Tag: credinta

Mileniul trei – partea a II-a

  Natura fundamentală a umanității   După ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea. Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere […]

 

Natura fundamentală a umanității

 

Nature-Animal-Babies-turtle-In-Stone-BeachDupă ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea.

Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere a mamei și tatălui originali și a familiilor ce au descins din ei. Aceștia erau o societate unită care avea aceleași viziuni și care împărțeau același mediu și vieți.

Din acea zi esența umanității a rămas neschimbată și așa va rămâne. Realitățile vieților lor, structura lor fizică, principalele caracteristici, nevoile de bază, locul și timpul nașterii, selectarea părinților, caracteristicile înnăscute, precum și mediul înconjurător natural, nu s-au schimbat. Deci, dezvoltarea și modificarea realităților secundare ale vieții ar trebui să se bazeze pe axa acestor valori și realități primare, pentru ca viața să continue ca un paradis lumesc umbrit de Rai.

Am menționat mai sus câteva caracteristici ce par a fi neplăcute și dăunătoare. În același fel, există câteva trăsături umane ce par dăunătoare la o primă vedere: ura, gelozia, dușmănia, dorința de a-i domina pe ceilalți, lăcomia, furia și egoismul. Ființa umană mai are de asemenea și alte dorințe înnăscute ce permit continuitatea vieții sale lumești, precum nevoia de a mânca sau de a bea, precum și lăcomia și mânia. Toate dorințele și nevoile umane ar trebui antrenate și ghidate spre valorile eterne, universale și invariable care se adresează aspectelor fundamentale ale umanității. Nevoia de a mânca și de a bea, precum și dorința asociată cu lăcomie și mânie, pot fi înfrânate și transformate în mijloace de bine absolut sau relativ.

Astfel pot deveni egoismul și ura surse de atribute bune. Gelozia și rivalitatea pot fi transformate în fapte bune și caritate. Dușmănia poate fi transformată în dușmănie împotriva lui Satana, cel mai mare dușman al umanității, și împotriva sentimentului de dușmănie și ură în sine. Lăcomia și furia pot forța omul să facă fapte bune fără a obosi însă. Egoismul poate sublinia aspectele neplăcute are sufletului carnal (nafs), căutând astfel să antreneze și să purifice sufletul, nescuzându-i faptele rele.

Toate sentimentele negative pot fi transformate în surse de bunătate prin antrenament și luptă. În acest mod atinge individul nivelul “celei mai bune Creații”, călătorind pe calea transformării dintr-o ființă umană potențială și perfectată, în cel mai bun model, simbol și reprezentat personal al creației și existenței.

În ciuda acestui fapt, realitățile vieții umane nu urmează întotdeauna aceste repere. Sentimentele negative și atributele lor înfrâng adesea oamenii, trăgându-i spre a fi dominați de ele într-un asemenea fel încât chiar și religiile care ghidează oamenii spre bunătate și blândețe sunt abuzate. Viața umană, la nivelul individului și al umanității ca întreg, este doar o însumare a internului, a luptelor personale și ale manifestărilor lor externe. Aceste maree fac din lumea personală a individului, din societate și istorie un ring de luptă, război, opresie și tiranie. Drept rezultat, ființele umane sunt cele care suferă consecințele.

Bărbații și femeile primesc întotdeauna fructele faptelor lor. În prima perioadă a acestei istorii, umanitatea a trăit o viață plăcută, fiind o societate unică ale cărei membri au împărțit bucurii și tristețe. Dar, mai apoi, și-au legat găturile și picioarele cu un jug ruginit compus din lanțuri de opresie, ca rezultat al geloziei și lăcomiei. Rezultatul a fost omorârea lui Abel de către Cain. Iată deci cum a pășit umanitatea pe calea dezbinării. Deși mileniile vin unul după altul ca zilele, anotimpurile și anii, acest “ciclu” încă mai continuă.

