Conceptii gresite

F. Gulen   Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste […]

F. Gulen

 

2910Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste virtuţi aparţin însă Islamului. Şi tocmai ele sunt folosite împotriva dreptcredincioşilor. Această atitudine subtilă şi mincinoasă, din partea unor oameni care nu vor să facă loc Islamului şi musulmanilor, fie aici, fie în altă parte a lumii, a existat dintotdeauna. Nimic nu este adevărat din ceea ce se spune. Un musulman nu poate fi bigot. Chiar dacă apar în comunitatea islamică astfel de oameni, este absurd să consideri că toţi musulmanii sunt lipsiţi de înţelegere şi de toleranţă. Într-adevăr, ce rău au făcut musulmanii vreodată şi împotriva cui? În ciuda bunelor lor intenţii, anumiţi oameni au fost mereu fals etichetaţi şi măsuraţi cu o balanţa stricată. Au devenit ţapii ispăşitori şi ţinta unor acuzaţii formulate în numele dragostei, toleranţei, libertăţii şi democraţiei. În ciuda faptului că sunt ţinta acestor acuzaţii false, adevăraţii musulmani nu fac rău nimănui şi doar se mulţumesc să afirme că nu sunt aşa cum li se reproşează. Totuşi, atacurile continuă. Din sufletele pure şi fără de prihană ale musulmanilor şi din scrierile sfinte şi înălţătoare pe care le ţin în mâinile lor a izvorât întotdeauna frumuseţe. Nici nu poate fi altfel. În Coran, în Sunna şi în interpretările marilor învăţaţi nu găseşti nicio afirmaţie sau atitudine contrarie dragostei, toleranţei sau dialogului, în sensul întâlnirii cu oamenii şi împărtăşirii gândurilor şi sentimentelor. O religie care doreşte binele tuturor şi care îi cheamă pe toţi – fără excepţie – la mântuire şi la izbăvire, nici nu poate fi altfel. Versurile coranice de mai jos înfăţişează cu deplină claritate acest adevăr :

Însă dacă voi sunteţi îngăduitori şi treceţi peste [greşelile lor] şi îi iertaţi pe ei, să ştiţi că şi Allah este Iertător, Îndurător (at-Taghabun 64 : 14).

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi (Al-Mumtahana 60 : 8).

Spune acelora care cred să-I ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah, în care El va răsplăti [fiecare] neam [de oameni] după cele pe care le-au agonisit (Al-Jathiya 45 : 14) !

Coranul a fost turnat în tiparul dragostei. Iată de ce inimile dreptcredincioşilor trebuie să revendice aceste virtuţi, care sunt ale noastre, şi să schimbe imaginea negativă a musulmanilor, răspândită sistematic în întreaga lume. Trebuie să facem cunoscută din nou caracteristica esenţială a Islamului oamenilor aşa-zis civilizaţi, folosind cu blândeţe darul convingerii.

Să-i mulţumim neîncetat Celui Înalt şi Celui Drept, Celui Care ne îmbogăţeşte şi ne îndestulează, pentru eroii adevărului şi ai dragostei care poartă mesajul dragostei, al toleranţei şi al dialogului în toată lumea şi care, cu inimile prea pline de dragoste, încearcă să construiască noua imagine a musulmanului.

Source Link

Views: 1

Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi     O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate […]

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânțcopacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 0

Femeia este jumătate din întreg

  de Ali Budak-Korkut Altay   „Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât […]

 

de Ali Budak-Korkut Altay

 

„Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât de înalte care nu pot fi dobândite prin altă metodă de veneraţie.

Din păcate, femeile continuă să fie tratate rău şi considerate indivizi neimportanţi în multe părţi ale lumii, poate chiar şi în acele cercuri în care sprijină şi pun în aplicare drepturile femeilor. Potrivit principiilor coranice şi multor hadisuri însă, femeile reprezintă jumătate din întreg. Suntem de părere că atunci când două jumătăţi se unesc, se realizează adevărata unitate a fiinţei umane. Dacă această unitate nu există, nu există nici umanitatea. Bărbatul şi femeia se completează reciproc, căci fiecare dintre ei găseşte în celălalt adevărata sa valoare.

