Tag: Islamic

Mulțumește-I lui Allah

  Mulțumește-I lui Allah și îți vei mulțumi ție însuți   „Averea,propria imagine, copiii, casele, talentele – ar trebui sa fii multumit pentru aceste daruri. „Deci primeste ceea ce ti dau si fii dintre cei multumitori”.(Qur’an 7-144) Multi savanti si musulmani cuviosi ai perioadei de inceput a islamului au fost saraci, deci este de prisos […]

 

Mulțumește-I lui Allah și îți vei mulțumi ție însuți

 

„Averea,propria imagine, copiii, casele, talentele – ar trebui sa fii multumit pentru aceste daruri.
„Deci primeste ceea ce ti dau si fii dintre cei multumitori”.(Qur’an 7-144)

Multi savanti si musulmani cuviosi ai perioadei de inceput a islamului au fost saraci, deci este de prisos sa spunem ca ei nu au avut case frumoase sau masini scumpe. In ciuda acestor dezavantaje ei au avut o viata implinita si au adus foloase omenirii, nu prin cateva minuni ci prin faptul ca au folosit tot ceea ce le a fost dat si si au petrecut timpul intr un mod corect. Astfel ei au avut binecuvantare in timpul vietii lor, in timpul petrecut de ei si in talentele lor.
Opus lor, exista multi oameni carora le au fost daruite averi, copii si toate felurile de binecuvantari dar aceste daruri au fost adevaratul motiv al suferintei si ruinei lor. Au deviat de la ceea ce instinctele innascute le-au dictat lor si anume aceea ca lucrurile materiale nu reprezinta totul.

Uitati-va la cei care au obtinut diplome de la cele mai renumite universitati si care sunt inca in obscuritate.Talentele si abilitatile lor raman nefolosite. Intre timp, altii care sunt limitati in domeniul stiintei, au reusit sa faca imposibilul in ceea ce li s-a dat, beneficiind ei si intreaga societate.

Mulțumește lui AllahDaca esti un cautator al fericirii, fii multumit cu infatisarea pe care ti a daruit o Allah, cu situatia din familia ta, cu sunetul vocii tale,cu nivelul capacitatii tale si cu putinul tau salar. Anumiti invatatori, merg mai departe decat atat spunand ca ar trebui sa-ti imaginezi c-ai putea fi fericit si cu mai putin decat ai.
Iata o lista cu cativa dintre cei care au stralucit, in ciuda faptului ca au fost incercati de multe dezavantaje:

Atta ibn Rabah a fost un savant de renume mondial in timpul sau. El nu numai ca era un sclav eliberat, cu un nas carn dar era si paralizat.

Al Ahnaf ibn Qays, a fost faimos printre arabi pentru neobisnuita sa putere de a rabda. El a reusit sa fie faimos in ciuda faptului ca era vlaguit, cocosat, cu picioarele strambe si cu o structura fragila.

Al A’mash a fost printre cei mai faimosi scriitori de hadithuri in timpul sau. El era un sclav eliberat, avea vederea proasta si era sarac. Hainele ii erau rupte, avea o imagine ravasita si traia in rele conditii.

De fapt, fiecare profet a fost intr-un timp sau altul un pastor.
David a fost un fierar, Zaharia a fost un dulgher, Idris un croitor, si cu toate astea au fost cei mai buni printre oameni.

Astfel, valoarea ta sta in abilitatile tale, in faptele tale bune, manierele si contributiile tale fata de societate. Atunci nu te simti mahnit pentru ceea ce iti lipseste in termeni de aparenta frumoasa, avere sau familie si fii multumit cu ceea ce Allah ti-a atribuit tie.
„Oare ei impart indurarea Domnului tau?Noi le am dat lor cele spre trebuinta in viata din aceasta lume si i am ridicat unii deasupra altora in trepte.”(Qur’an 43-32)

Aminteste-ti de Paradisul care este mai mare decat cerurile si pamantul la un loc.

Daca esti flamand in aceasta lume, daca esti mahnit, bolnav ori asuprit, aminteste-ti de eterna frumusete a Paradisului. Daca faci asta, atunci pierderile tale vor fi profit si greutatile pe care le induri vor fi adevarate daruri. Cei mai intelepti oameni sunt cei care strang pentru viata de apoi pentru ca ea e mai buna si e vesnica. Si cei mai prosti oameni sunt cei care vad aceasta lume ca pe locuinta lor vesnica – in ea si pun toate sperantele. Ai sa gasesti ca acesti oameni sunt cei mai greu loviti de durere dintre toti cand intampina calamitati. Ei vor fi cei mai afectati de pierderile lumesti tocmai pentru faptul ca ei nu vad nimic mai mult in spatele nesemnificativei vieti pe care o duc. Ei vad si gandesc totul doar pentru aceasta viata trecatoare.

