare individ astfel încât toate impuritățile să fie eliminate. Companionii erau 100% puri. Musulmanii au început să degradeze în puritate treptat, într-un asemenea mod încât în aceste timpuri foarte puțini oameni dețin un gram de puritate. Ca rezultat, am întâlnit multe probleme de-a lungul timpului.

Dumnezeu știe rezultatul final al testului său, deoarece El nu este limitat de timp. Deci, El ne testează pe noi astfel încât noi să devenim conștienți de ceea ce suntem prin a ne testa pe noi împotriva noastră și împotriva altora. Această testare este un proces prin care ne este determinată valoarea, pentru a vedea dacă suntem aur sau tablă. Suntem testați prin prisma lucrurilor pentru care ne luptăm și prin ceea ce facem. Într-o zi vom intra în contact cu Dumnezeu și vom da socoteală despre noi: Dar mâinile lor vor vorbi cu Noi, și picioarele lor vor fi martori a tot ceea ce ei au făcut (36:65)[4].

 

 

[1] Prin Atributele și Numele Sale de Putere, Cunoaștere, Înțelepciune, Frumusețe și Milă.
[2] Bukhari, Iman, 10, Anbiya‘, 8-14; Muslim, Fada’il al-Sahaba, 168, Manaqib, 25; Ibn Hanbal, Musnad, 3:101.
[3] ‘Umar ibn al-Khattab, al doilea calif al statului islamic, a fost un om cu un statut foarte important în Mecca pre-islamică. El a fost un oponent de teamă al Profetului, dar după ce a trecut la islamism, acesta a devenit unul dintre cei mai respectați musulmani, atât în acele timpuri, cât și de-a lungul istoriei. Acesta a fost un bun adus comunității islamice.
[4] În acest context, “mâinile și picioarele” semnifică tot ceea ce ne permite să acționăm: corpul, facultățile mentale și oportunitățile. În alte versete, “ochii, urechile și pielea” se referă la același lucru.

 

 

Sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

De ce nu Il putem vedea pe Dumnezeu?

  F Gulen     Dumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct. Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un […]

 

F Gulen

 

 

981257_527114254017151_1259255558_oDumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct.

Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un dinte conține numeroase bacterii. Nici o bacterie nu este conștientă că trăiește într-un dinte pentru că asta ar însemna ca bacteria să se fi desprins de dinte și să fi folosit unele mijloace artificiale (microscoape, telescoape) pentru a obține o idee aproximativă despre aria înconjurătoare dintelui și relația sa cu corpul uman. Chiar dacă acest lucru ar fi posibil, această cunoaștere nu necesită și înțelegere.

Simțurile noastre se află într-o situație asemănătoare. Știm multe lucruri despre mediul nostru înconjurător, dar știința noastră este doar un mic fragment din întreg. Însă, cunoștințele noastre sunt condiționate de întelegere. Trebuie să avem o idee generală despre ceea ce vedem pentru a le ințelege. De exemplu, cum ne putem da seama de existența unui copac, fără a avea înainte o idee, nu contează cât de vagă, despre el? Fiind date asemenea limitări, cum putem vedea sau cunoaște Creatorul tuturor?

Ca ființe create și finite, potențialul și capacitatea noastră sunt limitate. Creatorul nostru, pe cealaltă parte, este Infinit. Trăim și murim în creația Sa, luptăm pentru înțelegere și virtute, și ne căutăm salvarea la mila Lui. Profetul Mohamed[1] a spus:” Comparat cu Locul Onoarei, întregul Univers este mic precum un inel aruncat în mijlocul unui deșert. În mod similar, comparat cu Tronul, Locul Onoarei este ca un inel în deșert.”[2] Aceste lucruri arată cât de mult depășește Măreția Lui, puterea noastră de a-L înțelege. Dacă nu putem să percepem realitatea Locului Onoarei și Tronul, atunci cum putem să Îl percepem pe El?

În Coran citim- “Privirile nu-L ating, ci El atinge toate privirile” (6:103). După ascensiunea Profetului la ceruri, Companii Săi L-au întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu[3]. Abu Dharr a afirmat că o dată Profetul a răspuns: “Ceea ce am vazut a fost Lumina, cum aș fi putut să Îl văd pe El? “[4]. Altă dată el a răspuns: “Am văzut o Lumină”[5]. Aceste declarații confirmă bine-știutul lucru: “Lumina este limita sau vălul lui Dumnezeu”[6]. Acestă lumină pe care El a creat-o este un zid între noi și Dumnezeu. Nu putem să vedem dincolo de lumină, care face viziunea posibilă, dar limitată, și de asemenea pune un scut protector între noi și El.

Să luăm în considerare lucrurile din alt unghi. Ibrahim Haqqi spune: “În toată creația, nu este nimic similar, egal sau contrar lui Dumnezeu. Dumnezeu este deasupra oricărei forme. Într-adevăr, El este imun și liber de orice formă.” Putem distinge diferite lucruri doar pentru că există un lucru similar, egal sau contrar lor.De exemplu, cunoaștem semnificația cuvântului “lung” prin compararea cu “scurt”. În absența unor asemenea mijloace de comparație, precum în cazul lui Dumnezeu, nu putem compara sau distinge. Acesta este înțelesul frazei ” Dumnezeu este desupra oricărei forme.”

