Ce presupune abrogarea versetelor?

  Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita […]

 

Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui).
Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita socială și legile diferă de la unul la altul.

Și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui : „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25)

Prin cercetarea religiilor Avraamice, se pot găsi similarități. Musulmanii cred în toți profeții, in unitatea mesajelor lor și in originalitatea Scripturilor.

Allah spune:

Spuneți : <Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor ;în ceea ce le-a fost dat lui Moise și lui Isus și în ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei ! Noi Lui Îi suntem supuși (musulmani)!> (Al-Baqarah 2:136)

Allah confirmă în continuare:

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Iisus… (Ash-Shura 42:13)

De ce s-a schimbat unitatea mesajului? Cineva se poate întreba.
Unele dintre schimbările de bază la care am asistat în aceste religii nu au fost de inspirație divină ci au fost rezultatul reinterpretării omului a mesajului original, influențele politice de asemenea ca și înclinația de a ridica statutul omului la acela al lui Dumnezeu, care a fost exact opusul mesajului inițial al monoteismului.

Alte credinte au ales multipli idoli, și totuși afirmă că ei cred într-o singură Divinitate Supremă, pe când îi consideră pe idolii mai mici ca ajutoare ale Divinității Supreme.

Allah ne avertizează în Coran cum oamenii au divizat religia Sa în diferite confesiuni și multe secte. (42:13). Aceasta nu a fost intenția lui Allah, ci abuzul liberului-arbitru al oamenilor de a face așa cum doresc de-a lungul timpului.

Cu atât de multe scripturi modificate, pierdute, rescrise și mesajul inițial umbrit de atâtea erori de gândire, cineva s-ar putea întreba ce a mai rămas în care să aibă încredere și în care să mai creadă.

Cineva cu minte deschisă, o căutare amănunțită și fără prejudecăți, va descoperi Coranul, Cartea Sfântă a musulmanilor, care i-a fost revelată Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) în decursul a 23 de ani, ca fiind singura scriptură neschimbată existentă în zilele noastre.

 

 

– Sfârșitul părții întâi –

Source Link

Views: 3

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC   Modul de exprimare islamic reprezintă o caracteristică importantă a credinţei şi constituie cel mai influent mod de a ne adresa. El izvorăşte din sinceritatea şi credinţa celor care îl adoptă. Musulmanii îşi demonstrează unul altuia modul lor de viaţă şi prin stilul de adresare, dezvăluind ceea ce cred şi simt cu […]

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

 

Modul de exprimare islamic reprezintă o caracteristică importantă a credinţei şi constituie cel mai influent mod de a ne adresa. El izvorăşte din sinceritatea şi credinţa celor care îl adoptă. Musulmanii îşi demonstrează unul altuia modul lor de viaţă şi prin stilul de adresare, dezvăluind ceea ce cred şi simt cu adevărat prin cuvinte bine alese. În general, cei care se adresează în acest mod îi impresionează pe interlocutori; datorită faptului că, în cea mai mare parte a timpului, suntem expuşi unor conversaţii ce nu reflectă moralitatea coranică, sinceritatea musulmanului oferă un contrast izbitor, impresionând profund audienţa. Se întâmplă însă ca musulmanii să întâlnească oameni pe care să încerce să îi convingă de necesitatea perfecţiunii morale şi a devoţiunii religioase sincere, însă ei înşişi nu reuşesc să pună în practică ceea ce predică; în consecinţă, nu au niciun efect pozitiv asupra celor care îi ascultă. Deoarece astfel de situaţii sunt atât de frecvente, atunci când întâlnim un om sincer, care aplică învăţăturile pe care le oferă altora, trebuie să ascultăm ceea ce are de spus, cu voia lui Allah, cu mult interes şi sinceritate.hasbunallah EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

Acesta este unul dintre cele mai importante rezultate ale modului corect de exprimare: capacitatea de a modela inimile oamenilor şi de a le aduce pe calea cea bună, cu voia lui Allah, făcându-le să iubească credinţa. Cel care se adresează celorlalţi în mod islamic este capabil să le explice moralitatea expusă în Coran în cel mai bun şi eficient mod. De exemplu, atunci când explică însemnătatea conştientizării existenţei lui Allah, aceasta se reflectă de asemenea în limbajul lor şi, cu voia lui Allah, le permite celor cărora li se adresează să înţeleagă subiectul respectiv mult mai uşor. Dacă vorbitorul încearcă să explice acest subiect fără a avea el însuşi această conştientizare în inima sa, chiar dacă repetă aceleaşi argumente, în acelaşi mod, cel mai probabil cei care îl ascultă nu vor fi impresionaţi de cuvintele sale, deoarece nu au fost dublate de sinceritate. Însă cel care vorbeşte islamic va reuşi să explice sinceritatea tocmai pentru că e sincer, supunerea – prin a arăta supunere, optimismul – prin a fi optimist şi compasiunea – prin a demonstra compasiune etc; cu voia lui Allah, credinciosul va influenţa inimile ascultătorilor.     Un alt efect pe care limbajul islamic îl are este acea stare de linişte, uşurare şi pace care este resimţită în inimă, deoarece, aşa cum Allah ne spune:

… numai prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile. (Ar-Ra’d 13:28).

