Tag: danie

Zakat al-fitr – partea a 2-a

Zakat al-fitr – partea a 2-a Sayyid Sabiq Plata in avans a Zakat ul-Fitr Majoritatea invatatilor considera permisa plata zakat ul-fitr cu o zi sau doua inainte de sarbatoare (‘id). Ibn ‘Umar a relatat ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a poruncit sa onoreze zakat ul-fitr inainte […]

Zakat al-fitr – partea a 2-a

Sayyid Sabiq

Plata in avans a Zakat ul-Fitr

Gold CoinsMajoritatea invatatilor considera permisa plata zakat ul-fitr cu o zi sau doua inainte de sarbatoare (‘id). Ibn ‘Umar a relatat ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a poruncit sa onoreze zakat ul-fitr inainte ca oamenii sa se adune pentru rugaciunea de sarbatoare.

Nafi’ a relatat ca ‘Umar obisnuia sa o plateasca cu o zi sau doua inainte de sfarsitul lunii Ramadan. In orice caz, invatatii au opinii diferite in ceea ce priveste perioada de timp.

Conform lui Abu Hanifah este permisa plata sa chiar inainte de Ramadan. Ash-Shaf’i considera ca acest lucru se poate face la inceputul Ramadanului. Malik si Ahmed (in binecunoscutul sau punct de vedere) sustin ca este permisa plata numai cu una sau doua zile in avans.

Fondatorii celor patru scoli islamice de jurisprudenta acceptate sunt de acord ca zakat ul-fitr nu se anuleaza pur si simplu prin neplata sa la o anumita data. Daca ne gasim in aceasta situatie, el se transforma in datorie pana cand debitorul o stinge. De asemenea, ei sunt de acord ca nu este permisa intarzierea sa pana in ziua de sarbatoare, desi Ibn Sirin si an-Nakha’i spun ca se poate proceda in acest mod. Ahmad spune : „Sper ca nu este nimic rau [in intarzierea platii].”

Ibn Raslan afirma ca exista un consens asupra faptului ca plata sa nu poate fi amanata din cauza ca este un tip de zakah. Drept urmare, orice amanare este un pacat asa cum este si cel care rezulta din amanarea rugaciunii fara niciun motiv serios.

Aceasta este demonstrata de urmatoarea relatare : „Daca o persoana plateste zakat ul-fitr inainte de rugaciune (salah), ii este considerat un zakah acceptat. Daca, insa, il plateste dupa rugaciune (salah), este considerat o milostenie (sadaqah) normala.


Impartirea Zakat ul-Fitr

Distribuirea zakat ul-fitr se face similar zakah, adica el se ofera celor opt categorii de beneficiari mentionati in versetul :

„Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror inimi se aduna [intru credinta], pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul aflat pe drum.” (at-Taubah : 60)

Categoria saracilor este, insa, considerata cea mai adecvata. Aceasta se bazeaza pe relatarea : „Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a poruncit zakat ul-fitr celui care posteste drept pavaza impotriva oricarei fapte sau vorbe nepotrivite si oferirea de hrana nevoiasilor.”

 

Distribuirea Zakat ul-Fitr nemusulmanilor [n.t., sub protectie; Dhimmi]

 

Az-Zuhri, Abu Hanifah, Muhammed si Ibn Shubrumah au permis acest lucru.

Allah Preainaltul spune :

Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti. (Al-Mumtahanah : 8)

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

NOUL MUSULMAN ȘI STÂLPII ISLAMULUI

Dr. Laurence B. Brown   După ce  intră în Islam, este de preferat ca persoana să realizeze un ritual de purificare, care constă în spălarea întregului corp cu apă. Ritualul este de obicei privat și este simbolul renaşterii unui nou spirit. Religia islamică ne învaţă că, atunci când o persoană devine musulmană, toate păcatele lui […]

Dr. Laurence B. Brown

După ce  intră în Islam, este de preferat ca persoana să realizeze un ritual de purificare, care constă în spălarea întregului corp cu apă. Ritualul este de obicei privat și este simbolul renaşterii unui nou spirit. Religia islamică ne învaţă că, atunci când o persoană devine musulmană, toate păcatele lui sau ale ei sunt iertate. La fel cum sufletul este curăţat de păcate de purul adevăr al mărturiei de credinţă, corpul este curăţat simbolic de puritatea apei.