Pe lângă lucrurile scrise şi alte anecdote, Profetul Mohamed era blând cu femeile şi întotdeauna îi încuraja şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Din moment ce lui i se trimitea Revelaţia, nu avea nevoie de sfatul altcuiva şi se consulta doar cu soţiile lui cu privire la diferite chestiuni, acesta devenind un precedent pentru urmaşii lui. El a învăţat naţiunea în care trăia că bărbaţii musulmani trebuie să acorde importanţă soţiilor lor. Acesta era totuşi un mod de abordare radical în acele vremuri, când nu numai în Peninsula Arabiei, ci în întreaga lume femeile erau tratate cu dispreţ şi se profita de ele. În unele părţi ale lumii îngroparea de vii a fetelor nou născute era o obişnuinţă, iar în altele existau îndoieli cum că femeile nu ar fi avut suflet. În alte zone fetele erau obligate să se mărite cu cine decideau părinţii şi nu aveau în niciun fel acces la educaţie. Ideea că femeile ar trebui să primească respect şi să fie considerate egale bărbaţilor în societate, în acele vremuri, era una revoluţionară. Profetul a început să-i înveţe aceste lucruri pe oameni prin relaţia pe care o avea cu soţiile sale.

De exemplu, condiţiile din Tratatul de la Hudaybiya a dezamăgit mulţi musulmani, una dintre ele fiind aceea de a nu se săvârşi Pelerinajul în acel an. Mesagerul lui Allah le-a poruncit să-şi sacrifice animalele şi să-şi dea jos hainele pentru Pelerinaj. Unii Companioni au ezitat, sperând că el îşi va schimba părerea. Observându-le reticenţa, Profetul s-a întors în cortul său şi s-a consultat cu soţia sa, Umm Salama, întrebând-o ce părere avea despre acea situaţie. Procedând astfel, el i-a învăţat pe bărbaţii musulmani că trebuie întotdeauna să le ceară părerile soţiilor lor cu privire la chestiuni importante şi nu numai. Tradiţia binecuvântată a Profetului a protejat demnitatea femeilor, care fusese călcată în picioare, iar ele au dobândit un statut înalt în ambele lumi.

half-flower-jouko-mikkolaFiinţele umane, indifirent de sexe, au fost create ca un index al Universului. Cu ajutorul imaginaţiei şi dacă ar fi fost posibil, individul ar putea călători prin macrocosmos şi inspecta nebuloasele maiestuoase şi stelele strălucitoare, întorcându-se din nou în microcosmos şi călătorind prin lumea patriculelor; dacă s-ar putea călători în întregul cosmos şi omul ar putea vedea cu ochii lui minunăţia acestuia, tot nu ar putea găsi nimic comparabil cu fiinţa umană, care este sofisticat alcătuită şi dotată cu putere de a înţelege; nu doar din punct de vedere al alcătuirii sale fizice, ci şi din cel al unicităţii sale spirituale şi facultăţilor intelectuale, umanitatea adevărată este alcătuită cu excelenţă, „în cea mai bună formă,” aşa cum Dătătorul de Formă spune în Discursul Său Divin.

,Allah a creat fiinţele umane ca pe o carte miniaturală în care sunt cuprinse relaţiile cu toate lumile existenţei, precum indexul. În această fiinţă compactă sunt ascunse multe sfere. Fiinţele umane se pot considera minuscule în comparaţie cu tot ceea ce există în jurul lor, însă nu sunt pe deplin conştiente de potenţialul imens cu care au fost înzestrate. Acest lucru este explicat în cel mai frumos mod de Califul Ali ibn Abu Talib: „Tu te consideri un simplu obiect, dar în tine stau ascunse toate sferele existenţei, toate lumile.”

Omul este de fapt un index al Universului. Doar acela care priveşte în esenţa lucrurilor şi citeşte Universul se poate minuna în faţa veridicităţii modului în care a fost construită fiinţa umană, spre deosebire de un simplu călător al cărui privire este fixată doar pe realităţile externe şi percepe entităţile fără a recunoaşte unitatea ce există în ele şi care poate investiga Universul dar nu poate percepe acele înţelesuri subtile şi nici fi conştient de misterul şi adevărul naturii umane. Cel Preaînalt ne spune în mod explicit: „Fără îndoială că Noi am creat fiinţa umană cu cea mai bună statură şi cel mai bun model din creaţie.” Fiecare pas făcut în Univers este amprentat în fiinţele umane.

 

Sursa: Zaman (Traducere după „40 Hadiths-Translation and Commentary,” editată de Ali Budak-Korkut Altay)

Source Link

Views: 0