Fiecare cuvânt, rostit cu gândul la Allah şi în conformitate cu dorinţa Sa, aduce pace şi bucurie în inimile oamenilor. Cei care se adresează în acest mod pot să nu facă referire directă la Allah amintind numele Sale sau vorbind pe o temă religioasă, însă prin maniera de a discuta, ce reflectă credinţa lor şi moralitatea coranică, toate acestea le vor aminti oamenilor de Allah. Musulmanii îi pot influenţa pe cei din jurul lor; datorită acestui instrument, limbajul, ceilalţi încep să se gândească la aspectul temporar al acestei lumi, la apropierea morţii, la adevărul Vieţii de Apoi şi la importanţa câştigării mulţumirii lui Allah. Astfel, unul dintre efectele ascultării discursului unui musulman este acela că oamenii ajung să îşi examineze propria conştiinţă şi să gândească sincer. Ei pot reuşi să-şi abandoneze modul greşit de a vorbi, chiar dacă acesta se transformase într-un obicei şi nu vedeau nimic greşit în discursul lor. Contrastul puternic dintre cele două modalităţi de adresare îi determină să se simtă ruşinaţi de modul greşit de exprimare pe care, astfel, îl abandonează. De fapt, acolo unde predomină limbajul urât, oamenii nu văd nimic greşit în a vorbi astfel, întrucât ei au uitat de moarte, de Viaţa de Apoi şi de lipsa lor de putere în faţa lui Allah. Mai mult, atunci când un musulman li se adresează, ei pot pune capăt vechii lor atitudini, schimbându-se. Sinceritatea credinciosului trezeşte conştiinţa lor înăbuşită şi, chiar dacă pentru scurt timp, reuşeşte să îi facă să gândească şi să acţioneze cu sinceritate.

De asemenea, limbajul islamic permite dezvoltarea unei prietenii profunde şi a încrederii în oameni. Cei care îşi demonstrează devotamentul şi iubirea faţă de Allah prin modul lor de exprimare inspiră afecţiune şi respect în sufletul celor cu care vorbesc. Astfel este asigurată şi o bună cooperare între musulmani. De fapt, Allah îi sfătuieşte pe musulmani:

Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. Iar cei care-i iau drept aliaţi pe Allah, pe Trimisul Lui şi pe cei care cred [vor izbândi, căci aceasta este] tabăra lui Allah care va fi biruitoare! (Al-Ma’idah 5:55-56).

Aşa cum se înţelege din aceste versete, credinciosul trebuie să Îl considere pe Allah şi pe mesagerii Săi drept prietenii lui. Atunci când întâlneşte alţi credincioşi ce vorbesc în aceeaşi manieră islamică, cuvintele lor reflectându-le credinţa sinceră, între ei se va dezvolta o încredere deplină şi o legătură puternică. Astfel, Allah uneşte inimile lor în înţelegere. Baza acestei legături nu poate fi realizată decât în acest mod, aşa cum Allah ne spune în următorul verset:

Şi care a unit inimile lor. De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se află pe pământ, tot nu ai fi unit inimile lor, însă Allah i-a unit, căci El este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim]. (Al-Anfal 8:63).

Alte efecte al acestui mod de a vorbi sunt speranţa şi entuziasmul pe care credincioşii le capătă. În mod continuu, cei care ascultă sunt inspiraţi de binele şi de etica coranică. Deoarece îşi amintesc constant unul altuia că încrederea în Allah este o sursă de speranţă pentru cei credincioşi, chiar şi în momentele cele mai dificile, mai ales în astfel de momente aspectele morale vor fi revigorate.

Stilul de adresare al unui musulman, în orice moment şi în orice loc, cauzează disconfort ipocriţilor. Precum idolatrii şi necredincioşii, ipocriţii nu se simt în largul lor în prezenţa celor care discută în mod islamic. În acelaşi mod, Satana nu poate fi liniştit atunci când oamenii se adresează în mod islamic, corect, deoarece în astfel de situaţii ipocriţii nu pot genera un dezastru, iar Satana nu îşi poate duce la îndeplinire scopurile. Fiecare cuvânt al ipocriţilor şi fiecare şoaptă a Satanei îşi pierde efectul prin limbajul islamic. Din acest motiv, atunci când ne adresăm în mod islamic, un personaj cu un caracter îndoielnic fie îşi poate reforma atitudinea învăţând din discursul celui drept, sau ajunge într-un punct în care nu mai poate suporta şi se retrage din prezenţa celor credincioşi; în acest fel, musulmanii îi îndepărtează pe ipocriţii care altfel ar încerca să îşi găsească un loc printre ei, ascunzându-şi adevărata lor faţă.

