Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Toleranță religioasă și mari personalități

  A. Hussain     Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>” Aceasta […]

 

A. Hussain

 

 

Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>”

Aceasta intamplare este o marturie despre toleranta  Islamului, despre simplitatea si justetea lui.

Califul Omar ben al Khattab, supranumit Cel care deosebeste adevarul de neadevar, a spus : « Cum de i-ati  facut pe oameni robi, cand mamele voastre v-au nascut pe voi liberi ? »

Intr-adevar, statul islamic si civilizatia islamica s-au  inaltat si s-au intins datorita calitatilor alese ale musulmanilor, datorita faptului ca ei au fost nedrepti, i-au  tratat frumos pe ceilalti, au trait in buna vecinatate cu ei si au avut relatii bune cu ei.

Iata in continuare o relatare despre pierderea scutului de catre Ali ben abi Talib, emirul vesnic al participantilor la razboiul sfant, in ziua bataliei de la Saffin. Scutulcare i-a cazut a fost luat de un evreu si cand Ali l-a descoperit la acest evreu, au mers sa judece intre ei cadiul musulmanilor. In vremea aceea, Ali era emir peste oameni, insa el nu a avut o proba care sa dovedeasca faptul ca scutul i-ar fi apartinut, afara de marturia fiului sau Al- Hasan. Cadiul i-a zis : Eu stiu ca spui adevarul, emirule, dar nu ai nici o proba. Marturia  fiului tau in favoarea ta nu este de ajun . Si evreul a pastrat scutul in posesia sa. Cadiul a hotarat  ca scutul ii revine evreului, iar Ali s-a opus hotararii lui si a iesit.

Aceasta este dreptatea si toleranta, iar Ali a dovedit  modestie si rabdare.

Insa evreul s-a minunat de calitatile lui si de dreptatea si toleranta Islamului si a zis :

« Marturisesc ca acestea sunt calitati ale profetilor, ca aceasta este religia cea adevarata si ca scutul ii apartine lui Ali. Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Allah si marturisesc ca Muhammad este trimisul lui Allah ».

Istoricul si cercetatorul britanic vestit Arnold Thomas afirma ca « arabii crestini care traiesc in vremea noastra in mijlocul comunitatilor musulmane reprezinta o dovada a acestei tolerante ».

Iar cunoscuta cercetatoare britanica Eveline Cubold  afirma in lucrarea sa « Cautarea lui Dumnezeu », referindu-se  la toleranta, simplitatea si justetea Islamului : »Eu nu inteleg  cum a fost Islamul departe de indurare, de vreme ce el nu a constrans prin forta nici o singura comunitate sa-l adopte ca religie, in conformitate cu prescriptia coranica referitoare la faptul ca nu exista constrangere in religie ».

Un alt secret si un alt factor al fortei si raspandirii Islamului cel vesnic si singular constau in chemarea lui la credinta intr-o singura divinitate. El este prima si cea din urma religie care a adus omenirii, popoarelor si intregii lumi credinta intr-o singura divinitate, in Allah Cel Unic.

Ganditorul si filozoful francez cunoscut Gustav Le Bon  afirma in lucrarea sa « Civilizatia arabilor »  : « Islamul  si

lebon-ea7acngur  se poate mandri cu faptul ca este prima religie care a adus lumii credinta in divinitatea unica ». Apoi, ganditorul  francez adauga : « Marea usurinta a Islamului se discerne din  monoteismul pur si tocmai in aceasta usurinta se afla secretul  fortei Islamului ».

Ganditorul si filozoful britanic Wells afirma: “ Islamul a  devenit dominat si s-a raspandit pentru ca el este cel mai bun  sistem social care a aparut in decursul timpului”.

Un alt filozof francez afirma in lucrarea sa cu titlul “Progresul gandirii umane” ca “religia lui Muhammad este cea mai simpla dintre religii in privinta normelor ei, cea mai suportabila dintre ele in privinta ritualurilor si cea mai toleranta dintre ele in privinta principiilor”.

