TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE   Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: Luna Ramadan, în […]

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 

Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

Luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul.(Al-Baqarah 2:185).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi am trimis-o într-o noapte binecuvântată.(Ad-Dukhan 44:3).

Și tot Allah Preaînaltul a mai grăit:

Noi am pogorât [Coranul] în noaptea al-Qadr. (Al-Qadr 97:1).

Iar Ibn Abbas a afirmat – şi această opinie a fost acceptată de cei mai mulţi teologi – că prin trimiterea lui, la care se face referire în cele trei versete, se are în vedere pogorârea lui în întregime în casa puterii din cerul cel mai de jos, iar după aceea a fost revelat profetului Muhammad sub formă de fragmente, în decursul a douăzeci şi trei de ani, prin intermediul arhanghelului Gavriil.

În schimb, celelalte scripturi, precum Tora, Evanghelia şi Psalmii, au fost trimise mesagerilor lor o singură dată în întregimea lor şi nu fragmentate.

Allah Binecuvântatul şi Preaînaltul a grăit:

[Noi l-am făcut] un Coran pe care l-a m împărţit [în sure şi în versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. şi lam pogorât Noi rând pe rând.(Al-Israa’ 17:106).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«Si zic aceia care nu cred: “De ce nu i-a fost trimis Coranul dintr-o singură dată?” Aşa a fost pentru ca Noi să întărim cu el inima ta şi Noi l-am recitat treptat şi cu grijă» ( Al-Furqan 25:32)

Este un lucru confirmat indubitabil atât de Coran, cât şi de Tradiţia despre Profet şi de istorie, prin documente autentice, că trimiterea Coranului lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – nu s-a făcut o singură dată, adică nu a fost trimis integral o singură dată, aşa cum i-a fost trimisă Tora lui Moise – pacea asupra lui! -, ci a fost trimis treptat: odată a fost revelat un verset sau au fost revelate două versete sau trei, altă dată a fost revelată o sură în întregime – aşa cum s-a întâmplat cu Surat Al-Fatihah sau cu Surat Al-Muddathir. Aceasta înseamnă că el a fost revelat pe părţi, treptat, că versetele acestei Cărţi limpezi s-au succedat la intervale diferite de timp, ultimul verset fiind revelat cu nouă zile înainte de săvârşirea din viaţă a profetului Muhammad. Acesta este versetul:

Și fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi!(Al-Baqarah 2:281).

 

 

Înţelepciunea trimiterii Coranului în părţi succesive

 

Există mai multe elemente avantajoase în revelarea Coranului în părţi succesive:

1. Rânduiala lui Allah Preaînaltul a impus ca profetul Muhammad să se confrunte cu numeroase împotriviri şi nedreptăţi din partea neamului său, din pricina faptului că s-a ridicat dintre ei pentru a le transmite mesajul Stăpânului său. Dificultăţile şi împotrivirea cu care a fost întâmpinat l-au făcut să fie multă vreme străin şi fără sprijinitori printre fiii neamului său, iar legătura lui cu revelaţia şi trimiterea versetelor în mod succesiv lui au avut o înrâurire, încurajându-l şi ajutându-l, îndemnându-l să rabde şi să persevereze, promiţându-i sprijin şi izbândă în cele din urmă.

2. Coranul conţine întregul corp al dreptului legislativ musulman, adică prescripţiile sale în ansamblul lor, atât cele referitoare la rânduielile cultului, cât şi cele referitoare la relaţiile civile, la starea personală, la sancţiuni, sisteme constituţionale şi financiare.

Înainte de apariţia Islamului, arabii nu erau constrânşi de nici un fel de restricţii, nu se supuneau nici unei legi şi nu erau legaţi prin nici o rânduială. De aceea, ar fi fost greu pentru ei să treacă de la această stare, printr-un salt, la respectarea tuturor prescripţiilor, reglementărilor şi legilor impuse de Islam. De aceea, Coranul a recurs la metoda educaţiei şi pregătirii lor treptate pentru o astfel de trecere, iar acest lucru s-a realizat prin trecerea graduală de la viaţa neorânduită la viaţa bazată pe un sistem cu restricţii, pe criteria necesare unei societăţi organizate. De aceea, au fost revelate mai întâi versetele referitoare la credinţă, iar după ce oamenii au crezut şi au venit la doctrina monoteismului, au fost revelate versetele referitoare la ceea ce este permis (halal) şi ceea ce este oprit, interzis (haram) şi la toate celelalte prescripţii, în mod gradual. În acest sens, Al-Bukhari relatează, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului: “Primul lucru revelat de Coran a fost o sură din cele scurte, în care s-a pomenit Raiul şi Iadul, iar după ce oamenii au trecut la Islam, s-au revelat prescripţiile referitoare la ceea ce este permis (halal) şi la ceea ce este oprit (haram). Dacă s-ar fi poruncit la început: “Nu beţi din vin!”, atunci s-ar fi spus: “Nu vom lăsa vinul niciodată!” şi dacă li s-ar fi poruncit lor: “Nu mai preacurviţi!”, ar fi răspuns ei: “Noi nu vom părăsi preacurvia!”.