Practicile fizice care îi revin convertitului sunt cinci, prima fiind aceea de a realiza șahadah (mărturisirea de credinţă), înţelegând că, alături de șahadah, o persoană trebuie, în mod implicit, să cunoască fundamentele credinţei (credinţa în Allah, în îngerii Săi, în scripturile revelate, în profeţi, în Lumea de Apoi şi în poruncile divine). Următoarele patru îndatoriri necesare constau în rugăciunea de cinci ori pe zi (la intervale prescrise şi în concordanţă cu regulile islamice ale rugăciunii şi ale purificării), postul anual în luna Ramadan, plata anuală a daniei (zakat) şi pelerinajul la Mekka o dată în viaţă în perioada hajj-ului, dacă persoana este capabilă fizic şi financiar.

Cu privire la fundamentele credinţei, în Coran 2:177, sunt incluse următoarele:

…cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi….

Cu privire la cei cinci stâlpi ai Islamului,

… cuvioşia este în a împlini Rugăciunea (as-salat) a da Dania (az-zakat) (Al-Baqarah 2: 177);

O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul (as-siyam)…(Al-Baqarah 2:183-185)

şi

Împliniţi pelerinajul şi ‘umra pentru Allah! (Al-Baqarah 2:196).

În multe dintre paginile Sfântului Coran aceste credinţe sunt reafirmate, reevidenţiate sau clarificate, fie împreună, fie separat, iar unicitatea, omnipotenţa şi decretul divin al lui Allah este repetat încontinuu. Cele de mai sus sunt doar o mică parte dintre învăţăturile de bază din Coran. Din sunnah aflăm ceea ce a ajuns să fie ştiut, precum şi din hadisul lui Gavriil, relatat de Umar (companionul lui Muhammad şi cel de-al doilea calif).

„Într-o zi, în timp ce stăteam cu Profetul lui Allah, a venit înaintea noastră un bărbat cu îmbrăcămintea extrem de albă şi părul extrem de negru. Nu dădea niciun fel de semne cum că ar fi călătorit şi niciunul dintre noi nu-l cunoştea. A venit şi s-a aşezat alături de Profet. Şi-a rezemat genunchii de cei ai Profetului şi şi-a pus mâinile pe coapsele lui. A spus. «O, Muhammad, spune-mi despre Islam!» Profetul lui Allah a spus: «Islamul presupune mărturisirea faptului că nu există nimeni altcineva mai demn de laudă decât Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, efectuarea rugăciunilor, plata daniei, postul în luna Ramadan şi pelerinajul la Kaba, dacă ai mijloacele să îl îndeplineşti.» El a spus: «Cu adevăr ai vorbit (sau corect).» Am fost uimiţi că el pune întrebarea, apoi spune că răspunsul a fost adevărat. El a spus: «Spune-mi despre imman (credinţă).» El (Profetul lui Allah) a răspuns: «Este vorba despre a crede în Allah, în îngerii Lui, în cărţile Lui, în Ziua Judecăţii şi a crede în decretul divin şi, prin aceasta, în bine şi în rău.» El a spus: «Spune-mi despre al-ihsaan (a fi conştient de Dumnezeu).» El (Profetul) a răspuns: «Este aceea de a-L adora pe Allah ca şi cum L-ai vedea, chiar dacă tu nu Îl vezi, [ştii că] El te vede.» El a spus: «Spune-mi despre Ziua Judecăţii.» El (Profetul) a răspuns: «Cel întrebat nu ştie mai mult decât cel care întreabă.» A spus: «Spune-mi despre semnele sale.» El a răspuns: «Sclava va da naştere stăpânei ei şi tu vei vedea picioare goale, oamenii sumar îmbrăcaţi, păstorii nevoiaşi concurând în a construi clădiri impunătoare.» Apoi a plecat. Eu am rămas pentru o vreme. Apoi el (Profetul) a spus: «O, Umar, ştii cine a fost cel care a pus întrebările?» Eu am spus: «Allah şi Profetul Lui ştiu mai bine.» El a spus: «A fost [îngerul] Gavriil, care a venit la tine să te înveţe religia ta.»” (Muslim)