 

Mileniul doi

Mileniul al doilea a început cu cruciade și mai apoi cu invazii ale mongolilor asupra lumii islamice, care au fost precum inima Pământului și a istoriei în acele timpuri. În ciuda războaielor și a distrugerilor, a crimelor comise uneori în numele religiei și alteori în numele economiei, politicii și supremației militare, acest mileniu a văzut punctul culminant al civilizațiilor estice, bazate pe valori metafizice, universale, eterne și al civilizațiilor vestice, bazate pe științe fizice. Au avut loc multe descoperiri geografice însemnate și invenții științifice.

Oricum, civilizațiile estice și vestice au existat separat unele de celelalte. Această separare, care nu ar fi trebuit să se întâmple, a fost bazată pe retragerea celei din urmă din domeniul intelectual și din știință, în timp ce următoarea s-a retras din valorile metafizice, universale, eterne și invariabile. Din cauza aroganței și egoismului crescânde ale umanității, bărbații și femeile au trebuit să trăiască colonialismul mondial, masacre imense, revoluții ce au distrus milioane de vieți, războaie incredibil de destructive și sângeroase, discriminări sociale, nedreptăți economice și sociale și cortine de metal construite de regimuri ale căror ideologii și filozofii au căutat să nege esența, libertatea, meritul, și onoarea umanității. Din această cauză, dar și din cauza unor preziceri din Biblie, că mulți oameni din Vest se tem că lumea va fi din nou inundată de răuri de sânge și distrugeri. Ei sunt pesimiști și îngrijorați din cauza noului mileniu.

 

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

Mileniul trei – partea a 3-a

  Fethullah G. Așteptările noastre   Metodele moderne de comunicare și de transport au transformat lumea într-un sat global, foarte mare. Așa că, cei care așteaptă ca orice schimbare radicală dintr-o țară să fie determinată oar de acea țară și rămâne limitată ei, nu sunt la curent cu realitățile existente. Această perioadă este reprezentată de […]

 

Fethullah G.

Așteptările noastre

 

Metodele moderne de comunicare și de transport au transformat lumea într-un sat global, foarte mare. Așa că, cei care așteaptă ca orice schimbare radicală dintr-o țară să fie determinată oar de acea țară și rămâne limitată ei, nu sunt la curent cu realitățile existente. Această perioadă este reprezentată de relațiile interactive. Națiunile și oamenii se află într-o continuă nevoie de dependență unul de celălalt, ce produce apropiere în relațiile mutuale.

Această rețea de relații, care a depășit perioada colonialismului sălbatic și care există pe baza interesului reciproc, dispune de unele beneficii pentru cei mai slabi. Adesea, datorită avansărilor în tehnologie, în special în domeniul tehnologiei digital electronice, achiziționarea și schimbul de informații crește treptat. Drept rezultat, individul este pus în prim plan, facând inevitabilă respectarea drepturilor personale de către guvernele democratice, care înlocuiesc regimurile opresive.

Fiecare individ este ca o specie ce aparține altei specii, iar drepturile individuale nu pot fi sacrificate pentru societate și cele sociale ar trebui să depindă de drepturile individuale. Din acest motiv, drepturile și libertățile umane regăsite în religiile cunoscute nouă, nu pot fi considerate un vest sălbatic războinic. Aceștia se vor bucura de priorități în toate relațiile lor. În vârful acestor drepturi se află dreptul la viață, care este garantat și poate fi luat numai de Dumnezeu. Pentru a accentua importanța acestui drept în Islam, există un principiu coranic care afirmă: Dacă o persoană o omoară pe alta pe nedrept, este ca și cum ar omorî întreaga umanitate; dacă un individ îl salvează pe altul, este ca și cum ar salva întreaga umanitate (5:32).

Celelalte drepturi sunt: dreptul la libertatea de alegere a religiei și a credinței, libertatea de gândire și de exprimare; dreptul la propria prorietate și sfințenia propriei case; dreptul la căsătorie și la a avea copii; dreptul la comunicare și călătorie; și dreptul la educație. Principiile jurisprudenței islamice sunt bazate pe aceste drepturi, dar și pe altele, toate fiind acceptate de către sistemele moderne legale: protecția vieții, a religiei, proprietății, a reproducerii și a intelectului, precum și a calității oamenilor, deoarece toți sunt ființe umane. Sunt respinse toate discriminările bazate pe rasă, culoare și limbă. Toate acestea vor fi-și ar trebui să fie-elementele esențiale indispensabile în noul mileniu.