3. Înţelepciunea lui Allah Preaînaltul a impus ca cele mai multe prescripţii şi prevederi pe care le conţine Coranul să fie răspunsuri la întrebări sau soluţii pentru problemele existente, astfel încât să aibă o înrâurire mai puternică asupra sufletelor şi să fie mai strâns legate de viaţă. Aceasta a fost o modalitate educativă vizibilă care nu are nevoie de alte clarificări, în afară de faptul că aceste prescripţii şi prevederi împreună cu versetele care le conţin au fost revelate treptat, aşteptându-se împrejurările şi condiţiile potrivite pentru trimiterea lor.

Constatăm că numeroase versete coranice au fost trimise ca răspuns la întrebări sau ca soluţii pentru anumite probleme. Astfel, Allah Preaînaltul a glăsuit:

«şi ei te întreabă despre orfani. Spune: “A le face bine este cel mai potrivit lucru!”» (Al-Baqarah 2:220).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«”Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: “Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei!”» (Al-Baqarah 2:222).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi-a arătat Allah. şi nu fi apărător al celor haini!(An-Nisaa’4:105).

Toate acestea au fost trimise ca soluţii pentru nişte probleme şi am putea vorbi îndelung despre povestea fiecăreia dintre ele.

4. Gradarea în pogorârea prescripţiilor cu caracter legislativ a avut ca rezultat şi apariţia unor situaţii în care unele dintre ele să le abroge pe altele anterioare lor, căci, în cazul unor prescripţii, interesul şi îndurarea faţă de oameni au impus tratarea chestiunilor respective treptat. Aşa s-a întâmplat în legătură cu prohibirea vinului, de pildă. La început, Coranul s-a limitat la atragerea atenţiei asupra faptului că daunele, decurgând din consumarea lui, sunt mai numeroase decât foloasele. Acest lucru se vede cu claritate în versetul următor:

«Ei te întreabă despre vin [khamr] şi despre maysir. Spune: “În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul”» (Al-Baqarah 2:219).

Când oamenii s-au convins de acest adevăr, a fost revelat un verset care îi oprea pe ei de la Rugăciune, dacă erau ameţiţi de băutură:

O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As-Salat] atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah]!(An-Nisaa’4:43).

Aşa după cum se poate observa, oprirea de la băutură s-a făcut treptat şi la intervale de timp. Când oamenii au înţeles acest lucru şi s-au obişnuit să se abţină de la consumarea ei, atunci a fost revelat versetul care a interzis-o definitiv:

Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui şeitan. Deci feriţivă de ele ca să izbândiţi!(Al-Ma’idah 5:90).

Fiecare din aceste etape a abrogat ceea ce a fost înainte de ea şi i-a purtat pe oameni către o fază nouă, către întregirea legislaţiei şi definitivarea ei. Acest lucru s-a împlinit, aşadar, prin revelarea Coranului în părţi succesive, la anumite intervale de timp.

_______________

Traducerea sensurilor versetelor Coranului cel Sfant, Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 4

Versetele meccane și cele medinite

Versetele meccane și cele medinite   Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape: – perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian); – perioada medinita, dupa emigrare. Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe […]

Versetele meccane și cele medinite

 

Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape:
– perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian);
– perioada medinita, dupa emigrare.

Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe musulmani.
Etapa meccana

Etapa meccana a Revelatiei a durat aproximativ 13 ani, incepand cu primul verset si pana la emigrare.

Aceasta faza poarta amprenta primei indatoriri a Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), aceea de a chema oamenii la Islam. Principalele repere ale acestei chemari, cu corespondent in Revelatia coranica sunt:

a) Allah si Unicitatea Sa (ar. tauhid);
b) Reinvierea si Judecata;
c) Comportamentul virtuos.

Rolul pe care l-a avut Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in aceasta perioada a fost acela de a anunta si a atentiona.
Etapa medinita

Aceasta faza a durat aproape 10 ani, de la emigrare si pana la moartea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Chiar daca temele principale ale etapei meccane raman in continuare, dezvoltarea micutei comunitati musulmane intr-o comunitate de sine statatoare (ar. ummah), incepe sa-si faca prezenta tot mai clar.