Source Link

Views: 1

Generozitate şi mulţumire – partea 2

Generozitate şi mulţumire – partea 2   Donaţiile au fost instituţionalizate în Islam încă de la întemeierea sa, fiind denumite în limba arabă ‒ zakaah (acte de caritate obligatorii). Fiecare credincios cu avere în exces este obligat să dea o anumită parte din ea nevoiaşilor, anual, ca un act de adorare. A nu da zakaah […]

Generozitate şi mulţumire – partea 2

 

Donaţiile au fost instituţionalizate în Islam încă de la întemeierea sa, fiind denumite în limba arabă ‒ zakaah (acte de caritate obligatorii). Fiecare credincios cu avere în exces este obligat să dea o anumită parte din ea nevoiaşilor, anual, ca un act de adorare. A nu da zakaah este considerat un păcat major. Oferirea acestei donaţii ajută credincioşii să realizeze că averea lor nu este doar ca s-o folosească cum doresc. Îi învaţă că sunt doar deţinătorii temporari ai acestei averi din care trebuie să ofere o parte celor nevoiaşi. În consecinţă, Dumnezeu îi descrie pe adevăraţii credincioşi ca fiind aceia care recunosc dreptul nevoiaşilor la o parte din averea lor:

,,Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş.” (Coran 51: 19).

Donaţiile ar trebui să fie un act sincer de mulţumire a lui Dumnezeu şi nu un act făţarnic sau un mod de a-i controla pe alţii. Răsplata pentru actele de caritate este complet pierdută atunci când este făcută pentru câştiguri lumeşti. Allah face referire la această realitate în capitolul Al-Baqara după cum urmează:

,,O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire.” (Coran 2: 264).

Dorinţa de îmbogăţire este sporită de invidie. În consecinţă, Dumnezeu ne-a poruncit să nu râvnim la ceea ce le-a dat altora. Dumnezeu se referă la această chestiune în capitolul An-Nisa’ al revelaţiei finale după cum urmează:

,,Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora.” (Coran 4: 32).

Profetul a reiterat acest sfat, spunând: „Priveşte-i pe cei mai puţin norocoşi decât tine şi nu îi privi pe cei de deasupra ta. Este mai bine pentru tine, pentru a nu nega cele cu care te-a binecuvântat Allah.”

Când oamenii îşi concentrează atenţia asupra acelora care sunt mai bogaţi decât ei, invidia începe să se dezvolte. Ei simt şi exprimă astfel faptul că Dumnezeu a fost nedrept cu ei. În ultimă instanţă, ei ar putea comite multe păcate pentru a-şi îndeplini dorinţa de a avea ceea ce au alţii. În loc de aceasta, Dumnezeu îi sfătuieşte să se gândească la cei mai puţin norocoşi decât ei. Indiferent de cât de dificile ar fi circumstanţele, există întotdeauna alţii în situaţii mai dificile. În consecinţă, a reflecta cu privire la alţii mai puţin norocoşi le aminteşte fiinţelor umane de multiplele recompense cu care i-a binecuvântat Dumnezeu. În această luptă spirituală de a evita invidia se dezvoltă cea mai importantă calitate, aceea a mulţumirii. Mai mult decât atât, potrivit învăţăturilor profeţilor, posesiunile materiale nu constituie adevărata bogăţie a acestei lumi. Abu Hurayrah a relatat spusele ultimului Profet: „Bunăstarea nu este măsurată în proprietăţi, ci în mulţumire.”

A fi mulţumit nu înseamnă că fiinţele umane trebuie să accepte orice circumstanţă în care se găsesc şi să nu încerce să-şi îmbunătăţească situaţia. A fi mulţumit înseamnă că, după ce individul se străduieşte să obţină un standard ridicat de viaţă, el trebuie să accepte cu conştiinţa curată ceea ce doreşte Allah. Doar prin a lăsa chestiunile personale în mâinile lui Dumnezeu, după ce s-a făcut un efort, inimile găsesc odihnă și se îndepărtează de la plăcerile acestei lumi. În această privinţă, Dumnezeu afirmă în capitolul Ar-Ra’d al revelaţiei finale:

,,Prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile.” (Coran 13: 28).

Source Link

Views: 0