Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Legislația preislamică și rolul său ulterior Dan Michi   Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic. […]

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Dan Michi

 

Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic.
Screenshot_35Termenii de specialitate, arhaici la bază, adesea au fost supuși modificărilor care să le confere un sensuri bine delimitate. În cadrul acestui proces de transformare, unii termeni fie și-au pierdut sensul de bază, cum este și cazul strânsului mâinii pentru perfectarea unui contract de vânzare, gest denumit al-safqa, fie au fost desemnați ca unici pentru unul sau altul dintre cei obișnuiți până atunci, situație întâlnită și la garanția împotriva unor defecte specifice unei anumite categorii de bunuri (al-‘uhda). Alt set de termeni se aplică unor cutume pe care legislația islamică nu le recunoaște pe deplin, precum contribuția obligatorie la piață (al-maks) din perioda preislamică și pe care legislația islamică o consideră ilegală, ori cazul donația cu clauza conform căreia obiectul devine proprietate a părții care supraviețuiește (al-ruqba).
De asemenea, este un fapt binecunoscut că arabii din perioada preislamică foloseau documente scrise. Ei erau foarte familiarizați cu această practică, cu precădere în relațiile pe care le întrețineau cu populația sedentară din jur. Această practică, se pare că a intrat în conștiința arabilor atât dinspre Irakul sasanid, cât și dinspre Siria bizantină. Oricum, numai câțiva termeni și practici au reușit să se impună dinspre sudul Peninsulei, cu civilizațiile sale distincte, spre nord. Cu toate acestea, se poate afirma că regula celor doi martori iși are rădăcinile întrun act juridic particular, derivat din civilizația părții sudice a Peninsulei.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 1

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi Dan Michi   Și totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, […]

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

Dan Michi

 

e68251c88da0e9701adc2210.LȘi totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, ‘Ukaz, Majjana și Dhu’l-Majaz. Mai mult, la acea dată Mecca nu constituia o zonă inviolabilă (haram), ori, chiar dacă era, quraișii nu o aveau în custodie. Autoarea a mai subliniat că, în perioada preislamică, solul Meccăi era neroditor, iar teritoriul său – slab amenajat pentru comerțul maritim și poziționat prea departe de cel terestru, executat cu caravanele, dinspre nord, în special din Siria, cum este arătat de majoritatea cercetătorilor. În ciuda acestor amendamente, comerțul meccan poate fi reanalizat întro alta lumină, ca desfășurându-se, în general, independent de Mecca, în afara granițelor sale.
Pentru a trage linie acestor argumente, putem spune că, fără urmă de îndoială, Mecca preislamică s-a dovedit a fi un spațiu important, care a atras mulți oameni, deopotrivă arabi și străini. Mai mult, Mecca devenise centrul spiritualității, prin pelerinaj, încă din vremea profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este arătat în Nobilul Coran :
“[Și adu-ți aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka‘aba], [zicându-i] : Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau se prosternează ! 
Și cheamă-i pe oameni la Pelerinaj și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări. (2 : 26-27)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas, Mujahid ibn Jabr, Sa’id ibn Jubayr și ‘Ikrima ibn Khalid al-Mukhzumi au spus că versetele de mai sus demonstrează că pelerinii s-au îndreptat către Mecca încă din timpul lui Avraam. Conform lui Mujahid ibn Jabr și ‘Ata’ ibn Abi Raba, Mecca s-a dovedit a fi, deopotrivă, un loc dedicat atât activităților lumești, inclusiv afacerilor dintre arabi și străini, cât și celor spirituale, precum Pelerinajul, încă înainte de afirmarea Islamului și continuând după. Ei și-au sprijinit concluzia pe versetul :
Pentru a vedea unele avantaje ale lor2 […] (2 : 28)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas și Sa’id ibn Jubayr au adăugat că acest verset indică faptul că pelerinii au venit la Mecca, în perioada preislamică și după aceea, nu doar pentru Pelerinaj, ci și pentru comerț.
1.      Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.168-199.
2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, București, Editura Islam, 2004, la nota de subsol de la pag. 445, explică următoarele : “Avantajele provenind din negoțul pe care-l fac și alte foloase în această viață și în Viața de Apoi.”
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 4

Toleranța religioasă – part 1

Toleranța religioasă – part 1 A. Hussain     Toleranta religioasa in Islam a fost si este, de aproape cinsprezece veacuri, o realitate esentiala, incontestabila a Coranului si o marturie a Traditiei despre Profet (Sunna) si a Islamului, o realitate permanenta a dogmei, a Islamului si a musulmanilor, o realitate istorica si contemporana cunoscuta si […]

Toleranța religioasă – part 1

A. Hussain

 

 

10Toleranta religioasa in Islam a fost si este, de aproape cinsprezece veacuri, o realitate esentiala, incontestabila a Coranului si o marturie a Traditiei despre Profet (Sunna) si a Islamului, o realitate permanenta a dogmei, a Islamului si a musulmanilor, o realitate istorica si contemporana cunoscuta si stabila, devenita axioma a Islamului si a propovaduirii lui.