Pe scurt, modul islamic de exprimare este o sursă continuă de binecuvântări pentru cei din jur; el reprezintă o formă de adorare importantă nu doar din punctul de vedere al Vieţii de Apoi, ci şi pentru că ne afectează pe noi toţi în această viaţă. De fapt, Allah ne explică în Coran faptul că cele mai frumoase cuvinte sunt o sursă permanentă de binecuvântări:

Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să-şi aducă aminte. Iar pilda unui cuvânt rău este ca un pom rău care a fost smuls de pe faţa pământului şi care nu mai are pic de statornicie. (Ibrahim 14:24-26).

 

sursa: Asociația Surori Musulmane

Source Link

Views: 5

Evitarea unui mod de exprimare care ridică îndoieli

  O altă modalitate de exprimare pe care musulmanii trebuie să o evite este aceea specifică ipocriţilor – plină de îndoieli şi care provoacă bănuieli. Deoarece ipocriţii se îndoiesc serios de existenţa lui Allah, de viaţa de după moarte şi de promisiunile lui Allah, exprimarea lor reflectă aceste dubii şi temeri. Ei nu sunt niciodată […]

 

O altă modalitate de exprimare pe care musulmanii trebuie să o evite este aceea specifică ipocriţilor – plină de îndoieli şi care provoacă bănuieli. Deoarece ipocriţii se îndoiesc serios de existenţa lui Allah, de viaţa de după moarte şi de promisiunile lui Allah, exprimarea lor reflectă aceste dubii şi temeri. Ei nu sunt niciodată capabili să explice moralitatea coranică la fel de deschis, clar şi definit precum reuşesc credincioşii. Aceste îndoieli adânc implementate se reflectă în exprimarea lor; de asemenea, ei încearcă să implementeze îndoieli în inima celor care îi ascultă. Totuşi credincioşii ce deţin o credinţă sinceră şi plină de încredere nu sunt afectaţi de discursul lor, deoarece sunt convinşi că real este doar Cuvântul lui Allah. Dacă există cineva care vorbeşte într-o modalitate care să reflecte aceste îndoieli, ei ştiu că este un rezultat al nesincerităţii şi al modului lor corupt de gândire.

Asemenea greşeli nu sunt niciodată întâlnite în modul de exprimare a musulmanilor, deoarece nu există îndoieli în inimile lor, iar cuvintele lor sunt bine definite şi lipsite de ambiguitate. Ei au grijă să nu vorbească într-o manieră care să ridice unele neînţelegeri între ascultători, deoarece uneori, chiar şi cu cele mai bune intenţii, câteva propoziţii aşezate împreună sau două subiecte menţionate succesiv pot genera diferite interpretări. Chiar dacă nu se intenţionează aceasta, exprimarea poate genera nesiguranţă între ascultători. Astfel, modul de exprimare a musulmanilor necesită folosirea unei maniere de exprimare ce nu va crea confuzii prin luarea în considerare a fiecărui cuvânt, unul câte unul; interpretările, tipurile de conotaţii care pot apărea şi contextul situaţiei sunt atent verificate. Interpretarea opusă poate reflecta înclinaţia specifică a ipocriţilor către „caracterul dubios, ascuns”. Din acest motiv, grija de a nu ne exprima într-o modalitate specifică ipocriţilor, chiar şi fără intenţia de a face acest lucru, reprezintă o cerinţă a credinţei. În plus, prin folosirea expresiilor: „Dacă nu s-ar fi întâmplat asta…”, „Fir-ar să fie! Suntem pierduţi.”, „O, ce păcat…”, ce nu demonstrează acceptarea voinţei lui Allah, se reflectă încă o dată modalitatea de exprimare a ipocriţilor.

Ni se precizează în Coran că ipocriţii aflaţi în mijlocul credincioşilor încearcă să zdruncine fermitatea acestora, aducând permanent doar veştile rele:

Spune: «Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor, împotriva răului ademenitorului fugar care şopteşte în piepturile oamenilor, dintre djinni şi oameni.» (An-Nas 114:1-6).

Allah ne avertizează în legătură cu această manieră de a vorbi şi îi sfătuieşte pe oameni să nu asculte şoaptele diavolilor ce sunt precum cel:

… care şopteşte în piepturile oamenilor… (An-Nas 114:5).

Allah ne avertizează în ceea ce priveşte comportamentul vulgar şi ne sfătuieşte să-i evităm pe khannas – cei care şoptesc în piepturile oamenilor.

Ipocriţii sunt cei care îşi asumă rolul de şoptitori în faţa drept-credincioşilor; din cauza metodelor secrete, rău intenţionate şi ascunse, ei acţionează ca purtători de cuvânt ai lui Satana şi încearcă să planteze seminţe de îndoială în inimile oamenilor. Cât despre credincioşi, ei evită cu atenţie modul de exprimare ce poate reflecta o asemenea rătăcire şi caută refugiu la Allah de orice discurs care ridică îndoieli.

 

Source Link

Views: 2