Tag: iubire

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC   Modul de exprimare islamic reprezintă o caracteristică importantă a credinţei şi constituie cel mai influent mod de a ne adresa. El izvorăşte din sinceritatea şi credinţa celor care îl adoptă. Musulmanii îşi demonstrează unul altuia modul lor de viaţă şi prin stilul de adresare, dezvăluind ceea ce cred şi simt cu […]

EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

 

Modul de exprimare islamic reprezintă o caracteristică importantă a credinţei şi constituie cel mai influent mod de a ne adresa. El izvorăşte din sinceritatea şi credinţa celor care îl adoptă. Musulmanii îşi demonstrează unul altuia modul lor de viaţă şi prin stilul de adresare, dezvăluind ceea ce cred şi simt cu adevărat prin cuvinte bine alese. În general, cei care se adresează în acest mod îi impresionează pe interlocutori; datorită faptului că, în cea mai mare parte a timpului, suntem expuşi unor conversaţii ce nu reflectă moralitatea coranică, sinceritatea musulmanului oferă un contrast izbitor, impresionând profund audienţa. Se întâmplă însă ca musulmanii să întâlnească oameni pe care să încerce să îi convingă de necesitatea perfecţiunii morale şi a devoţiunii religioase sincere, însă ei înşişi nu reuşesc să pună în practică ceea ce predică; în consecinţă, nu au niciun efect pozitiv asupra celor care îi ascultă. Deoarece astfel de situaţii sunt atât de frecvente, atunci când întâlnim un om sincer, care aplică învăţăturile pe care le oferă altora, trebuie să ascultăm ceea ce are de spus, cu voia lui Allah, cu mult interes şi sinceritate.hasbunallah EFECTELE LIMBAJULUI ISLAMIC

Acesta este unul dintre cele mai importante rezultate ale modului corect de exprimare: capacitatea de a modela inimile oamenilor şi de a le aduce pe calea cea bună, cu voia lui Allah, făcându-le să iubească credinţa. Cel care se adresează celorlalţi în mod islamic este capabil să le explice moralitatea expusă în Coran în cel mai bun şi eficient mod. De exemplu, atunci când explică însemnătatea conştientizării existenţei lui Allah, aceasta se reflectă de asemenea în limbajul lor şi, cu voia lui Allah, le permite celor cărora li se adresează să înţeleagă subiectul respectiv mult mai uşor. Dacă vorbitorul încearcă să explice acest subiect fără a avea el însuşi această conştientizare în inima sa, chiar dacă repetă aceleaşi argumente, în acelaşi mod, cel mai probabil cei care îl ascultă nu vor fi impresionaţi de cuvintele sale, deoarece nu au fost dublate de sinceritate. Însă cel care vorbeşte islamic va reuşi să explice sinceritatea tocmai pentru că e sincer, supunerea – prin a arăta supunere, optimismul – prin a fi optimist şi compasiunea – prin a demonstra compasiune etc; cu voia lui Allah, credinciosul va influenţa inimile ascultătorilor.     Un alt efect pe care limbajul islamic îl are este acea stare de linişte, uşurare şi pace care este resimţită în inimă, deoarece, aşa cum Allah ne spune:

… numai prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile. (Ar-Ra’d 13:28).

Fiecare cuvânt, rostit cu gândul la Allah şi în conformitate cu dorinţa Sa, aduce pace şi bucurie în inimile oamenilor. Cei care se adresează în acest mod pot să nu facă referire directă la Allah amintind numele Sale sau vorbind pe o temă religioasă, însă prin maniera de a discuta, ce reflectă credinţa lor şi moralitatea coranică, toate acestea le vor aminti oamenilor de Allah. Musulmanii îi pot influenţa pe cei din jurul lor; datorită acestui instrument, limbajul, ceilalţi încep să se gândească la aspectul temporar al acestei lumi, la apropierea morţii, la adevărul Vieţii de Apoi şi la importanţa câştigării mulţumirii lui Allah. Astfel, unul dintre efectele ascultării discursului unui musulman este acela că oamenii ajung să îşi examineze propria conştiinţă şi să gândească sincer. Ei pot reuşi să-şi abandoneze modul greşit de a vorbi, chiar dacă acesta se transformase într-un obicei şi nu vedeau nimic greşit în discursul lor. Contrastul puternic dintre cele două modalităţi de adresare îi determină să se simtă ruşinaţi de modul greşit de exprimare pe care, astfel, îl abandonează. De fapt, acolo unde predomină limbajul urât, oamenii nu văd nimic greşit în a vorbi astfel, întrucât ei au uitat de moarte, de Viaţa de Apoi şi de lipsa lor de putere în faţa lui Allah. Mai mult, atunci când un musulman li se adresează, ei pot pune capăt vechii lor atitudini, schimbându-se. Sinceritatea credinciosului trezeşte conştiinţa lor înăbuşită şi, chiar dacă pentru scurt timp, reuşeşte să îi facă să gândească şi să acţioneze cu sinceritate.

