Tag: musulmani

Versetul fratiei

Versetul fratiei   Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10) În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, […]

Versetul fratiei

Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10)

În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, iar إِنَّ – care înseamnă  cu siguranță,  are rolul de a întări acțiunea ce-i urmează: إِنَّمَا ٱلْمُؤْمِنُونَ إِخْوَةٌ – Cu siguranță,  Dreptcredincioşii sunt fraţi.

Așadar,  Allah subhanahu wa ta’ala ne transmite prin intermediul acestui verset că nu poate să existe vreo altă calitate sau legătură de rudenie între dreptcredincioșii musulmani, decât aceea de fraternitate.

„Un Musulman îi este frate Musulmanului. El nu-i face rău și nici nu-l părăsește (la nevoie), nu-l minte și nu-l disprețuiește.”

(Muslim)

„Cei supuși sunt precum un trup întreg, dacă există o infecție undeva, întreg trupul va avea temperatură și va suferi.”  (Bukhari)

Sensul frăției în vremea Profetului Muhammed (ﷺ)

Profetul Muhammed ﷺ a stabilit această إِخْوَ (frăție) între musulmanii din Medina – „ajutoare” (Al-Ansar) și emigranți (Al-Muhajirun), după ce a construit moscheea din Medina, iar acest fapt  a fost într-adevăr  unic în istoria omenirii.

Astfel, cei din Medina au devenit frați cu cei din Meka, cei bogați au devenit frați cu cei săraci, daruindu-le acestora din urmă din averile sau proprietățile pe care la aveau în posesie.

Versetul fratiei

Moscheea nu era doar un loc unde se făceau rugăciuni, ci, mai mult, o ligă islamică unde musulmanii erau instruiți în spiritul islamului și al doctrinelor sale. Aceasta servea ca loc de adunare, unde se mediau curentele conflictuale preislamice, era sediul de unde se administrau toate afacerile musulmanilor și  se țineau consilii consultative și administrative.

“Frăția în credință”, așa cum spunea Muhammed Al-Ghazali, “subordona orice diferență de rasă și rudenie și  sprijinea preceptul islamic, conform căruia nici unul nu este superior celuilalt, decât în baza credinței și a fricii de Dumnezeu.”

Abu Huraira a relatat:

„Ansarii (ajutoarele)  l-au abordat odată pe Profet (ﷺ) întrebându-l dacă livezile lor de palmieri ar trebui împărțite în mod egal între musulmanii din Medina și frații lor din Meka. Profetul (ﷺ) s-a abținut să pună această grea povară pe umerii lor. S-a hotărât totuși ca emigranții să lucreze livezile împreună cu „ajutoarele” și recolta să fie împărțită în mod egal între ei.”

Asemenea exemple indică foarte clar spiritul de sacrificu, altruismul și cordialitatea din partea „ajutoarelor” și, de asemenea, sentimentul de apreciere, recunoștință și respect de sine pe care îl nutreau emigranții. Ei primeau doar atât cât le era necesar pentru a duce un trai rezonabil. Pe scurt, această politică de fraternitate și înțelegere reciprocă a fost atât de înțeleaptă și  oportună, încât multe probleme îndârjite erau rezolvate într-un mod minunat și  înțelept.

Versetul fratiei

Să reflectăm asupra acestor aspecte și să ne întrebăm: Mai există această frăție, precum în vremea Profetului Muhammed, (ﷺ) și acest spirit de sacrificiu în zilele noastre?

„…fiţi cu frică de Allah! , are la bază taqwa – teama, frica  de Allah, însă,  taqwa poate avea și sens de speranță. Uneori, oamenii se supăra când le spui: „Fii cu frică de Allah!”, însă acest lucru ar trebui să îi bucure, deoarece această expresie este, de fapt, o dua, o rugă, un îndemn către bine: „O, Allah, fă-ne pe noi dintre cei care să fim cu taqwa (evlavie, teamă, speranță)!”