O ,tu cel care traiesti in saracie sau esti afectat de calamitati,munceste pentru faptele tale bune ca astfel vei avea locul tau in Rai.
„Pace voua pentru ca ati fost statornici.Si ce buna este rasplata Casei Vesnice.”(Qur’an 13-24)

Si constiinta si religia iti cer sa fii corect,ceea ce inseamna ca nu trebuie nici sa exagerezi dar nici sa atenuezi,nici sa faci prea mult dar nici prea putin.Exagerarea in relatiile cu ceilalti nu este acceptata.Cea mai buna ruta e cea de mijloc. Oricine isi urmeaza propriilor placeri, o sa mareasca importanta unor situatii date, intotdeauna facand „dintr un tantar armasar”. El o sa simta gelozie fata de alte persoane. Deoarece el traieste in lumea lui exagerata si imaginara, considera ca toata lumea e impotriva lui, ajungand pana la a crede ca toti ceilalti conspira pentru a-l distruge pe el. Din cauza asta el traieste sub un nor intunecat, covarsit de frica. Traind din zvonuri si superstitii, este interzis in religia noastra.
„Ei considera ca orice strigatura este impotriva lor”.(Qur’an 63-4)

Acorda atentie fiecarui caz in functie de importanta sa. Nu urma suspiciunilor neadevarate sau iluziilor inselatoare a mirajului ci fii echilibrat.
„Se poate ca Allah sa aduca prietenie intre voi si aceea pe care i ati tinut ca dusmani caci Allah este Atotputernic si Allah este Iertator si Indurator”(Qur’an 60-7)

„Iubeste pe cel care iti este drag tie cu moderatie, ca s ar putea sa vina o zi cand il vei detesta si uraste pe cel care ti-a facut rau cu moderatie, ca poate va veni o zi cand il vei iubi.”
(Abdullah al Qarni)

Source Link

Views: 3

Exprimarea într-o manieră umilă

  Umilinţa este un alt factor important în discursul drept-credinciosului. Ne este atrasă atenţia asupra problematicii moralităţii în acest verset coranic: Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei proşti le vorbesc lor, ei le răspund: «Pace!» (Al-Furqan 25:63). Drept-credincioşii sunt umili, cunoscând faptul că oricâte calităţi ar […]

 

umilintaUmilinţa este un alt factor important în discursul drept-credinciosului. Ne este atrasă atenţia asupra problematicii moralităţii în acest verset coranic:

Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei proşti le vorbesc lor, ei le răspund: «Pace!» (Al-Furqan 25:63).

Drept-credincioşii sunt umili, cunoscând faptul că oricâte calităţi ar avea, toate reprezintă binecuvântări de la Allah, iar El le poate lua înapoi oricând doreşte. Allah înştiinţează credinciosul de acest lucru în următorul verset:

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei [putea] despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! (Al-Israa’ 17:37).

Oamenii sunt cu adevărat fără pic de putere în lumina măreţiei lui Allah. Cunoaşterea lui Allah cuprinde totul; El este Creatorul şi Posesorul tuturor. Din acest motiv, credincioşii se comportă conform cunoaşterii pe care o au în legătură cu degradarea morală pe care o vor suferi dacă vor deveni mândri de un anumit lucru care nu le aparţine, atunci când se vor afla în faţa lui Allah, în Ziua Judecăţii. Chiar şi în raport cu acel aspect prin care se fac remarcaţi, ei se umilesc, cunoscându-şi deficienţele, şi vorbesc recunoscând lipsa lor de putere. Chiar dacă aceia cu care vorbesc duc lipsă de unele calităţi, musulmanii nu devin niciodată aroganţi şi lăudăroşi, deoarece în următorul verset Allah i-a informat că El nu iubeşte oamenii plini de sine:

Nu te întoarce de la oameni şi nu păşi pe pământ cu semeţie, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi mândru! (Luqman 31:18).

Când dezbat un anumit subiect, musulmanii nu se exprimă într-o manieră condescendentă; ei vorbesc fiind conştienţi că toate cele afirmate li se aplică şi lor. Aşa cum ni se indică în versetul:

Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! (Al-’Alaq 96:6-7),

credincioşii acţionează cunoscând faptul că, dacă alunecă în îngâmfare, calităţile lor bune vor fi în detrimentul lor şi vor face o mare greşeală. Când vorbesc despre un subiect pe care îl cunosc bine, ei nu devin îngâmfaţi şi nu încearcă să atragă atenţia asupra lor. Dimpotrivă, ei adoptă o manieră de exprimare care reflectă recunoaşterea faptului că este numai Allah Cel care oferă puterea exprimării şi că numai Allah posedă cunoaşterea tuturor lucrurilor.