De asemenea, limbajul islamic permite dezvoltarea unei prietenii profunde şi a încrederii în oameni. Cei care îşi demonstrează devotamentul şi iubirea faţă de Allah prin modul lor de exprimare inspiră afecţiune şi respect în sufletul celor cu care vorbesc. Astfel este asigurată şi o bună cooperare între musulmani. De fapt, Allah îi sfătuieşte pe musulmani:

Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. Iar cei care-i iau drept aliaţi pe Allah, pe Trimisul Lui şi pe cei care cred [vor izbândi, căci aceasta este] tabăra lui Allah care va fi biruitoare! (Al-Ma’idah 5:55-56).

Aşa cum se înţelege din aceste versete, credinciosul trebuie să Îl considere pe Allah şi pe mesagerii Săi drept prietenii lui. Atunci când întâlneşte alţi credincioşi ce vorbesc în aceeaşi manieră islamică, cuvintele lor reflectându-le credinţa sinceră, între ei se va dezvolta o încredere deplină şi o legătură puternică. Astfel, Allah uneşte inimile lor în înţelegere. Baza acestei legături nu poate fi realizată decât în acest mod, aşa cum Allah ne spune în următorul verset:

Şi care a unit inimile lor. De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se află pe pământ, tot nu ai fi unit inimile lor, însă Allah i-a unit, căci El este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim]. (Al-Anfal 8:63).

Alte efecte al acestui mod de a vorbi sunt speranţa şi entuziasmul pe care credincioşii le capătă. În mod continuu, cei care ascultă sunt inspiraţi de binele şi de etica coranică. Deoarece îşi amintesc constant unul altuia că încrederea în Allah este o sursă de speranţă pentru cei credincioşi, chiar şi în momentele cele mai dificile, mai ales în astfel de momente aspectele morale vor fi revigorate.

Stilul de adresare al unui musulman, în orice moment şi în orice loc, cauzează disconfort ipocriţilor. Precum idolatrii şi necredincioşii, ipocriţii nu se simt în largul lor în prezenţa celor care discută în mod islamic. În acelaşi mod, Satana nu poate fi liniştit atunci când oamenii se adresează în mod islamic, corect, deoarece în astfel de situaţii ipocriţii nu pot genera un dezastru, iar Satana nu îşi poate duce la îndeplinire scopurile. Fiecare cuvânt al ipocriţilor şi fiecare şoaptă a Satanei îşi pierde efectul prin limbajul islamic. Din acest motiv, atunci când ne adresăm în mod islamic, un personaj cu un caracter îndoielnic fie îşi poate reforma atitudinea învăţând din discursul celui drept, sau ajunge într-un punct în care nu mai poate suporta şi se retrage din prezenţa celor credincioşi; în acest fel, musulmanii îi îndepărtează pe ipocriţii care altfel ar încerca să îşi găsească un loc printre ei, ascunzându-şi adevărata lor faţă.

Pe scurt, modul islamic de exprimare este o sursă continuă de binecuvântări pentru cei din jur; el reprezintă o formă de adorare importantă nu doar din punctul de vedere al Vieţii de Apoi, ci şi pentru că ne afectează pe noi toţi în această viaţă. De fapt, Allah ne explică în Coran faptul că cele mai frumoase cuvinte sunt o sursă permanentă de binecuvântări:

Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să-şi aducă aminte. Iar pilda unui cuvânt rău este ca un pom rău care a fost smuls de pe faţa pământului şi care nu mai are pic de statornicie. (Ibrahim 14:24-26).

