Dar al-Nadwa și capitalul meccan

  Dan Michi   După spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.1 Astfel, ei au obținut supremația în fața […]

 

Dan Michi

 

old caravanesDupă spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.1 Astfel, ei au obținut supremația în fața târgului de la Ta’if, un alt important centru comercial și financiar.

În acea perioadă locuitorii Meccăi erau caracterizați printr-o anume naturalețe arabă în conduită, dar și în capacitatea de a asimila o cantitate apreciabilă de cunoștințe în urma contactelor cu ceilalți membri ai triburilor arabe, cu romanii, sasanizii și abisinienii, în special în materie comercială și de relații diplomatice.

Printre cei mai influenți meccani putem găsi oameni de afaceri cu fler speculativ, buni manipulatori ai creditului, în special al împrumuturilor cu dobândă, într-o permanentă căutare de afaceri profitabile oriunde în regiune. Activitățile financiare s-au extins nu doar în sânul meccanilor, ci deopotrivă la figurile reprezentative pentru triburile din afara orașului.

În Mecca s-a pus problema înființării unei instituții care să vegheze la aplicarea tratatelor sau înțelegerilor comerciale. Astfel, Senatul sau Consiliul Suprem (Dar al-Nadua), în ciuda autorității morale cu care era înzestrat, a fost implicat în chestiuni de planificare și îndrumare comercială a comunității, fiind și beneficiarul profiturilor obținute din expertizele făcute.

Dar al-Nadua era punctul de plecare pentru caravanele din Mecca. Toate taxele comerciale erau colectate prin intermediul unui birou deschis în acest scop. De asemenea, în magazinele meccane, pe lângă cărțile pentru contabili, se găseau atât instrumente pentru măsurarea și verificarea plăților în orice tip de tranzacție, cât și cântare pentru bunuri.

Monedele aflate în circulație pe piață nu erau numeroase, fiind completate cu metale prețioase, lingouri de aur și argint și praf de aur (tibr). În această situație, instrumentele de măsurare puteau să determine valoarea. În cazurile mai complexe sau delicate se putea apela la serviciile unui cantaragiu expert (uazzan).

Capitalul meccan se bucura de o viteză ridicată de circulație, oamenii de afaceri beneficiind de resurse nelimitate în activitățile de creditare. Agenții comerciali, asemenea marii majorități a populației, trăiau din credit sau împrumuturi, în acest timp practicându-se pe scară largă contractul tip mudaraba. Era vorba de un parteneriat în care se investea o anumită sumă (capital). Ca urmare a flexibilității acestei forme de asocieri, oricine putea să participe, inclusiv săracii, și să contribuie cu oricât, chiar și cu o jumătate de dinar (un nashsh), însă partea leului revenea unui grup restrâns de antreprenori.

 

 

1. În afară de Mecca, ‘Ukaz era un alt centru comercial situat între Mecca și al-Ta’if, care găzduia, deopotrivă, întâlniri de afaceri și științifice

 

 

sursa: economie-islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 3

Produsele comerciale preislamice

  Dan Michi   Activitățile speculative erau omniprezente : ratele de schimb, mărfurile ofertate ale caravanelor, randamentul agricol și animalier, precum și aprovizionarea orașului erau sufocate de acest flagel. Au fost înființate asociații fictive care vindeau în numele împrumuturilor contractate. Întotdeauna atât meccanii, cât și alții, luau mărfuri cu ei chiar și în timpul expedițiilor […]

 

Dan Michi

 

A-Film-On-The-Life-Of-Holy-Prophet-MohammedS.A.S-Movie-The-Message-300x225Activitățile speculative erau omniprezente : ratele de schimb, mărfurile ofertate ale caravanelor, randamentul agricol și animalier, precum și aprovizionarea orașului erau sufocate de acest flagel. Au fost înființate asociații fictive care vindeau în numele împrumuturilor contractate. Întotdeauna atât meccanii, cât și alții, luau mărfuri cu ei chiar și în timpul expedițiilor militare. De asemenea, femeile se implicau activ în afaceri, dintre ele distingându-se în acea perioadă Khadija bint Khuaylid, Asma bint Mukharriba (mama lui Abu Jahl) care comecializa parfum și Hind bint ‘Utba, soția lui Abu Sufian, cea care și-a valorificat mărfurile în sudul Siriei. Majoritatea femeilor de afaceri investeau în comerțul cu caravanele.

Organizarea acestui tip de comerț a constituit subiectul unor interminabile discuții publice, atât în Mecca, cât și în suburbiile sale. Caravana specializată pe transportul bunurilor de larg consum se numea latima, iar cea care transporta hrană, rikab. Plecarea si revenirea lor reprezenta adevărate evenimente de interes public, astfel încât practic întreaga populație era implicată în comerțul cu caravanele. Acestea, în timpul deplasării țineau legătura permanentă cu metropola prin intermediul beduinilor specializați.