In Medina, acum, puteau fi intalnite patru categorii de oameni:

1. Cei care emigrasera de la Mecca la Medina (ar. muhajirun);
2. Rezidentii mediniti (ar. ansar), cei care i-au ajutat pe emigranti;
3. Cei originari din Medina, dar care pretindeau ca ii sprijina pe musulmani (ar. munafiqun);
4. Oamenii Cartii (ar. ahl al-kitab), adica evreii si crestinii, cu propriile lor Scripturi.
In afara acestor grupuri, Coranul a continuat sa sa adreseze atat tuturor oamenilor (ar. al-nas), cat si necredinciosilor si ignorantilor.

Capitolele meccane si medinite

In mod asemanator, pornind de la originea lor, capitolele Nobilului Coran au fost clasificate ca fiind meccane si medinite.
Spunem ca un capitol este meccan atunci cand a inceput sa fie revelat in etapa meccana, chiar daca el contine si versete din Medina. Iar un capitol este medinit daca a inceput sa fie revelat in etapa medinita, chiar daca include si text din perioada meccana.

Conform lui Zarkashi, urmatoarele 85 de capitole sunt meccane:

96, 68, 73, 74, 111, 81, 87, 92, 89, 93, 94, 103, 100, 108, 102, 107, 109, 105,113,114,112,53,80,97,91,85,95, 106,101,75, 104,77,50,90,86,54,38,7,72,36,25,35, 19,20, 56,26,27, 28, 17, 10, 11, 12, 15, 6, 37, 31, 34, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 16, 71, 14, 21, 23, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84,
Exista diferente de opinii in ceea ce priveste ultimul capitol revelat in Mecca. Urmandu-l pe ibn ‘Abbas, unii cred ca acesta a fost capitolul 29 (Al-Ankabut), altii considera capitolul 23 (Al-Mu’minun) ca fiind ultimul, in timp ce altii, inclina spre capitolul 83 (Al-Mutaffifin). Exista si voci care includ capitolul 83 la cele medinite. Urmatoarele 29 de capitole sunt, conform aceluiasi Zarkashi, medinite:
2, 8, 3, 33, 60, 4, 99, 57, 47, 13, 55, 76, 65, 98, 59, 110, 24, 22, 63, 58, 49, 66, 61, 62, 64, 48, 9, 5.
Unii exegeti sustin ca primul capitol (Al-Fatihah) este meccan, iar altii, medinit.
Capitolele meccane formeaza aproximativ 11 juzuri, iar cele medinite, in jur de 19 juzuri.
Din cele descrise rezulta cu claritate ca acele capitole medinite sunt mai lungi si cuprind o mai mare din Coran.

Ordinea revelarii

Conform unei liste intocmite de Nu’man ibn Bashir si pe care o intalnim in Fihrist-ul lui al-Nadim, ordinea in care au fost revelate capitolele este urmatoarea:
96, 68, 73, 74, 111, 81, 94, 103, 89, 93, 92, 100, 108, 102, 107, 109, 105, 112, 113, 114, 53, 80, 97, 91, 85, 95, 106, 101, 75, 104, 77, 50, 90, 55, 72, 36, 7, 25, 35, 19, 20, 56, 26, 27, 28, 17, 11, 12, 10, 15, 37, 31, 23, 34, 21, 37, 40, 41, 47, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 6, 16, 71, 14, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84, 30, 29, 83, 54, 86.

De ce este important sa cunoastem ordinea revelarii capitolelor si versetelor, cu toate ca Nobilul Coran nu este ordonat astfel ?

Daca stim tipul capitolului (meccan/medinit) si cand a fost revelat ne usuram intelegerea sensurilor sale. Spre exemplu, multe versete revelate in perioada meccana pot sa aiba intelesuri marcante cu precadere pentru musulmanii care traiesc intr-un mediu ostil, antiislamic, in vreme ce unele versete medinite sa le fie de ajutor musulmanilor care sunt deja in plin proces de formare a unei comunitati largite. In unele cazuri, daca cineva nu stie care din doua sau mai multe versete au fost revelate primele, nu poate sa decida care norma juridica este aplicabila acum musulmanilor. In acest punct, cronologia este direct legata de disciplina care se ocupa cu studiul versetelor abrogate, stiinta denumita „al-nasikh wa al-mansukh.”

