Sensuri ale expresiei „La ilaha illallah” – partea 2

  A. A. Mawdudi   Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah. În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. […]

 

A. A. Mawdudi

 
Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah.
În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. Din vremuri imemorabile ea acţionează pe un drum prestabilit şi se întinde spre viitor. În univers au apărut diferite fiinţe şi încă continuă să mai apară. Evenimentele se derulează atât de ameţitor, chiar şi o inteligenţă vie se găseşte în dificultate de a le putea urmări. Fără un sprijin din altă parte omul nu poate percepe sau intui, de unul singur, acest adevăr. De aceea el este înclinat să creadă că totul a apărut ca rezultat al hazardului.
Universul nu este o formaţiune întâmpătoare de materie, un conglomerat haotic de lucruri, o acumulare absurdă de obiecte, lucruri şi fenomene. Desăvârşirea şi perfecţiunea existente în univers nu sunt posibile în afara unui unic ziditor, conducător şi supraveghetor suprem. Dar cine poate să fie creatorul şi suveranul acestui univers? Acest lucru poate să-l îndeplinească doar unul care este suveranul tuturor lucrurilor, unul care este veşnic, unul care are puteri nelimitate şi în sfărşit, unul care este la curent cu tot ce există în univers într-un cuvânt, unul atotputernic. În acelaşi timp, pe lângă puterile nelimitate pe care le deţine, trebuie să fie, fără vicii. Numai o asemenea făptură poate fi creatorul, suveranul şi supraveghetorul universului.
Mai mult, toate aceste însuşiri divine trebuie să se concentreze într-o singură făptură. Se exclude ideea existenţei a două sau mai multe făpturi cu însuşiri şi caracteristici egale. În caz contrar, ar fi existat contradicţii între acestea. De aceea există o singură făptură cu puteri nelimitate, de care depind şi căruia se supun celelalte făpturi şi fenomene. Această situaţie se poate compara cu unele realităţi din viaţa socială. Aşa spre exemplu, la conducerea unui judeţ nu pot exista doi prefecţi, aşa cum o armată nu poate avea doi comandanţi supremi.
Universul este tot invizibil şi de aceea existenţa unor mai mulţi zei care să aibe misiuni şi atribuţii separate şi distincte se exclude; altfel ar fi existat un haos general în univers.
Cu cât ne gândim mai mult asupra acestei chestiuni, cu atât ajungem la convingerea că există un singur creator şi un singur suveran al acestui univers. Tocmai de aceea politeismul constitue o formă a ignoranţei şi nu are un temei raţional. Realităţile existente în viaţă şi în natură atestă aceste afirmaţii. Aceste realităţi îl conduc pe om la adevăr, adică la teuhid (Allah este unic).
Având în vedere această convingere, această credinţă în faptul că Allah este unic, să observăm cu atenţie acest univers infinit. Oare puteţisă întâlniţi între tot ce vă înconjoară, între tot ce vedeţi, observaţi, percepeţi sau între tot ce sânteţi capabili să imaginaţi o asemenea făptură, un asemenea lucru sau fenomen? Soarele, luna, stelele, animalele, păsările, peştii, materia, banul sau cineva dintre oameni posedă asemenea însuşiri? Desigur că nu! Pentru că tot ce există în univers a fost creat, se află sub un control permanent şi este orânduit până în cele mai mici amănunte. Ele depind unele de altele şi sunt nemuritoare şi trecătoare. Nu au independenţa de acţiune şi nu-şi pot continua existenţa. Starea de neajutorare în care se află fiecare dintre ele, reprezintă dovada faptului că haina divinităţii nu li se potriveşte. Ele nu prezintă nici cel mai mic semn al divinităţii şi nu au absolut nicio legătura cu divinitatea. Ele sunt lipsite de această putere divină şi a le atribui un statut divin constitue o mare nedpeptate şi ignoranţă. Semnificaţia lui La ilaha (alt Allah nu există) este aceasta. Nu există vreun om sau lucru care să merite credinţa sau închinarea noastră.
la ilaha 2Investigaţiile în această direcţie nu se opresc aici. Mai înainte am înţeles că nicio fiinţă umană şi nici altceva din univers nu posedă însuşiri divine. Această investigaţie a noastră ne conduce, cu certitudine, la acel adevăr de netăgăduit, că tot ce există în acest univers a fost creat de o putere supremă, că tot ce se întâmplă în univers este supus voinţei Lui. Această putere se numeşte Allah, iar în ceea ce priveşte însuşirea sa divină este unic şi nu poate avea vreun termen de comparaţie.
Această nouă cunoaştere este superioară tuturor celorlalte care au precedat-o pe aceasta. Această cunoaştere constitue punctul de plecare pentru celelalte cunoaşteri. Absolut în toate domeniile de cercetare ca fizica, economia, politica, sociologia, arta şi alte domenii, semnificaţia şi însemnătatea acestei scurte sintagme (La ilaha illallah) va fi şi mai mare, o dată cu aprofundarea analizelor în aceste domenii. Dar acest mod de înţelegere a lucrurilor constitue cheia care deschide orice uşă în domeniul cercetării, lumina care călăuzeşte drumul cercetătorului spre adevăr. Dacă acest adevăr este contestat, atunci acest drum nu va conduce niciodată la adevăr şi cei care vor merge pe acest drum greşit vor fi întotedeauna deziluzionaţi.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3