Aceste caravane se întorceau în Mecca cu băuturi alcoolice, piei și articole din piele, fructe, miere, legume și stafide din Ta’if, precum și lingouri de aur, argint și praf de aur (tibr) din Africa. Parfumul, mirodeniile rare, tămâia, îmbrăcămintea și medicamentele proveneau din sudul Peninsulei Arabice, India sau Africa. Pe lângă acestea, mătasea era adusă din China, postavul – din Aden, sclavii, muncitorii, soldații mercenari (abisinieni, al-ahabiș)1 și fildeșul – din Africa de Est, via Yemen2. Țările mediteraneene, Egiptul și Siria furnizau produsele de lux, precum lucrătura din bumbac, pânză sau mătase ori hainele domnești din purpură; armele, cerealele și uleiul erau achiziționate din Busra și de pe colinele (Șarat) Siriei. Prețul plătit pentru toate acestea era foarte ridicat, produsele însele fiind catalogate drept “produse de lux” în țările civilizate ale Estului sau Vestului. O parte dintre ele luau calea lumii greco-romane3.

Toate erau aduse întro stare intactă, fie că vorbim de piele, metal sau lemn parfumat și aceasta chiar în condițiile unor călătorii foarte lente. În condițiile acestea, precum și alocării unor sume doar închirierii animalelor, asigurării pazei, sculelor indispensabile, cadourilor și taxelor pentru conducătorii triburilor de pe drum4, erau create premisele obținerii unui profit maxim.

 

 

1. De Lacy O’Leary sublinia în Arabia, p.184, că aducerea acestora în posturi de pază demonstrează că meccanii erau prea implicați în afaceri, pierzându-și interesul pentru activitățile combative.

2. Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.79.

3. Pentru mai multe informații despre produsele care făceau obiectul comerțului arab a se consulta Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.12-108.

4. De Lacy O’Leary sublinia în Arabia, p.186-187, că majoritatea caravanelor care călătoreau spre Siria trebuiau să atingă anumite piețe dintr-o listă de orașe. Guvernarea bizantină, în schimb, îi obliga pe toți negustorii străini să treacă prin puncte special destinate supravegherii. Asemenea reguli aveau rolul, pe de o parte de a da asigurare perceperii taxelor pe toată gama de importuri, iar pe de altă parte de a realiza strict politicile monopoliste. Totodată, regulile ofereau informații despre străinii care soseau și plecau din imperiu, dar și despre cei suspectați de spionaj. În această direcție, chiar guvernarea bizantină întreținea un sistem sofisticat de spionaj în Persia și alte țări.

 

 

Sursa: economie-islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 4

Copilul in Islam

  În Şaria (legislatia Islamica) se stipulează că părinţii sunt responsabili de creşterea şi educarea copilului. Educaţia este o precondiţie a dezvoltării economice şi un mijloc de luptă împotriva sărăciei. Coranul acordă prioritate la educaţie în mod egal atât fetelor cât şi băieţilor. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), „a căuta ştiinţa este […]

În Şaria (legislatia Islamica) se stipulează că părinţii sunt responsabili de creşterea şi educarea copilului. Educaţia este o precondiţie a dezvoltării economice şi un mijloc de luptă împotriva sărăciei. Coranul acordă prioritate la educaţie în mod egal atât fetelor cât şi băieţilor. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), „a căuta ştiinţa este o obligaţie a fiecărui musulman.”

Nasterea unui copil musulman este o multumire sufleteasca pentru parinti! Pentru musulmanii care si-au intemeiat familii urmeaza sa devina parinti. Emotii si bucurie. Copilul musulman este multumirea sufleteasca a parintilor. Care este ritualul islamic la nasterea unui copil musulman?  Face parte din traditia profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca atunci cand se naste un baiat sa fie jertfiti 2 berbecuti, iar cand se naste o fetita un singur berbecut. Din acea carne se face mancare si sa fie data celor aflati la nevoie. Mai apoi tot din traditia profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) face parte acea chemarea la rugaciune (Azan) pe care copilul sa il auda la urechea dreapta ca primul lucru atunci cand se naste. De preferat tatal sau batranul familiei. La urechea stanga este chemarea la inceperea rugaciunii.
Protecţia copilului împotriva abuzurilor, violenţei şi a exploatării este un element specific islamic.
Contrar unor prejudecăţi şi stereotipuri despre lumea islamică , jurisprudenţa islamică nu specifică o limită de vârstă pentru căsătorie. În legislaţia islamică se face distincţie între vârsta maturităţii biologice şi mintale a copilului. Căsătoria copiilor este un obicei neacceptat în islam.
Munca copilului – copiii care muncesc fac acest lucru pentru a-şi întreţine familia. Muncind ei sunt privaţi de educaţie. Legislaţia islamică plasează responsabilitatea pentru întreţinerea copilului, familiei sau părinţilor şi descurajează folosirea copilului ca principal întreţinător al familiei.

