Tag: moschee

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Sayyid Sabiq

 

APTOPIX India Eid Al FitrRugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja’far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf’i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : “Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal.” (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-‘Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : “Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu’ah.”

Mancarea de cele doua sarbatori : De ‘id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre ‘id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de ‘id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de ‘id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : “Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale.” (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : “Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului (‘id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune].” (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : “Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.”)

In al-Muwatta’ s-a retinut de la Sa’id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : “Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului.”

Mersul la locul de rugaciune (musalla) : Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : “Lantul sau [de relatatori] este slab”, iar adh-Dhahabi a subliniat : “Acest hadis este respins”).

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari’ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm ‘Atiyah a spus : “Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua’ pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : “Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie.” (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla : Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : “In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite.” (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : “Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit.” (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : “In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de ‘id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana’ a inregistrat ca Jundub a spus : “Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de ‘id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului.”

Ash-Shaukani a spus : “Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de ‘id adha si sa se intarzie cea de ‘id fitr.”

Ibn Qudamah a notat : “Este sunnah sa se faca rugaciunea de ‘id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect.”

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de ‘id : Ibn al-Qayyim a scris : “Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca ‘as-salatu jami’ah’ (rugaciunea cu grupul).”

Ibn ‘Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca ‘Ata a spus : “Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare.”

Sa’d ibn abi-Waqqas a relatat : “Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua].” (relatat de al-Bazzar).

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Traducere: Dan MichiSource Link

Views: 1

Toleranța în societatea islamică – 2

Toleranța în societatea islamică – 2 -partea a doua- Mustafa Sibaee     Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase. Statul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea […]

Toleranța în societatea islamică – 2

-partea a doua-

Mustafa Sibaee

 

 

Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase.

Purple-orange-flowers-wallpaper-hdStatul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea divergentelor dintre doctrinele lor, incercand sa-i impace. In perioada Imperiului Bizantin, Melikitii ii persecutau pe coptii din Egipt si le luau bisericile. Cand au cucerit Egiptul, musulmanii le-au restituit coptilor bisericile care le apartinusera si le-au facut dreptate, insa coptii i-au atacat dupa aceea pe Melikiti, razbunandu-se pe ei pentru ceea ce le facusera inainte de cucerirea araba, iar acestia i s-ua plans de aceasta razbunare lui Harun ar-Rasid, care a poruncit sa fie recuparate bisericile pe care pusesera stapanire coptii din Egipt si le-a restituit, dupa ce a intervenit la el patriarhul Melikitilor.

Cat despre liberatatea clericilor in privinta ritualurilor si mentinerii autoritatii asupra enoriasilor lor, fara ca statul sa se amestece in aceste treburi, locuitorii crestini ai acestei tari au simtit ceea ce nu simtisera in timpul dominatiei Imperiului Bizantin. Probabil ca toata lumea isi aminteste atitudinea sultanului Mahomed Cuceritorul, cand a cucerit orasul Constantinopolul, sediul patriarhiei ortodoxe din intregul Orient. El a declarat garantarea averilor, sufletelor, ritualurilor, bisericilor si crucilor tuturor credinciosilor aflati in acest oras si i-a scutit de obligatia serviciului militar. In plus, le-a oferit conducatorilor lor autoritatea in problemele legislative si dreptul de a decide in legatura cu neintelegerile dintre supusii lor, fara ca statul sa se amestece in aceste chestiuni. Locuitorii orasului Constantinopol au vazut in aceasta o mare deosebire intre tratamentul de care avusesera parte in timpul Bizantinilor si tratamentul de care au beneficiat in timpul sultanului Mahomed Cuceritorul, caci bizantinii se amestecasera in disputele lor doctrinare, preferandu-i pe adeptii bisericii lor in defavoarea adeptilor celorlate biserici, si de aceea, au fost multumiti de noua guvernare si siau deschis sufletele in fata tolerantei religioase, pe care nu o cunoscusera mai inainte, din partea carmuitorilor coreligionari.

Patriarhul Bizantului se asemana prin autoritatea care i se conferise cu un stat in stat. El, împreuna cu comunitatea sa, s-au bucurat de cel mai bun tratament vreme de aproape cinci sute de ani, dispunand de o autonomie efectiva, fara sa li se ceara in schimb nici soldati si nici bani.

Este regretabil ca aceasta toleranta religioasa fara precedent in istorie a reprezentat inceputul privilegiilor straine, pe care occidentalii le-au speculat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX pentru a lichida manifestarile suveranitatii nationale in cadrul acestei tari.

Un alt aspect al tolerantei religioase a civilizatiei islamice este reprezentat de faptul ca, in timpul cuceririlor musulmane, numeroase biserici au fost folosite ca locuri de rugaciune atat de catre musulmani cat si de crestini in acelasi timp. Am vazut ca Profetul Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! le-a permis crestinilor din Najran sa se roage in moscheea sa, alaturi de musulmaniii care-si implineau Rugaciunea lor. Crestinii au acceptat, dupa cucerire, ca musulmanii sa ia jumatate din marea biserica a Sfantului Ioan din Damasc, devenita apoi moscheea Omeiazilor, iar musulmanii au acceptat sa-si implineasca Rugaciunea in ea. Adeptii celor doua religii puteau fi vazuti rugandu-se unii alaturi de ceilalti; unii indreptandu-se spre qibla iar ceilalti indreptandu-se spre Rasarit. Aceasta este inca o manifestare stralucita, singulara in istorie, cu adanca semnificatie, care demonstra toleranta religioasa a civilizatiei islamice.