În versetul:

Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36),

Allah le aminteşte oamenilor să se comporte bine şi să nu fie aroganţi faţă de cei cu care vorbesc. Allah ne-a învăţat să fim umili în faţa părinţilor, prietenilor apropiaţi şi a cunoştinţelor întâmplătoare, a orfanilor şi a celor nevoiaşi. A te comporta umil în faţa celor care îţi oferă o atenţie deosebită, dar arogant în faţa celor pe care îi consideri inferiori, nu reprezintă o atitudine aflată în conformitate cu moralitatea coranică. Oamenii au responsabilitatea de a respecta aceste reguli în toate circumstanţele. De asemenea, musulmanii ştiu că a vorbi cu îngâmfare atunci când se află în faţa unei persoane egocentrice, invocând scuza: „Nu contează, el este la fel de arogant”, nu este corect. Modul de exprimare al musulmanilor trebuie determinat de cunoaşterea faptului că, peste tot şi în toate momentele, Allah este martor la fiecare cuvânt, iar acest simţ al obligativităţii morale poate fi dezvoltat numai prin urmarea învăţăturilor Coranului.

 

Source Link

Views: 4

Evitarea confuziei

  Exprimându-se într-un limbaj întortocheat, unii oameni încearcă să dea diferite interpretări versetelor Coranului, cu toate că acestea sunt clare şi precise. Într-un verset din Coran, Allah ne spune că exprimarea într-o manieră care creează confuzie este o caracteristică a ipocriţilor şi reprezintă o deviere a credinţei: El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În […]

 

Exprimându-se într-un limbaj întortocheat, unii oameni încearcă să dea diferite interpretări versetelor Coranului, cu toate că acestea sunt clare şi precise. Într-un verset din Coran, Allah ne spune că exprimarea într-o manieră care creează confuzie este o caracteristică a ipocriţilor şi reprezintă o deviere a credinţei:

El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluşite – şi ele sunt temeiurile Cărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: «Noi credem în Ea; toate sunt de la Domnul nostru!» Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată. (Aal ’Imran 3:7).

Deşi cunosc bine versetele, unii acţionează în concordanţă cu dorinţele înclinate spre rău ale sufletului, iar cei cu rătăcire în inimi încearcă să deformeze înţelesul versetelor. Mai ales în acele chestiuni care intră în conflict cu interesele lor, în loc să se conformeze poruncilor lui Allah, ei încearcă să adapteze religia la dorinţele lor. Într-un verset din Coran se menţionează că, atunci când vorbesc folosind cuvinte alambicate, aceşti oameni sunt de fapt conştienţi că mint:

Printre ei sunt unii care stâlcesc Cartea cu limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă aceasta nu este din carte, şi ei spun: «Aceasta este de la Allah», fără ca să fie de la Alah. Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. (Aal ’Imran 3:78).

evitarea confuzieiÎn folosirea acestui tip de exprimare, una dintre cele mai mari greşeli pe care unii oameni le fac este credinţa falsă că vor izbândi în faţa credincioşilor prin ceea ce spun. Ei cred că vor putea să interpreteze versetele conform logicii lor corupte şi să îi facă pe credincioşi să le accepte interpretările. Însă versetele revelate de Allah sunt clare. Deşi oamenii ipocriţi modifică cuvintele, credincioşii îşi dau seama imediat de scopul lor. În final, tot ceea ce astfel de oameni pot reuşi printr-o asemenea manieră de exprimare este să-şi arate nesinceritatea.

În Coran există multe exemple ale modului de exprimare a oamenilor ipocriţi. Când profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a chemat drept-credincioşii să stea împreună şi să respingă atacurile celor care se opun credinţei, cei cu boală în inima lor au răstălmăcit imediat vorbele, folosind scuze ipocrite cum ar fi:

Casele noastre sunt fără apărare… (Al-Ahzab 33:13);

Nu purcedeţi la luptă pe dogoarea aceasta… (At-Tawbah 9:81).

Astfel, au fost surprinşi să îşi vadă demascată propria neruşinare, după ce au sperat că scuzele lor vor fi acceptate. Însă pentru credincioşii devotaţi nici căldura, nici starea casei lor nu au fost mai importante decât chemarea Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Credincioşii sinceri nu încearcă niciodată să scape de o datorie care Îl mulţumeşte pe Allah şi nici nu răstălmăcesc cuvintele pentru a face afirmaţii nesincere. Ei ştiu că acesta este modul de a vorbi al ipocriţilor. În toate momentele, ei vorbesc într-o modalitate care să fie în concordanţă cu învăţăturile Coranului. Înainte de a rosti un cuvânt asupra unui subiect, credincioşii fac apel la conştiinţa lor, întrebându-se: „Există nesinceritate în ceea ce afirm?”, „Mă conformez modului de exprimare stabilit de Coran?”. Dacă identifică un singur cuvânt nesincer, inacceptabil pentru conştiinţa lor, ei caută refugiu la Allah şi vorbesc într-o manieră conformă principiilor morale ale Coranului.

 

Source Link

Views: 3