Taqwa înseamnă și speranță: există o frică fără de nicio speranță și o teamă plină de speranță. Această teamă plină de speranță o putem asemui cu teama unui copil mic față de părinți, atunci când greșește și este mustrat,  însă această teamă este plină de iubire – când părintele îl ceartă pe copil, acesta nu încearcă să îl sperie, ci doar să corecteze un comportament greșit.

Prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala nu trimite încercări asupra omului pentru a-l chinui sau pedepsi, ci pentru a-l testa și a-l determina să realizeze că este pe un drum greșit și trebuie să treacă „testul” prin corectarea comportamentului și revenirea pe un drum corect, iar aceste încercări pot fi individuale sau colective.

De aceea, taqwa nu trebuie să fie o frică exagerată și lipsită de orice speranță. Finalul acestui verset ne spune: Dacă veți fi dintre cei care au taqwa, Poate că veţi afla îndurare!,  prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala lasă poarta speranței deschisă  pentru toți dreptcredincioșii.

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 2

Versetele calauzitoare

Versetele calauzitoare Intr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul […]

Versetele calauzitoare

decd90671b475cb1c3bbd4d9d46210b3 Versetele calauzitoareIntr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul ce reprezinta acea grafica. Foarte amabil, el ne-a raspuns ca e un verset din Sfantul Coran si ca este scris intr-un stil caligrafic deosebit (el a mentionat si numele stilului, insa nu am retinut). Ma interesa si ce scrie acolo, dar si cine este artistul in cauza. Dupa ce am plecat de acolo, in seara aceea, am cautat si eu online Coranul in limba engleza (am crezut ca nu exista in limba romana) si am cautat cateva explicatii suplimentare ale acelor versete. M-au cutremurat! Toate acele sensuri mi-au dat ganduri atat de profunde, incat am inceput sa ma gandesc la viata mea, la sensul existentei mele si la stilul meu de viata. Am hotarat sa ma schimb, sa fiu mai constient de Creatorul meu si sa fiu mai aproape de EL prin tot ceea ce fac. Dupa aproximativ doua luni am adus marturisirea de credinta si am devenit musulman. Slava lui Allah, Cel Care m-a creat si m-a calauzit.

Versetele calauzitoare

Mai jos sunt redate acele versete care la inceput m-au atras doar prin frumusetea caligrafiei:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Aduceţi, aşadar, slavă lui Allah, când vine seara pentru voi şi când vă treziţi dimineaţa! Slavă Lui în ceruri şi pre pământ – atât înainte de asfinţit, cât şi când sunteţi în mijlocul zilei! El îl scoate pe cel viu din cel mort şi-l scoate pe cel mort din cel viu. El dă viaţă pământului, după moartea lui. Şi tot astfel veţi fi şi voi scoşi. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi    iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.

 Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud.

Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teama [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apa din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Îi sunt Lui supuşi.

Traducerea Sensurilor Versetelor Nobilului Coran, capitolul Ar-Rum: 17-26

 

Source Link

Views: 2

Libertatea constiintei

    M-am hotarat sa scriu aceste randuri atunci cand am citit despre convertirea la Islam a unui politician occidental care in anii trecuti milita impotriva Islamului si a musulmanilor. M-am nascut in Bacau intr-o familie modesta, obisnuita. Am avut o copilarie frumoasa, cu bune si mai putin bune, dar una care nu seamana in […]

 

 

M-am hotarat sa scriu aceste randuri atunci cand am citit despre convertirea la Islam a unui politician occidental care in anii trecuti milita impotriva Islamului si a musulmanilor.

M-am nascut in Bacau intr-o familie modesta, obisnuita. Am avut o copilarie frumoasa, cu bune si mai putin bune, dar una care nu seamana in niciun caz cu ale copiilor de acum. Mi-am iubit si imi iubesc familia foarte mult, iar dragostea de tara a fost mereu pentru mine cea mai nobila dintre toate, doar ca pentru mine avea totusi niste sensuri extrem de limitate.