Femeile învățau direct de la Imam

Femeile învățau direct de la Imam Dr. Jasser Auda   Deoarece femeile foloseau în comun spațiul în moscheea Profetului ele puteau să îl vadă pe Profet atunci când predica. Este dovedit științific că acest lucru ajută la menținerea atenției și a unei bune comunicări. Unele femei obișnuiau să învețe Coran direct din recitările Profetului (pacea […]

Femeile învățau direct de la Imam

Dr. Jasser Auda

 

muslim lady prayer Femeile învățau direct de la ImamDeoarece femeile foloseau în comun spațiul în moscheea Profetului ele puteau să îl vadă pe Profet atunci când predica. Este dovedit științific că acest lucru ajută la menținerea atenției și a unei bune comunicări. Unele femei obișnuiau să învețe Coran direct din recitările Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!).

Umm Hisham bint Al-Harith ibn Al-Nu’man a spus: „Am memorat Capitolul Qaf numai din gura Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!); el obișnuia să o recite în discursul său în fiecare vineri.”[1]

Abdullah ibn Abbas a relatat, „Umm al-Fadl m-a auzit recitând «Wal-mursalati ‘urfa» (Capitolul 77 din Coran). Ea a commentat, «O, fiul meu! Pe Allah, recitarea ta m-a făcut să îmi amintesc că acesta a fost ultimul capitol pe care l-am auzit de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!). El l-a recitat la rugăciunea de Maghrib.»[2]

Umm Salamah, soția Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a spus,

„Obișnuiam să-i aud pe oameni făcând referiri la Bazin (Al-Kawthar)[3], dar nu am auzit despre el și de la Trimisul lui Allah. Într-o zi, în timp ce o fată îmi pieptăna părul, l-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «O, oameni!»”

I-am spus fetei: «Stai departe de mine.»

Ea a spus: «El (Profetul) s-a adresat doar bărbaților; el nu a chemat femeile.»

Eu am spus: «Eu sunt dintre oameni (chemați de el).»

Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a spus: «Eu voi fi prevestitorul vostru cu privire la Bazin (Al-Kawthar); deci, aveți grijă ca nu cumva vreunul dintre voi  să vină (la mine) și să fie alungat ca o cămilă fără stăpân. Voi întreba care sunt motivele și mi se va răspunde: Tu nu știi ce inovații au făcut ei după tine. Așa că și eu voi spune: Stai departe! »”[4]

Abu Uthman a relatat:

„Am fost anunțat că Gabriel[5] a venit la Profet (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în timp ce Umm Salamah era cu el. El a început să-i vorbească (Profetului). Apoi, Profetul a întrebat-o pe Umm Salamah, «Cine este acesta?» Ea i-a răspuns, «El este Dihya (Al-Kalbi)». Când Gabriel a plecat, Umm Salamah a spus, «Pe Allah, nu l-am luat drept altcineva decât el (i.e. Dihya) până când nu l-am auzit la predică pe Profet unde a informat despre veștile aduse de Gabriel.»” [6]

 

A fost relatat de la Asma bint Abu Bakr că ea a spus:

„Eclipsa de soare din timpul Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)… apoi, am ajuns la Moschee și am intrat și l-am văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) stând la rugăciune.

M-am alăturat lui în rugăciune și el a stat (i.e. în picioare) atât de mult încât am simțit că am nevoie să mă așez. Însă, am observat lângă mine o femeie slăbită și mi-am spus: «Ea este mai slabă ca mine» și am continuat să stau.

Apoi el (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) s-a dus la ruku și a stat pentru mult timp și apoi și-a ridicat capul din ruku și a continuat să stea atât de mult încât, dacă un om s-ar fi apropiat atunci ar fi crezut că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) nu a fost încă la ruku.”[7]

 

Prin urmare, nu este nevoie să izolăm femeile între ziduri sau după perdele sau să le împiedicăm să-l vadă pe imam (din locul în care stau). Este dovedit faptul că femeile obișnuiau să-l vadă pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) în Moschee și că acest lucru avea un impact pozitiv în acumularea de cunoștințe a acestora. Astfel, ele au beneficiat de acest lucru și chiar aveau grija sa participe în moschee. Trasarea liniilor sau folosirea unor bariere joase poate fi suficient pentru organizarea zonelor de rugăciune pentru bărbați și femei pentru a evita orice dispută nedorită ori aglomerarea.

