-TAKWA este un concept central care traversează toate surele din Coran, în special acele versete care tratează comportamentul individului şi relaţiile sociale. Nişte echivalente ale cuvântului TAKWA ar fi prietenie, grija pentru păstrarea codului moral, atitudinea de a se teme de Allah. Dar toate aceste traduceri redau doar parţial adevăratul înţeles al conceptului TAKWA. Aş vrea să definesc Takwa ca o atitudine care combină elementele de frică faţă de Allah, cu grija sau teama de a-L mînia şi, mai ales (deasupra tuturor acestora), conştiinţa permanentă a existenţei lui Allah.
– Aţi putea să ne explicaţi care sunt elementele acestui concept?
De exemplu, ce înseamnă “teama de Allah”? Oare Allah ne sperie?
– În concepţia islamică, atunci cînd folosim cuvîntul “teama” în legătură cu TAKWA, nu înseamnă că suntem speriaţi, pentru că nu am putea fi speriaţi, având totodată un sentiment de dragoste şi respect. Oamenii pot să se sperie de un monstru, dar nu pot să-l iubească sau nu pot să aibă nici un fel de afinitate faţă de acest monstru. Acesta nu este felul de frică despre care vorbim noi. Teama de Allah include frica de a fi pedepsit în Ziua Judecăţii de Apoi. Cu siguranţă aceasta face parte din frica de Allah şi nu este nimic rău în aceasta. Este o parte a responsabilităţii umane şi fară această responsabilitate orice persoană ar putea face orice ar dori. Această frică de Allah, include, de asemenea, frica de a pierde acele binecuvântări, acele daruri pe care ni le-a dat Allah. Faptul de a fi privat de binecuvântările lui Allah, atunci când acţionezi contra voinţei Lui, îl face pe individ să urmeze calea stabilită. Dar, pe lângă aceasta, mai există şi un alt înţeles al fricii de Allah, care este complet diferit de aceste prime două înţelesuri. Este o frică superioară, mult mai nobilă decât primele două tipuri. Să dăm un exemplu.
Dacă doi oameni se iubesc cu adevărat şi cu sinceritate, fiecare din cei doi va încerca să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-l mulţumi pe celălalt, să evite orice acţiune care ar putea periclita dragostea lor, sau care nu i-ar plăcea celuilalt. În acest caz, oamenii devin foarte grijuli şi le este frică să nu facă ceva neplăcut personei iubite. Dacă aplicăm aceste criterii relaţiilor umane, atunci este mult mai potrivit pentru noi, care suntem credincioşi cu adevărat, să ne fie cu adevărat teamă să facem ceva care nu-I place lui Allah. Pentru că aceasta ar însemna un act de nerecunoştinţă, un act care ar demonstra că am uitat ceea ce Allah ne-a dăruit. Lui Allah îi datorăm viaţa noastră, tot ce avem sub stăpânirea noastră şi mai presus de orice, îndrumarea pe care ne-a acordat-o, posibilitatea de a-L cunoaşte, de a-L adora şi de a avea acest sentiment de pace interioară în relaţia cu El. Astfel, acest gen de teamă nu se bazează pe frica de răzbunare a lui Allah sau pe conceptul că Allah este cel care ne aplică pedepse, ci pe teama de a nu face ceva ce nu-I place lui Allah.
– Mulţumesc. Când ne dădeaţi această definiţie, aţi folosit expresia: “A păzi mereu conştiinţa existenţei lui Allah”. Puteţi să ne explicaţi ce sugerează aceasta?
– Încerc să explic aceasta referindu-mă la o declaraţie a lui Omar ben al-Khattab, cel de-al doilea calif al lui Muhammed (Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Este vorba de o comparaţie pe care acesta a făcut-o între TAKWA şi grija pe care o persoană care merge pe o cale îngustă, cu tot felul de capcane, bestii, care încearcă să-l apuce. În arabă, îmbrăcămintea este aici asemănată cu caracterul individului care încearcă să-şi apere caracterul moral dăruit de Allah, de orice abateri, tentaţii care-l înconjoară zi de zi. Este o cale delicată cea pe care omul trebuie să meargă, o cale împresurată cu diferite ispite ca: lăcomia, dorinţa de a face bani prin orice mijloc, implicarea intr-o relaţie ilicită, mândria, vanitatea. Persoana care practică TAKWA este acea persoană care trebuie să evite orice lucru care ar putea să-l nemulţumească pe Allah. Deci există condiţii pe care omul le îndeplineşte atunci când are conştiinţa existenţei lui Allah. După propria mea opinie, consider că conştiinţa existenţei lui Allah şi conştienţa măreţiei Lui sunt nucleul conceptului de TAKWA. Acest nucleu conţine conştiinţa individului de existenţa lui Allah, sentimentul că Allah este cu tine, că Te urmăreşte cu privirea Sa, Te aude ce spui, că este prezent mereu la ceea ce faci. Acest sentiment dă naştere dorinţei de a urma calea lui Allah, trezeşte o senzaţie de stânjeneală, ruşine, când face ceva greşit, nepermis în prezenţa lui Allah şi această prezenţă există mereu! Această idee poate fi exemplificată prin următoarea istorioară, care i s-a întâmplat lui Omar, cel de-al doilea calif al profetului nostru Muhammed, Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Pentru a umple un vas cu lapte, mama unei fetiţe amesteca laptele cu apă.
Fetiţa ei a vazut-o o dată făcând acest lucru şi i-a spus: “Mamă, nu face acest lucru, nu înşela oamenii!”. Maică-sa i-a răspuns atunci: “Suntem la noi acasă.. Omar, conducătorul, nu este aici”.
Tuturor le era frică de Omar, fiindcă era foarte drept. Deci mama ei îi răspunse: “Omar nu ne vede”. Şi atunci fetiţa i-a răspuns: “Da, mamă, Omar nu este aici, dar Allah este aici. Allah este mereu cu noi”. Cu cât este mai înalt gândul conştiinţei existenţei lui Allah, cu atât mergem mai des la locul de adorare al Său, nu doar o dată sau de două ori pe săptămână, ci încercăm să fim conştienţi de prezenţa lui Allah în toate demersurile şi acţiunile noastre, ştiind că Allah este tot timpul cu noi. De aceea, Islamul nu separă activităţile laice de cele religioase. În orice fel de activitate trebuie să ne conducem în conformitate cu sentimentul existenţei lui Allah.
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source LinkViews: 2