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

Nu-i ocărâți pe oameni în moschee!

  Doua adolescente au calatorit cativa kilometri pana in Toronto pentru a participa la predica de vineri. Era prima data cand se aflau printre musulmani. Sperau ca va fi o experienta memorabila, de care isi vor aduce aminte cu placere mult timp. Dar lucrurile au luat o intorsatura neplacuta atunci cand au intrat in moschee. […]

 

ahmad kadyrov ceceniaDoua adolescente au calatorit cativa kilometri pana in Toronto pentru a participa la predica de vineri. Era prima data cand se aflau printre musulmani. Sperau ca va fi o experienta memorabila, de care isi vor aduce aminte cu placere mult timp. Dar lucrurile au luat o intorsatura neplacuta atunci cand au intrat in moschee. Un barbat a strigat la ele, reprosandu-le ca se imbraca precum fetele rele. Le-a spus ca nu apartin unei moschei, ci unui club de noapte. Cele doua adolescente musulmane au parasit moscheea plangand. Nici nu le venea sa creada prin ce au trecut. In acel moment si-au promis sa nu mai calce vreodata printr-o moschee.

Este trist sa vedem oameni care isi asuma singuri responsabilitatea de a rezolva lucrurile intrun loc de adorare. Ei se uita peste tot pentru a gasi defecte la altii si pentru a incepe sa li se adreseze intr-un mod nepoliticos. Ei incep sa ii judece pe ceilalti de parca ar fi reprezentantii lui Allah pe pamant. Chiar si in timpul rugaciunii, se uita la cei ce se roaga langa el pentru a vedea daca exista careva care nu face rugaciunea corect. Ei nu cunosc manierele de a te adresa celorlalti. A indemna la bine si a opri de la rau este intr-adevar un principiu important in Islam. De fapt, este criteriul si ingredientul principal al celei mai bune comunitati.

Sunteti cea mai buna comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciti ceea ce este drept si opriti ceea ce este nedrept.  (Aal ‘Imran 3:110)

Dar a duce la indeplinire acest lucru nu este atat de simplu precum ar crede unii. Ea necesita cunostinte solide, un nivel ridicat al inteligentei si o capacitate de comunicare eficienta cu ceilalti.

Cel care greste in timp ce se roaga ar putea sa fie un nou musulman, care se chinuie sa invete bazele religiei sau un vizitator interesat de Islam. Ocarandu-i pe acesti oameni nu facem altceva decat sa ii indepartam de islam.


Un alt motiv de intristare !

O femeie convertita i-a povestit de curand sotiei mele o situatie foarte trista.
Fiul ei, care nu este musulman, obisnuia sa o insoteasca la centrele islamice, dar acum nu o mai face. De fiecare data cand venea la moschee, cei din jurul sau il hartuiau pentru ca nu este inca musulman, ce asteapta sa se converteasca etc. De fiecare data cand vine sa o ia pe mama sa, o asteapta afara, pentru a evita hartuielile si umilintele.

Este foarte important sa avem calitati deosebite atunci cand ii abordam pe ceilalti. Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat foarte serios cu privire la importanta de a manifesta mila fata de ceilalti. Acesta este modul prin care oamenilor din jurul sau le era foarte usor sa se apropie de el si sa ii asculte mesajul. Daca Profetul ar fi fost dur sau nepoliticos cu ei, acestia s-ar fi indepartat de el.

Nu trebuie sa ne grabim sa ii corectam pe ceilalti. Este mult mai important sa ne concentram asupra noastra in primul rand. Coranul subliniaza importanta de a te apropia de ceilalti cu blandete.

Cheama la calea Domnului tau cu intelepciune si cu buna indemnare si discuta cu ei cum e mai frumos. (An-Nahl 16 :125)

Cand are loc o problema care trebuie rezolvata, peroanele care vin la moschee nu trebuie sa isi asume responsabilitatea de a o rezolva si sa se comporte precum niste ofiteri de politie.

Moscheea nu este o jungla fara reguli !

Daca mergem la un supermarket, de exemplu, si avem o problema, incercam sa ne adresam celor care au autoritate in locul si problema respectiva. La fel al trebui sa se procedeze si intr-un loc de adorare. Imamul sau cei care sunt responsabili de acel loc trebuie sa fie instiintati si sa li se ceara sa ia masuri.

Moscheea este locul in care oricine trebuie sa gaseasca liniste si sa fie impacat cu el insusi si cu cei din jurul sau. O persoana care vine la moschee a facut un efort de a se veni la moschee, de a renunta la tot pentru a-l adora pe Cel Atotputernic in liniste. O astfel de persoana merita sprijin si respect, in loc de hartuiri si ostilitate. Chiar daca face unele greseli in timp ce se afla in locul de adorare, aceste greseli nu trebuie sa nasca resentimente celorlalti, ci trebuie trecute cu vederea in numele fratiei dintre musulmani.

Atmosfera din moschee trebuie sa fie mereu primitoare si fiecare dintre cei care vin la moschee trebuie sa se straduiasca sa intretina aceasta atmosfera, astfel ca atunci cand o persoana intristata sau plina de ingrijorare vine la moschee, sa aiba un sentiment de usurare si bunastare, care nu poate fi trait decat in moschee.
islamulazi.ro/forum

onislam.net

 

Source Link

Views: 1