Se stie ca toleranta islamica cea buna, toleranta cea generoasa, insotita de virtutile morale, de blandete, de iertare, de ingaduinta, de tratamentul bun si de prietenia si tovarasia buna, a devenit una din trasaturile de seama ale Islamului si ale musulmanilor, din calitatile conduitei musulmanilor si propovaduitorilor, conducatorilor si comerciantilor lor.

Nu suntem departe de adevar, ci dimpotriva, afirmam numai adevarul atunci cand spunem ca toleranta in Islam fata de nemulsumanii aflati sub protectia statelor musulmane (ahl az-zimma) este un motiv principal si un factor puternic si important al stragerii a milioane de oameni sub stindardul acestei religii unice, a acestei doctrine monoteiste, fiindca toleranta, modestia, blandetea, apropierea, convietuirea, prietenia pe care, musulmanii le manifesta fata de ceilalti din statul islamic, societatea islamica si propovaduitorii musulmani sunt tot atatea calitati care i-au determinat pe multi sa imbratiseze Islamul de buna voie, din convingere, credinta si dupa chibzuinta, sa adopte Islamul impreuna cu valorile cuceririlor islamice eliberatoare si civilizatoare, impreuna cu propovaduitorii din diverse tari si din diverse epoci.

Exista si alti factori care au favorizat raspandirea Islamului, cresterea numarului celor care l-au imbratisat, adunarea multor oameni sub stindardul si crezul « Nu exista nici o alta divinitate in afara de Allah, iar Muhammad este Trimisul lui Allah ».Aceasta se datoreaza si propovaduitorilor Islamului, invatatilor sai, simbolurilor sale, califilor sai, barbatilor sai si comerciantilor musulmani care au fost pilda inalta de conduita etica si ravnei propovaduitorului musulman al lui Allah.

Acesti propovaduitori luptatori si mandri, care s-au caracterizat prin calitati morale inalte, printr-o conduita frumoasa, daruiti de Allah cu pricepere, indemanare, inteligenta, avant, entuziasm, curaj deosebit, capacitate de a risca si de a se sacrifica pe calea lui Allah, au avut un rol deasebit in proclamarea cuvantului lui Allah, a adevarului si dreptatii, in inaltarea stindardului Islamului si al monteismului in cele mai indepartate zari ale pamantului.

Islamul s-a raspandit rapid si pe scara larga, gratie cuceririlor islamice, influentei conducatorilar campaniilor de cuceriri, comportamentului ideal, corect fata de toata lumea indivizi si comunitati -, fata de adeptii tuturor religiilor si credintelor.

Asadar, Islamul s-a raspandit gratie propovaduitorilor, eforturilor invatatilor, ca urmare a vecinatatii dialogului, comertului, calatoriilor, participarii, inrudirii prin casatorie, contactului cu celelalte popoare si natiuni. Islamul s-a raspandit datorita comportamentului ales, relatiilor bune, trasaturilor de caracter deosebite, prieteniilor frumoase prin care s-au caracterizat musulmanii, Nemusulmanii aflati sub protectia statelor musulmane, adeptii la alte credinte, paganii si altii au fost profund impresionati de inaltele trasaturi etice ale musulmanilor si au gasit in Islam raspuns la cautarile lor si pentru sperantele lor. Islamul a pus capat nedumeririi si nelinistii lor, datorita realismului, simplitatii, maleabilitatii, claritatii pe care le-au gasit in Islamul care raspundea legilor firii si nevoilor omului, intrunind spiritul si materia, aceasta lume si Lumea de Apoi, ratiunea si sentimentele.

Cele mentionate in Coran si in Traditia despre Profet (As-Sunna an-nabawiyya), cele proclamate de musulmani si de propovaduitorii lui sunt spre binele omului si in interesul lui, pentru a raspunde tuturor nevoilor sale, pentru fericirea  lui in aceasta viata si in Lumea de Apoi.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 11