Pentru mine sa fii român însemna sa vezi lucrurile dupa cum le vedeam eu. Orice abatere de la perspectiva mea, era interpretata de mine drept un semn de coruptie, de tradare a neamului si a intereselor lui. Cand auzeam vreo discuție despre acest subiect, dar și tangential, ma aprindeam imediat și ma erijam intr-o pozitie de aparare a neamului după înțelegerile mele inguste. Empatizam cu mișcările propagandiste contra musulmanllor din Germania, din Franța și din orice țară din Occident.

În vara anului 2015 deja erau prea multe teme fierbinți în buletinul de știri. Toate televiziunile vorbeau despre „invazia” musulmanilor în Europa, difuzau imagini aproape amenințătoare, se crease o isterie legată de aceasta asa-zisa ofensiva.

Pentru mine, care oricum interpretam lucrurile intr-un mod mult prea deplasat, aceasta avalanșă de știri la care se adaugau si tot felul de dezbateri pe tema înființării unei mari moscheii, dădeau aparent conturul unei situații extrem de alarmante. Intelectuali de renume si formatori de opinie analizau aceste evenimente prin lupa unui conflict.

Într-o seară de iarnă in 2016, am prins un  reportaj difuzat la televiziunea publică în care se făceau din nou referiri ingrijoratoare la tema prezenței musulmanilor, am ascultat si pozitia oficială a comunității musulmane din tara. Apoi am început să caut mai multe despre ea si m-am oprit câteva saptamanii asupra temei identității naționale a lor. Am incercat sa inteleg cat mai bine  identitatea complexă a tătarilor și turcilor din Romania.

Din aproape în aproape am început să realizez mai bine ca etnia, rasa sau religia nu interferează (sau nu ar trebui) cu dragostea de țară și cu identitatea nationala. Am găsit atât de mulți „mândrii că sunt români”, deși erau de alte etnii, sau erau musulmani. Prin personalitățile lor, caracterele lor, credeti-ma ca ar fi făcut cinste oricărui neam. M-am simțit rușinat ca eu înainte ii consideram pe ei mai puțin romani, ca le contestam intr-un fel apartenenta la statul român sau la cultura romaneasca.

Am inceput să înțeleg că interesul nostru național este dincolo de religia fiecăruia, de etnia și de alte diferențe de acest fel. Am citit despre implicarea acestor minoritati in apararea intereselor statului roman si sa inteleg complexitatea lucrurilor.

O perioadă am fost reținut în ce privește orice credinta, dar începusem să fiu vizibil mai tolerant fata de alegerile altora. Am început să citesc renunțând la prejudecăți  (nu doar carti/site-uri despre Islam, ci sa ma documentez mai pe larg despre istoria religiilor) si am descoperit cat de tolerant este de fapt Islamul.

20180109 092421 Libertatea constiinteiDa, mi-am ales de curând Islamul ca religie. Am vorbit cu familia mea despre acest lucru si pot sa spun ca nu au primit vestea cu bucurie. As vrea doar sa mi se acorde dreptul de a avea credinta aleasă de mine. Cred ca m-am schimbat în bine foarte mult. Nu doar ca am ales sa fiu mai înțelegător în legătură cu drepturile și libertatea fiecăruia, însă chiar incerc sa fiu mult mai bun, mai generos și iubitor cu semenii mei. Cred ca fiecare ar trebui sa aiba libertatea conștiinței. Însă, pot intelege si reticența familiei mele, atunci când mă gândesc cum vedeam eu lucrurile. Sper ca Dumnezeu sa ma călăuzească spre bine mereu și mă rog sa imi accepte cainta și credinta. Sunt cel putin tot atât de roman precum eram si inainte. ?

Source Link

Views: 8