 

sursa: Asociația Surori Musulmane

Source Link

Views: 5

Toleranța în societatea islamică

  Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare: Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le […]

Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare:

Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le respecte credintele si sa-i fereaasca de orice prejudicii, iar ei se angajau sa fie alaturi de musulmani impotriva acelora care ar fi vrut sa provoace vreun rau orasului Medine.

Prin aceasta, Trimisul lui Allah (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a tradus in viata principiile tolerantei religioase odata cu primii germeni ai civilizatiei islamice.

Profetul a avut vecini dintre oamenii Cartii si a intretinut relatii de buna intelegere cu ei, oferindu-le daruri si primind daruri din partea lor, pana cand o evreica a introdus otrava intr-o pulpa de oaie pe care i-a oferit-o in dar Profetului, care avea obiceiul sa primeasca daruri de la ea si cu care ei avea relatii de buna vecinatate.

Cand a venit o delegatie a crestinilor din Etiopia, Trimisul lui Allah i-a gazduit in moschee, oferindu-le personal ospitalitate si servicii. El a spus atunci:

Ei i-au cinstit pe companionii nostrii si acum eu voiesc sa-i cinstesc personal.

Odata a venit la el o delegatie de crestini din Najaran si profetul Muhammad i-a gazduit in moschee si le-a permis sa implineasca rugaciunea lor. Ei faceau rugaciunea intr-o parte a moscheii, iar Trimisul lui Allah implinea Rugaciunea împreuna cu musulmanii in alta parte a ei. Cand au vrut sa discute cu Profetul despre apararea religiei lor, i-a ascultat si a discutat cu blandete, politete si ingaduinta.
Profetul a primit in dar de la Al-Maquqis o sclava pe care el a primit-o, a devenit una dintre sotiile lui si i-a daruit un fiu, care a primit numele de Ibrahim, dar care a trait doar cateva luni. Profetul le-a recomandat musulmanilor sa intretina relatii bune cu coptii si sa se aproprie de ei prin relatii de casatorie.

Succesorii Profetului Muhammad au manifestat aceeasi toleranta religioasa de inalta orientare umanista. Cand a intrat victorios in Ierusalim, Omar ben AlKhattab a raspuns cererii crestinilor de a nu ingadui evreilor sa locuieasca împreuna cu ei in acest oras. Cand a venit timpul rugaciunii de dupa-amiaza, Omar se afla in marea biserica din Ierusalim, dar a refuzat sa implineasca Rugaciunea in interiorul ei, pentru ca musulmanii sa nu foloseasca acest lucru drept pretext pentru a cere transformarea ei in moschee.

Alta data o femeie crestina din Egipt i s-a plans ca Amr ben al ‘Aas a transformat casa ei in moschee fara voia ei. Omar l-a intrebat pe Amr despre acest lucru si acesta i-a adus la cunostinta ca musulmanii sau inmultit si moscheea a devenit neincapatoare pentru ei, iar in vecinatatea ei se afla casa acestei femei, careia i-a oferit un pret exagerat de mare pentru a o cumpara, insa ea nu a acceptat sa o vanda, ceea ce l-a obligat pe Amr sa o darame si sa includa terenul in incinta moscheei, depunand contravaloarea casei in vistierie, de unde femeia isi poate lua banii oricand. Cu toate ca o decizie de acest fel este admisa de legislatia actuala si era vorba de un caz pentru care Amr avea justificare, Omar nu a acceptat ceea ce facuse el si i-a poruncit sa demoleze partea noua adaugata la vechea moschee si sa-i restituie femeii crestine casa in starea in care fusese anterior.

Acesta este spirirtul tolerant care a domnit in societatea guvernata de principiile civilizatiei islamice. Gasim in ea dovezi ale tolerantei religioase pe care nu le intalnim in nici o alta epoca, nici in perioada moderna!

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Drepturile copiilor

F. Gulen   Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii. Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau […]

F. Gulen

Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii.

Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau patruzeci de ani; cei care îşi ne-glijează copiii cât sunt mici trebuie să se gândească ce ele­ment important al vieţii propriei lor comunităţii nesocotesc, şi să se cutremure.