Statutul copilului orfan sau vulnerabil în Islam

Domnul său a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. (Aal Imran 3:37)

Îl vezi tu pe cel care tăgăduieşte judecata
El este acela care-l alungă pe orfan
Cu asprime şi nu îndeamnă la hrănirea sărmanului.
 (Al-Ma’un 107:1-3)

        Cum sa fii un bun parinte

      Dacă vrei să fii un părinte bun nu uita că este responsabilitatea ta să-i asiguri copilului tău tot ceea ce este necesar supravieţuirii lui. Fiecare copil trebuie învăţat să se gândească încă din primii ani de viaţă la responsabilităţile pe care le are în calitate de khalifa (reprezentant a lui Dumnezeu) şi să se transforme el însuşi într-un musulman credincios şi supus Creatorului său.
Dacă există un conflict de interese, îndatoririle islamice au prioritate deasupra dorinţelor copilului. De exemplu copilul preferă să se joace în loc să se roage. În islam dacă e necesar să-l corectezi pe copil dacă a greşit trebuie să aplici următoarea procedură:
– Explică-i copilului într-o manieră blândă că există o limită între bine şi rău.
Dacă această metodă nu dă rezultate şi nu corecteză comportamentul greşit al copilului trebuie să-i arăţi că dezaprobi acest tip de comportament. Vei face acest lucru impunându-i anumite restricţii- nu-i vei zâmbi, nu-l vei lua în braţe şi nici nu-i vei spune cuvinte frumoase. Pedeapsa fizică-bătaia va fi ultima soluţie în cazul în care copilul nu-şi corectează comportamentul greşit. Dacă totuşi trebuie să recurgi la această metodă trebuie să ştii că din punct de vedere islamic există nişte limite:
– Nu vei lovi copilul peste faţă sau în abdomen.
– Nu-i vei aplica mai mult de trei lovituri şi nu-ţi vei răni copilul.
Nu trebuie niciodată să-ţi baţi copilul când eşti nervos.

Reaminteşte-ţi că profetul Muhammad – (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a bătut niciodată un copil, o femeie sau un servitor. Nu argumenta unui copilul mai mult decât e necesar pentru că nu ai nici un beneficiu dacă faci acest lucru.

      Responsabilitatea faţă de copii

     O soţie bună ajută la construirea unei căsnicii durabile prin creşterea copiilor potrivit bunelor principii de educaţie ale Islamului. Alegerea unei soţii nu tocmai bune sau eşecul în a avea o căsnicie islamică va conduce la probleme severe şi în cele din urmă va distruge întreaga familie.

Orice conflict, tensiune în viaţa de soţ şi soţie vor fi reflectate în mod direct în educaţia şi psihologia copiilor. Mai mult, copiii vor moşteni problemele şi vor fi dezorientaţi. Cea dintâi responsabilitate a unui părinte în educaţia islamică a unui copil este să aibe la bază o familie islamică. Rodul pe care îl aşteaptă fiecare familie musulmană în urma căsătoriei sunt copiii credincioşi:

Doamne, dă-ne nouă soaţe şi vlăstare care să fie mângâiere pentru ochii noştrii  şi dă-ne nouă onoarea de a călăuzi pe cei drepţi. (Al-Furqan 25:74)

Toţi copii se nasc inocenţi (musulmani). Dacă sunt crescuţi cum trebuie vor deveni buni şi drepţi, dar dacă sunt crescuţi într-un mediu necorespunzător, viitorul lor va fi întunecos. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Toţi copiii se nasc musulmani, dar părinţii sunt cei care îi fac fie creştini, fie evrei, fie dintre cei care adoră focul.”

Iată de ce Islamul a dat aşa o mare importanţă educării corespunzătoare a copiilor, creşterii lor într-un mediu care să le asigure o educaţie bună.

„Creşterea unui copil este mai bine decât să dai de pomană. Nu există un dar mai bun din partea unui tată decât să-i dea copilului său cea mai aleasă educaţie.”

„Fii bun cu copiii tăi şi învaţă-i bunele maniere.”

„Când un om moare, numai trei lucruri vor continua să-i aducă răsplată. Acestea sunt milostenia (pomana) continuă, ştiinţa de care se folosesc oamenii şi copilul dreptcredincios care se roagă pentru el.”

___________

ligaislam.md

Source Link

Views: 12