Cei care doresc să Îl vadă pe Dumnezeu în mod direct caută să se gândească sau să fie conștienți de existența Lui. Nu Îl putem vedea deci, nu ne putem gândi sau fi conștienți de existența Lui; căci El el diferit de orice formă, calitate, cantitate, concepție sau gândire umană.

Teologii musulmani spun: “Dumnezeu este diferit de orice concepție pe care ne-am face-o noi asupra Lui.” Sufiții spun: “Noi nu Îl putem concepe pe Dumnezeu, căci suntem înconjurați de miile lui văluri protectoare.”

Oamenii înțelepți au afirmat că Dumnezeu există dar nu poate fi perceput de simțurile umane. Singura cale de a-L cunoaște este prin intermediul Profeților, pe care El i-a desemnat ca Mesageri ai Revelației Sale. Dat fiind acest lucru, trebuie să acceptăm ghidarea Revelației dacă vrem să Îl cunoaștem.

Luați în considerare următoarea analogie. Imaginați-vă că sunteți într-o cameră închisă. Atunci când cineva bate la ușă, vă puteți face o impresie vagă despre cine ar putea fi. Dar, puteți ghici doar acele atribute ale sale. Tot ceea ce știți sigur este că bate cineva. Puteți deschide ușa și puteți întreba acea persoană cine este pentru a o cunoaște. În acest fel puteți afla cu siguranță atributele sale.

Această analogie ne ajută să găsim un răspuns la cum Îl putem căuta pe Dumnezeu.

Privește creația. Este imensă, prezintă unitate si formă, frumusețe și armonie, utilitate, dar depinde doar de noi să percepem existența lui Dumnezeu. Când vedem o mulțime de materiale produse dintr-unul singur, ne dăm seama că cineva le-a fabricat, căci putem înțelege că nu s-ar putea fabrica singure. În mod asemănător, putem deduce din ceea ce vedem în creația asta că nu s-ar fi putut crea singură; Creatorul este Cel care i-a dat viață.

Dar această asemănare se termină aici. Îi putem găsi pe cei care au creat produsul și ii putem cunoaște, însă nu se poate întâmpla același lucru cu Creatorul nostru. Ar fi ca și cum bucățile de material ar cere ca cei care le-au creat, să se facă cunoscuți lor. Acest lucru este imposibil. Fără un sprijin din partea Creatorului, tot ceea ce putem noi face este doar să presupunem cine bate la ușă.

Revelația ne deschide nouă porțile. Revelația lui Dumnezeu oferită Profeților și învățăturile acestora ne dau nouă oportunitatea de a răspunde creației ca semne ce semnifică existența și atributele Creatorului[7]. Prin intermediul Profeților noi invățăm să contemplăm asupra atributelor Sale. O înțelegere adevărată a acestora presupune ca noi să urmăm calea Profeților: experiență interioară și contemplare, ce pot fi acumulate doar prin observarea absolută si sinceră a decretelor Divine, studiu obiectiv și meditație profundă. Dacă facultățile noastre interioare nu sunt dezvoltate, nu putem concepe înțelesul creației și astfel nu putem contempla atributele Divine manifestate prin intermediul creației.

Chiar și așa, nu oricine poate înțelege esența Divină. De aceea se spune: Numele Sale sunt cunoscute, Atributele Sale sunt înțelese, iar esența Sa există. Așa cum spunea Abu Bakr: A înțelege esența Lui înseamnă a recunoaște că esența Sa nu poate fi înțeleasă.

Datoria noastră este să rămânem supuși legământului nostru cu Dumnezeu și să Îl căutăm:

O, Tu care esti venerat. Nu putem aspira la o înțelegere absolută a Ta, dar credem că ești mai aproape de noi decât venele noastre jugulare. Simțim existența Ta și apropierea în adâncurile inimilor noastre prin Universul pe care Tu l-ai creat și ni l-ai deschis nouă precum o carte, precum și prin minunata armonie a formelor din toate părțile creației Tale. Ajungem să percepem că suntem integrați în toată sfera aparițiilor Tale, și astfel sufletele noastre își găsesc liniștea, iar inimile noastre pacea.

 

 

[1] În literatura tradițională islamică, orice menționare a numelui Profetului este urmată de o urare de binecuvântare: “pacea fie asupra lui”. În cazul Companionilor sau a altor musulmani pioși, fraza folosită este: “Dumnezeu să fie mulțumit de el (sau ea)”. Amândouă sunt obligații religioase.
[2] Tabari, Tafsir, 3:77.
[3] Companionii Profetului sunt cei care se adunau în jurul lui pentru a primi instrucțiuni și pentru a-i urma exemplul îndeaproape. Aceștia sunt considerați elita și avangarda națiunii musulmane, și le este acordată toată admirația și respectul.
[4] Muslim, Iman, 291; Ibn Hanbal, Musnad, 5:147.
[5] Muslim, Iman, 292.
[6] Muslim, Iman, 293; Ibn Maja, Muqaddima, 13; Ibn Hanbal, Musnad, 4:13.
[7] De exemplu: Milostivul, Înțeleptul, Atotputernicul, Atotștiutorul.

Source Link

Views: 3