Filosofia și științele

Mustafa Sibaee   Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul filozofiei si stiintelor (medicina, matematica, chimia, geografia, astronomia)     Europa s-a trezit ascultand vocea filozofilor si savantilor arabi care predau aceste stiinte in moscheile din Sevilla, Cordoba, Granada si alte orase din Spania. Primii frecventatori ocidentali ai acestor scoli au fost plini de admiratie si […]

Mustafa Sibaee

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul filozofiei si stiintelor (medicina, matematica, chimia, geografia, astronomia)

 

 

averroesEuropa s-a trezit ascultand vocea filozofilor si savantilor arabi care predau aceste stiinte in moscheile din Sevilla, Cordoba, Granada si alte orase din Spania. Primii frecventatori ocidentali ai acestor scoli au fost plini de admiratie si pasiune pentru tot ceea ce ascultau, intr-un climat de libertate pe care nu-l cunoscusera pana atunci in tarile lor. In vremea in care savantii arabi le vorbeau elevilor adunati in cercuri in jurul lor despre rotatia pamantului si sfericitatea lui, despre miscarile corpurilor ceresti, mintile europenilor erau inca pline de superstiti si de inchipuire in legatura cu aceste realitati. Apoi, europenii au inceput sa traduca din araba in latina si lucrarile savantilor arabi au inceput sa fie studiate in universitatile occidentale. Qanun fi at-tibb “Canonul medicinii” de Ibn Sina (Avicenna) a fost tradus inca din secolul XII, iar Al-Hawi “Cartea cuprinzatoare” a lui Ar-Razi, mult mai voluminoasa decat “Canonul medicinei” a fost tradusa la sfarsitul secolului XIII. Aceste doua lucrari au fost sursele de baza pentru studierea medicinii in universitatile europene pana in secolul XVI. Cartile de filozofie au durat chiar mai mult decat atat, iar Occidentul a facut cunostinta cu filozofia greceasca prin intermediul lucrarilor si traducerilor arabe.

 

Numerosi occidentali impartiali reunosc ca in Evul Mediu, arabii au fost profesori pentru Europa vreme de sase secole. Savantul Gustave Le Bon afirma: “Cartile arabe traduse si cu deosebire (lucrarile stiintifice) au continuat sa fie aproape singura sursa de predare in universitatile franceze vreme de cinci-sase secol. Se poate spune ca influenta araba in unele stiinte, asa cum este medicina, s-a prelungit pana in zilele noastre. Cartile lui Ibn Sina erau comentate la Montpellier la sfarsitul secolului trecut.” Acelasi savant spunea: numai pe cartile arabe s-au bizuit Roger Bacon, Leonard al-Bizi, Arno al-Filofi, Raymond Lull, Toma d’Aquino, Albert cel Mare, Alfonso X Castilianul.” Iar Renan afirma ca “ Albert cel Mare ii este dator lui Ibn Sina, iar Saint Toma ii este dator in filozofia sa lui Ibn Rusd.” Savantul orientalist a spus: “ Arabii singuri au purtat stindardul civilizatiei medievale, infrangand barbaria Europei, pe care au zgaltaito invaziile triburilor din Nord. Si au mai spus:”Arabii au mers la izvoarele vesnice ale filozofiei Grecilor, dar nu s-au oprit la comorile cunoasterii pe care le-au dobandit, ci le-au extins si au deschis capitole noi in studiul naturii.” Tot el a afirmat in alta parte: “Cand au urmarit stiinta astronomiei, arabii au acordat o atentie deosebita tuturor ramurilor matematicii, avand un rol deosebit in dezvoltarea lor. Ei ne-au fost cu adevarat maestri in acest domeniu.” Apoi a continuat: “Daca vom cerceta ce au luat latinii de la arabi mai intai, vom constata ca Gerberto, care a devenit papa sub numele de Silvestru II ne-a adus intre anii 970-980 cunostintele de matematica pe care le-a asimilat in Andaluzia, ca si Ohilard Englezul care a calatorit intre anii 1100-1128 prin Andaluzia si Egipt, traducand din limba araba lucrara “Elementele” a lui Euclid, pe care arabii nu o cunosteau, ca si Platon atTiquli care a tradus din araba “Europista” de Theodosius, si Rodolfo Perugianul care a tradus din araba “Geografia” lui Ptolomeu , si Kinianos Navarezul care a dat in secolul XIII o noua traducere comentata a cartii lui Euclid, si Qitalion Bolonezul a tradus o carte de optica a lui Ibn al-Haytam in acelasi secol, si Gerard din Cremona care a contribuit la incurajarea studilor de astronomie prin traducerea lucrarii Al-Magste de Ptolomeu, comentariul lui Jabir si altele. In anul 1250, Alfonso Castilianul a poruncit sa fie difuzate calendarele astronomice care-i poarta numele.