Societăţile care se apleacă cu atenţie asupra instituţiei famili­ei şi educaţiei tinerilor, spre deosebire de acelea care sunt mai avansate ca ştiinţă şi tehnologie, îşi vor putea spune cu­vântul în viitor; societăţile care neglijează instituţia familiei şi educaţia tinerilor vor fi zdrobite de nemiloasele pietre de moară ale timpului.

Relele pe care le vedem la generaţia de azi, lipsa de compe-tenţă în administrare şi multe alte probleme sociale sunt re­zultatul direct al circumstanţelor existente cu treizeci de ani în urmă şi al conducătorilor din acel timp. La fel, cei care formează în prezent noua generaţie sunt răspunzători pen­tru viciile şi virtuţile care vor apărea peste treizeci de ani.

Acei oameni ai comunităţii noastre nefericiţi şi pierduţi, cum ar fi dependenţii de droguri şi alcoolicii, precum şi alţi oameni cu felurite slăbiciuni, au fost şi ei odată copii, şi nu am ştiut să-i educăm corect. Mă întreb dacă ne dăm bine seama ce fel de oameni pregătim să păşească mâine pe străzile noastre.

Cei care vor să-şi făurească un viitor sigur trebuie să dedice creşterii copiilor aceeaşi energie pe care o dedică altor pro­bleme. Sunt multe lucruri pentru care îţi cheltui energia în van. Dar tot ce investeşti în creşterea noii generaţii o ridică la rangul de umanitate, iar oamenii pe care astfel îi formezi sunt o nesecată sursă de răsplată.

Respectul pentru părinţi este o datorie primordială şi sacră; dacă nu-ţi respecţi părinţii, Îl nesocoteşti pe Atotputernicul Allah; cel care se poartă rău cu părinţii va vedea cum şi alţii se poartă rău cu el.

Familiile sunt baza societăţii; respectul reciproc al drepturi­lor şi obligaţiilor în familie duce la o societate puternică şi sănătoasă; când acest tip de relaţii familiale dispare, societa­tea îşi pierde înţelegerea şi respectul pentru oameni.

Copii trebuie să-şi respecte părinţii şi să-i asculte cât se poate mai bine. Părinţii trebuie să acorde educaţiei morale şi spiri­tuale a copiilor aceeaşi importanţă pe care o acordă sănătăţii şi dezvoltării lor fizice armonioase, şi să-i încredinţeze spre edu­care unor profesori şi îndrumători spirituali demni de cinste. Cât de ignoranţi şi de nepăsători sunt părinţii care neglijează formarea spirituală şi morală a copiilor lor! Şi cât de nefericiţi sunt copiii care devin victime ale acestei neglijenţe şi suferă!

Copiii care nu respectă autoritatea părinţilor şi nu îi ascul-tă sunt „monştri purceşi din fiinţe umane degenerate”. Pă-rinţii care le nu asigură copiilor binele lor spiritual şi moral sunt nemiloşi şi cruzi. Cei mai nemiloşi sunt acei părinţi care împiedică dezvoltarea morală şi spirituală a copiilor lor, atunci când aceştia şi-au găsit drumul spre atingerea perfecţiunii umane.

Din momentul concepţiei, părinţii au responsabilitatea creş-terii şi dezvoltării copilului. Nimeni nu poate cântări dra­gostea şi afecţiunea părinţilor pentru copii lor, nimeni nu poate măsura grija pe care o simt şi greutăţile prin care trec din dragoste pentru ei. Iată de ce, respectul pentru părinţi este o datorie umană şi o obligaţie religioasă.

Cu cât îţi respecţi părinţii mai mult, cu atât îl respecţi mai mult pe Creator. Dacă nu simţi şi nu arăţi respect pentru proprii tăi părinţi, înseamnă că nu simţi respect, nici dragos­te, nici teamă în faţa Creatorului. Vedem în ziua de azi un lucru ciudat: nici cei care îl nesocotesc pe Allah, şi nici cei care pretind că Îl iubesc, nu îşi ascultă părinţii.

Cei care îşi preţuiesc părinţii şi îi privesc ca mijloc de do­bândire a milei lui Allah vor avea parte de belşug în lumea de aici şi în lumea de dincolo. Cei pentru care părinţii sunt o trudă şi o povară vor cunoaşte mari necazuri în viaţă.

Source Link

Views: 0