nature-forest-evergreen-park-washington-wall-height_327546Cred și sper că lumea noului mileniu va fi una mai fericită, mai dreaptă, contrar temerilor unor persoane. Islamul, creștinătatea și iudaismul provin toate din aceleași rădăcini, au aproape aceleași elemente esențiale și sunt hranite din aceeași sursă. Deși acestea au trăit de-a lungul secolelor ca rivale, punctele lor comune și responsabilitățile împărțite de a construi o lume fericită de dragul lui Dumnezeu, fac necesar dialogul între credințe. Acest dialog s-a dezvoltat până la a include religii aparținând Asiei și altor regiuni ale lumii, iar rezultatele au fost pozitive.

După cum am menționat mai sus, acest dialog se va dezolta ca un proces necesar, iar discipolii tuturor religiilor vor găsi căi de a se apropia mai mult unii de alții și se a-și acorda ajutorul.

Generațiile precedente au fost martorii unei lupte amare care nu ar fi trebuit să aibă loc: știința versus religie. Din acest conflict s-a născu ateismul și materialismul, care au influențat creștinătatea mai mult decât alte religii. Știința nu poate contrazice religia, căci scopul ei este de a putea înțelege natura și umanitatea, care sunt părți ale manifestărilor Atributelor lui Dumnezeu de Voință și Putere. Religia se trage din Atributul Divin de Discurs, care s-a manifestat de-a lungul istoriei umanității ca Scripturi Divine: Coranul, Evanghelia și Tora, dar și altele. Mulțumită eforturilor depuse atât de teologicienii și oamenii de știință creștini dar și musulmani, se pare că conflictul dintre religie și știință –care datează de câteva secole- va ajunge la sfârșit sau cel puțin va fi considerat o absurditate.

Sfârșitul acestui conflict și un nou stil de educație care va încorpora cunoștințele religioase și științifice cu moralitate și spiritualitate, vor produce indivizi luminați, cu inimi luminate de științe religioase și de spiritualitate, minți deschise către științele pozitive, caracterizate de toate tipurile de valori și merite morale, conștienți de condițiile socioeconomice și politice ale timpului în care trăiesc. Lumea noastră învechită va cunoaște o înflorire înainte de ofilire. Această înflorire va privi discrepanța dintre săraci și bogați mai îngustă; bogăția oamenilor va fi distribuită mai drept, în concordanță cu puterea de muncă a individului, capitalul său și nevoile; va dispărea disciminarea de rasă, culoare, limbaj și modul de a privi lumea; iar drepturile umane și libertățile fundamentale vor fi protejate.Indivizii vor învăța cum să își realizeze potențialul și astfel vor înainta pe calea de a deveni “cel mai nobil om” , cu aripi de iubire, cunoaștere și credință.

În această perioadă de înflorire, când se iau în considerare progresele tehnologice și științifice, oamenii vor putea înțelege că nivelul actual al științei și tehnologiei se aseamănă cu stadiul în care un copil învață cum să se târască. Umanitatea va organiza călătorii în spațiu ca și cum ar călători în altă țară. Călătorii spre calea lui Dumnezeu, acei deținători ai dragostei care nu știu ce este ostilitatea, vor continua să transporte inspirație în spiritele lor, din alte lumi.

Da, această înflorire va ridica bazele iubirii, compasiunii, a milei, a dialogului , a acceptării celorlalțo, a respectului reciproc, a dreptății și a drepturilor. Va fi o vreme în care umanitatea își va descoperi adevărata esență. Esența fundamentală a lumii va fi alcătuită din bunătate, dreptate și virtute. Acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, și nimeni nu poate împiedica acest lucru.

Ne rugăm Celui Milostiv ca speranșele și așteptările noastre să nu fie înșelate.

 

 

Notă de final:

Acest articol a apărut pentru prima oară în revista The Fountain 3:29 (Ianuarie-Martie 2000): 7-8.