quranDe asemenea, mai este important sa cunoastem ordinea revelarii versetelor pentru a fi capabili sa intelegem dezvoltarea treptata a multor practici, atitudini si legi islamice, cum ar fi interzicerea alcoolului, lupta etc. si pentru a vedea cum acestea au evoluat in timp. Doar astfel ne vom da seama de toate implicatiile lor. De exemplu, odata stabilit cadrul luptei cu inamicul, trebuie evidentiat ca primul verset care a fost revelat in acest sens este din capitolul 22 – Al-Hajj. Acest verset apartine perioadei medinite, de aici rezultand cu claritate ca musulmanilor nu li s-a revelat sa lupte cu cei care nu imbratisasera Islamul inainte de emigrare. Aceasta constatare poate avea implicatii importante pentru gandirea si planificarea noastra contemporane, in sensul de a decide cand anume Islamul trebuie sa fie aparat prin vorbe si cand prin fapte.

Mentiuni despre originea meccana sau medinita a capitolelor ne vin de la companioni si urmasii acestora, Profetul insusi (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nementionand ceva in acest sens. Acest lucru se intampla deoarece in acea perioada fiecare era martor la Revelatie si foarte atent la cele auzite.

Adesea exista o logica interna in stabilirea apartenentei Revelatiei uneia sau alteia dintre etape, un numar de criterii ajutandu-ne sa distingem, dupa cum urmeaza:

o Contextul. Apartine perioadei meccane sau celei medinite? De exemplu versetul urmator despre lupta a fost revelat dupa emigrare:
Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea si achita Dania, atunci dati-le lor drumul, caci Allah este Iertator, Indurator. (At-Tawbah 9:5)

o Uneori exista referinte directe, cum ar fi despre Abu Lahab, in capitolul 111 sau despre batalia de la Badr, din versetul urmator:
Allah v-a facut biruitori la Badr, macar ca erati umili. Deci fiti cu frica de Allah si poate ca voi o sa fiti multumitori! (Aal-‘Imran 3:123)

o Lungimea. Adesea, versetele meccane sunt scurte, iar cele medinite mai lungi. In ambele cazuri, insa, exista si exceptii. Acestea se refera, cu precadere la:

* Formula de adresare. Adesea cand citim: ‘O, voi cei care credeti! sau ‘O, oameni ai Cartii!’, ne aflam in fata unui paragraf medinit, in vreme ce atunci cand regasim: ‘O, voi, oameni!’, distingem originile meccane ale exprimarii.

* Subiectul. Dintre temele meccane retinem Unicitatea (tawid), politeismul (shirk), Ziua Invierii, coruptia morala, istorisirile despre profeti. Aceste abordari pot fi regasite, deopotriva, in capitolele medinite, dar cel mai adesea la un nivel foarte sumar. Temele medinite, care nu se regasesc in revelatiile meccane, sunt legate de factorii cu implicatii sociale si juridice, precum casatoria, divortul, mostenirea, pedeapsa etc.

o Exista 19 capitole denumite huruf tahajji (precum alif, lam, mim etc.). Toate sunt meccane, cu exceptia capitolelor Al-Baqarah (2) si Aal ‘Imran (3).

o Toate versetele care contin cuvantul kalla sunt meccane.

o Toate capitolele care includ versetele de prosternare (sajdah) sunt meccane.

o Multe dintre capitolele din categoria celor scurte de la finalul Coranului (mufassal), incepand cu qaf (50), sunt meccane.

o Toate referirile la fatarnici (munafiqun) apartin perioadei medinite, cu o singura exceptie: versetul 11 al capitolului al-‘ankabut (29), verset meccan.

„Allah ii cunoaste prea bine pe cei care cred, dupa cum la fel de bine ii cunoaste si pe cei fatarnici.”

Observatii

Distingerea Revelatiei in functie de originile sale meccane si medinite este unul dintre importantele domenii de studiu ale stiintelor coranice (‘ulum al-qur’an). Aceasta separare nu prezinta numai un interes istoric, ci ea este de un real folos pentru intelegerea si interpretarea diferitelor versete.
Multe capitole ale Nobilului Coran contin versete din ambele etape ale Revalatiei, in unele cazuri existand diferente de opinii in randul savantilor referitor la incadrarea acestora. Cu toate acestea, in liniile sale de baza, diferentierea este realizata si folosita intens in stiinta interpretarii coranice (tafsir).

 

sursa: islamulazi.ro/forum, sunnipath.com (The Online Islamic Academy)

Source Link

Views: 2

Capitolul Al-Asr explicat de Nouman Ali Khan

Valentina Sadi   În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare. (Coranul cel Nobil, Al-Asr)  

Valentina Sadi

 

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare.

(Coranul cel Nobil, Al-Asr)

 

Source Link

Views: 1