 

 

[1] Sahih Muslim, capitolul referitor la Ziua de Vineri, 3/13.

[2] Sahih Al-Bukhari, capitolul despre chemarea la rugăciune, 2/388, Sahih Muslim, Capitolul Rugăciunii 2/40.

[3] Unii savanți consideră Al-Kawthar un râu, iar alții spun că ar fi hawd (حوض).

[4] Sahih Al-Bukhari, Capitolul Virtuților 4/1795.

[5] Îngerul Gavril.

[6] Sahih Al-Bukhari, Meritele 7/244.Sahih Muslim, Meritele Companionilor, 7/144.

[7] Sahih Muslim, capitolul despre eclipsă, 3/32.

 

 

 

Traducere: V. S.

Source Link

Views: 2

Consecintele nefaste ale limbii (vorbei) – 1

  INIMA Cea mai importanta parte a corpului este inima, asa cum a fost mentionat de nobilul nostru trimis Muhammad- (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Intr-adevar in corpurile voastre este o bucata de inima, care daca este buna, intregul corp este buna si daca ea este stricata, intregul corp este stricat, cu […]

INIMA

Cea mai importanta parte a corpului este inima, asa cum a fost mentionat de nobilul nostru trimis Muhammad- (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!):
„Intr-adevar in corpurile voastre este o bucata de inima, care daca este buna, intregul corp este buna si daca ea este stricata, intregul corp este stricat, cu adevarat aceasta este inima.”
Sahih al-Bukhari [1/49] & Sahih al-Muslim [1599]

Inima este poarta din care pleaca binele si raul si daca ea este buna, atunci faptele vor fi bune, insa daca ea este stricata, atunci faptele vor fi rele.
Inima este cea despre care ALLAH a spus prin trimisul sau (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!):
„ALLAH nu se uita la corpurile voastre, nici la fetele voastre ci la inimile si faptele voastre.”
Sahih al-Muslim [4/6221]
Pentru asta, ALLAH ne-a poruncit sa-L iubim si sa-l iubim pe trimisul Sau, sa-i iubim pe cei drept-credinciosi, sa iubim ceea ce ALLAH iubeste si sa uram ceea ceea ce este in inimile noastre.
Daca o persoana este buna, aceasta se reflecta in vorbele ei.
ALLAH a facut ca limba sa se miste foarte repede si nu este dificil sa observi ca limba omului se misca mult mai repede in comparatie cu membrele sale. Asa ca, daca o persoana nu este atenta la ceea ce spune, chiar si o singura vorba poate anula faptele sale. Acesta este motivul pentru care intregul corp avertizeaza limba:
„Teme-te de ALLAH in ceea ce ne priveste, pentru ca noi depindem de tine. Daca esti corecta, noi vom fi corecte (membrele, organele) si daca esti stricata noi vom fi stricate.”
Sunan at-Tirmidhi (1912), Mishkaat (4838), Riyaadh as-Saleheen (2/1521)
In acelasi timp limba este o mare binecuvantare de la ALLAH.
Daca ne uitam la animale, cum ele nu pot vorbi, realizam importanta acestei mari binecuvantari.
Importanta pe care o vedem in legatura cu aceasta imensa binecuvantare reprezinta supunerea in fata lui ALLAH, pentru citirea Coranului, pentru cautarea stiintei, pentru a porunci binele si a opri raul.
Ceea ce ii este limbii interzis: sa spuna minciuni, sa nu abuzeze, sa nu jigneasca, sa nu spuna vorbe urate, sa nu barfeasca si sa nu ponegreasca.
ALLAH a spus:

Intr-adevar izbandesc drept-credinciosii, cei care se tem in rugaciunile lor si cei care se abtin de la vorbe necugetate. (Al-Mu`minun: 1-3)

ALLAH a mentionat aici abtinerea de la vorbe necugetate si asta pentru ca vorba multa ingreuneaza inima. Este imposibil ca sa atingi un nivel de Khusua- teama de ALLAH- daca nu te abtii de la vorba inutila.
Imamaul An-Nawawi- rahimahuLLAH, a spus:
„Sa stii ca este datoria tuturor sa isi pazeasca limbile de la multa vorba, cu execeptia acelor vorbe care au in ele un beneficiu.”
Kitaabul Adhkaar
A spus ALLAH in Coran:

Nu se spune niciun cuvant fara ca sa fie un veghetor gata sa-l inregistreze. (Qaf: 18)

Trimisul lui ALLAH (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a spus:
„Oricine crede in ALLAH si in ziua de apoi trebuie sa vorbeasca ceva bun sau sa taca.”
Imamul As-Shafee rahimahuLLAH a spus:
„Daca vrei sa vorbesti, trebuie sa te gandesti inainte de a spune. Daca crezi ca in vorba ta este ceva bun, vorbeste, dar daca nu este, atunci nu vorbi.”

 sfârșitul primei părți

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1