Source Link

Views: 1

Alimentația oamenilor

  Îndrumarea Profetului  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura   Ibn Qayyim Al-Jawziyyah   Inclusiv respectarea dietelor, abţinerea de la mâncatul excesiv şi regulile generale ce trebuie respectate în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura   În Al-Musnad de Imam Ahmad se relatează că Profetul (Pacea […]

 

Îndrumarea Profetului

 (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura

 

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

 

Inclusiv respectarea dietelor, abţinerea de la mâncatul excesiv şi regulile generale

ce trebuie respectate în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura

 

În Al-Musnad de Imam Ahmad se relatează că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Fiul lui Adam nu umple niciodată un vas mai rău decât stomacul său. Fiul lui Adam are nevoie doar de câteva îmbucături ca să reziste, dar dacă insistă, o treime ar trebui să fie rezervată pentru mâncare, o altă treime pentru băutură şi ultima treime ca să respire.”

 

Alimentele

 

Healthy-FoodsAlimentele fizice atacă şi vatămă corpul şi îi modifică funcţiile normale în cazul unei cantităţi excesive de mâncare. Majoritatea bolilor apar din cauza mâncatului excesiv sau a consumării unei cantităţi mai mari de hrană decât cea necesară corpului ori a unor alimente prea puţin benefice sau care nu sunt digerate uşor sau din cauza unor feluri complexe de mâncare. Atunci când fiul lui Adam îşi umple în mod obişnuit stomacul cu aceste tipuri de alimente, el va ajunge să dobândească diferite boli, multe dintre ele necesitând un interval îndelungat de vindecare.

Pe de altă parte, atunci când cineva consumă cantităţi moderate de alimente şi mănâncă în mod înţelept, corpul va beneficia integral de această dietă, spre deosebire de cazul în care face excese. Hrana pe care o mâncăm poate împlini o necesitate, poate să ne îndestuleze sau se poate să fie consumată excesiv. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus că omul are nevoie de câteva îmbucături pentru a rezista, fără ca puterea să îl părăsească. Când cineva doreşte să depăşească ceea ce este strict necesar, ar trebui să păstreze o treime din stomac pentru mâncare, o altă treime pentru apă sau băutură şi ultima treime pentru a respira. Aceasta este cea mai bună metodă de a mânca, atât pentru corp, cât şi pentru inimă. Dacă stomacul este plin de mâncare, nu va mai fi loc pentru lichide. Dacă omul bea când are stomacul plin, va respira cu greutate, generând astfel o stare de lene şi oboseală. Se va simţi toropit, de parcă ar avea o greutate în stomac. În consecinţă, omului îi va fi lene să-şi împlinească obligaţiile şi va căuta să-şi satisfacă alte dorinţe, dat fiind că stomacul său e plin.

A mânca până la refuz vatămă corpul şi inima atunci când devine un obicei. Nu este nicio problemă dacă ocazional cineva mănâncă pe săturate. De exemplu, Abu Hureira (Allah să fie mulţumit de el!) a băut odată nişte lapte în prezenţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) până când a spus: „Jur pe Cel care te-a trimis cu adevărul! Nu mai am loc (în stomac).” Uneori companionii obişnuiau să mănânce pe săturate în prezenţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). A transforma însă într-un obicei mâncatul excesiv slăbeşte puterea şi corpul, iar omul se îngraşă. Corpul devine puternic când primeşte hrana de care are nevoie şi pe care o poate folosi, nu neapărat dacă are parte de o cantitate mare de alimente.

Remediile destinate vindecării corpului reprezintă o parte a Legii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ce o completează şi o întregeşte. Leacurile trupului ar trebui să fie folosite atunci când este nevoie. Este mai bine să ne petrecem timpul şi energia vindecând bolile inimii şi sufletului, prezervându-le sănătatea şi prevenind orice rău le-ar putea atinge.

Acesta este ţelul ultim vizat de misiunea profetică. A vindeca bolile trupului fără a vindeca inima nu funcţionează şi nu aduce niciun beneficiu. Totuşi a vindeca inima în timp ce corpul este bolnav nu generează niciun rău de vreme ce, curând după aceasta, răul va fi îndepărtat şi înlocuit de beneficiul ultim, etern. Izbânda vine numai de la Allah!

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 0