Daca Roger a incurajat raspandirea cartilor in Sicilia, si in primul rand a cartilor lui Al-Idrisi, nici imparatul Frederic al II nu a manifestat mai putin interes pentru studiul stintelor si literelor arabe. Fiii lui ibn Rusd au locuit in palatul acestui imparat, invatandu-l istoria plantelor si a animalelor. Savantul german Humboldt, in cartea sa despre univers a spus ca arabii sunt cei care au creat farmacia chimica. De la arabi au venit primele retete bune, pe care le-a preluat Scoala din Salerno si care dupa un timp s-au raspandit in sudul Europei. Farmacia si medicina pe care se bazeaza arta terapiei au condus la studiul botanicii si al chimiei concomitent, iar prin arabi s-a deschis o epoca noua in domeniul acestei stiinte. Cunoasterea lumii vegetale de catre arabi a avut ca rezultat adaugarea a doua mii de plante la ierbarul lui Zzalifarides si introducerea in farmacologia lor a cateva plante de care grecii nu au avut cunostinta absolut deloc. Sideo afirma despre Ar-Razi si despre Avicenna ca ei au dominat prin cartile lor scolile din Occident vreme indelungata. Avicenna a fost cunoscut in Europa in primul rand ca medic si el a avut o autoritate absoluta in scolile ei vreme de aproape sase veacuri. Cartea sa “Canonul despre medicina”, alcatuita din cinci parti a cunoscut cateva editii, fiind considerate de baza pentru studiul medicinii in universitatile din Franta si Italia.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Relațiile sexuale în perspectivă islamică Khurram Murad   În Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat […]

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Khurram Murad

 

Butterfly-PhotosÎn Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat şi femeie în construirea noii familii; aceste plăceri uşurează greutăţile şi cimentează şi întăresc relaţia dintre cei doi. A căuta relaţii sexuale în afara limitelor stabilite de Allah este un păcat; a le căuta însă în cadrul acestor limite reprezintă un act de adorare.

Dacă sexul în cadrul şi în afara căsătoriei ar fi considerat la fel de legitim sau de uşor accesibil, instituţia sacră a familiei ar fi treptat distrusă. De aceea, Islamul nu doar interzice complet toate formele de deviere sexuală şi relaţiile sexuale premaritale sau extramaritale, ci, de asemenea, creează condiţiile pentru ca acestea să fie extrem de greu accesibile şi sever pedepsite. Astfel se explică şi reglementările referitoare la acoperirea diferitelor părţi ale corpului şi interacţiunea socială dintre cele două sexe.

Poligamia

Poligamia este permisă în Coran, deşi nu este poruncită, aşa cum se pare că unii oameni cred. În schimb, a fi drept – atât cât e omeneşte posibil – reprezintă o poruncă; în caz contrar, bărbatul trebuie să rămână monogam. Dezavantajele unei căsătorii poligame sunt recunoscute, dar nu în măsura în care să determine interzicerea ei legală. Această prevedere legală poate fi înţeleasă adecvat doar în contextul perspectivei islamice asupra a două subiecte importante. În primul rând, familia constituie piatra de temelie a societăţii umane şi relaţiile sexuale extramaritale sunt complet interzise. Viaţa maritală reprezintă cel mai dezirabil mod de viaţă – Islamul doreşte ca femeia să fie soţie şi niciodată doar o amantă. Atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să facă anumite sacrificii pentru a reuşi în viaţa de familie. În al doilea rând, legea islamică a fost dată pentru toate timpurile şi ar trebui, aşadar, să poată răspunde tuturor situaţiilor posibile, sociale şi individuale. Prevederi legale, cum ar fi interzicerea totală a divorţului sau a poligamiei, ar putea genera probleme mult mai grave decât cele pe care le-ar rezolva. Chiar şi în ţările în care poligamia este scoasă în afara legii monogamia este destul de rară, aşa că sexul extramarital este considerat drept poligamie – cum de fapt şi este.

În cadrul libertăţilor şi interdicţiilor postulate în Islam, societăţilor şi indivizilor le rămâne decizia de a-şi articula conduita aşa cum doresc. Este important de observat că este nevoie şi de femeie, pe lângă bărbat, pentru a forma o căsătorie poligamă, întrucât nicio căsătorie în Islam nu poate avea loc  fără consimţământul femeii. De asemenea, prima soţie poate cere divorţul, dacă nu poate accepta situaţia. Prin urmare, stă complet în puterea indivizilor să elimine virtual poligamia, fără a face apel la lege.

 

Sursa: IslamulAzi

Source Link

Views: 4

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Legislația preislamică și rolul său ulterior Dan Michi   Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic. […]

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Dan Michi

 

Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic.
Screenshot_35Termenii de specialitate, arhaici la bază, adesea au fost supuși modificărilor care să le confere un sensuri bine delimitate. În cadrul acestui proces de transformare, unii termeni fie și-au pierdut sensul de bază, cum este și cazul strânsului mâinii pentru perfectarea unui contract de vânzare, gest denumit al-safqa, fie au fost desemnați ca unici pentru unul sau altul dintre cei obișnuiți până atunci, situație întâlnită și la garanția împotriva unor defecte specifice unei anumite categorii de bunuri (al-‘uhda). Alt set de termeni se aplică unor cutume pe care legislația islamică nu le recunoaște pe deplin, precum contribuția obligatorie la piață (al-maks) din perioda preislamică și pe care legislația islamică o consideră ilegală, ori cazul donația cu clauza conform căreia obiectul devine proprietate a părții care supraviețuiește (al-ruqba).
De asemenea, este un fapt binecunoscut că arabii din perioada preislamică foloseau documente scrise. Ei erau foarte familiarizați cu această practică, cu precădere în relațiile pe care le întrețineau cu populația sedentară din jur. Această practică, se pare că a intrat în conștiința arabilor atât dinspre Irakul sasanid, cât și dinspre Siria bizantină. Oricum, numai câțiva termeni și practici au reușit să se impună dinspre sudul Peninsulei, cu civilizațiile sale distincte, spre nord. Cu toate acestea, se poate afirma că regula celor doi martori iși are rădăcinile întrun act juridic particular, derivat din civilizația părții sudice a Peninsulei.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 1