 

 

sursa: IslamulAzi

Source Link

Views: 9

Drepturi ale individului

    A. A. Mawdudi   Este un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple […]

 

 

A. A. Mawdudi

 

individual_iconEste un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple arată că el se iubeşte mult pe sine. Cum de poate fi propriul său duşman? Apar destul de ilogice aceste afirmaţii, dar la o gândire mai aprofundată ne dăm seama că lucrurile, din păcate, stau aşa.
Partea cea mai slabă a omului este că el nu poate rezista, întotdeauna, unor tentaţii, devenind victima acestora, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie. Sunt oameni care sunt cuprinşi de patima băuturii. Aceştia după ce consumă băuturi alcoolice îşi pierd judecata şi echilibrul. Cei care sunt cuprinşi de acest viciu nu mai ţin cont de nimic, mergând până la distrugerea lor biologică. Există oameni care, consumând alimente în cantităţi exagerate, îşi periclitează propria sănătate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din care se degradează în ultimul hal.
În acelaşi timp mai există un soi de oameni care sacrifică totul în numele aşa-zise înălţări spirituale. Ei neglijează, în întregime, cerinţele lor fizice, ţin sub control strict pasiunile, îşi leapadă îmbrăcămintea, îşi abandonează casa şi familia, refugiindu-se în munţi, în păduri. Aceştia sunt animaţi de convingerea că lumea nu are niciun sens pentru ei şi nutresc un sentiment de degust faţă de orice este pământesc.
Aceste exemple reprezintă dovezi, de necontestat, ale slăbiciunii umane, care de cele mai multe ori îi conduc la distrugerea personală. Asemenea dovezi de slăbiciune ne este dat să întâlnim la tot pasul.
Islamul propovăduieşte numai şi numai binele şi prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru şi o stabilitatea în viaţă. Tocmai de aceea este necesar să arătăm că Șari’ah are un rol aparte în modelarea sufletului fiecărui musulman.
Șari’ah interzice cu desăvârşire orice lucru care prejudiciază grav existenţa fizică, intelectuală şi morală a omului. Se consideră haram (spurcat, nepermis) consumarea sâgelui, băuturile alcoolice, cărnii de porc, cărnii animalelor de pradă otrăvitoare şi murdare şi de asemenea consumarea mortăciunilor, întrucât toate acestea au efecte nocive asupra stării fizice intelectuale, morale şi spirituale ale omului. Interzicând consumarea tuturor acestora, islamul îndeamnă, în acelaşi timp oamenii să consume alimente şi băuturi curate, salubre şi folositoare.
Islamul interzice goliciunea şi îndeamnă oamenii să se îmbrace decent. Condamnă lenevia şi viaţa fără muncă, propovăduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului.
Islamul nu îndeamnă nici la înăbuşirea pornirilor, dorinţelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri să se afle tot timpul sub control, subliniind în acest sens importanţa căsniciei.
Islamul interzice cu desăvârşire înrădirile morale şi intelectuale pe care şi le impune omul singur. Permite, chiar porunceşte ca fiecare om să se bucure de binefacerile vieţii, îndemnându-l să lupte pe căi cinstite, să dobândească o viaţă cât mai plăcută.
Nu e neapărat nevoie să părăseşti această lume pentru înălţarea spirituală, puritatea morală, apropierea de Allah, se realizează aici, pe pământ şi de aceea el trebuie să trăiască, supunându-se legilor Lui. Calea izbăvirii nu se află în afara greutăţilor vieţii, ci se află în miezul acestor greutăţi şi în modul cum noi ne achităm de datoriile noastre faţă de Allah.
Islamul interzice cu desăvârşire sinuciderea şi îi înştiinţează pe oameni că viaţa lor aparţine lui Allah. Viaţa este darul dat de către bunul Allah oamenilor, pentru ca ei să se bucure de ea o perioadă de timp determinată. Ea nu ne-a fost dată pentru ca noi s-o prăpădim fără niciun rost.

 

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 3

Profețiile și Dumnezeu

  Urmărind istoria comunităţilor, constatăm că atunci când relaţiile sociale, economice, politice şi culturale dintre ele s-au extins, s-a extins şi mesajul trimişilor. şi Creatorul a trimis atunci în Asia şi în Africa un mesager important prin minunile sale şi prin dovezile misiunii sale, pe care l-a însărcinat cu o propovăduire însemnată şi căruia i-a […]

 

Urmărind istoria comunităţilor, constatăm că atunci când relaţiile sociale, economice, politice şi culturale dintre ele s-au extins, s-a extins şi mesajul trimişilor. şi Creatorul a trimis atunci în Asia şi în Africa un mesager important prin minunile sale şi prin dovezile misiunii sale, pe care l-a însărcinat cu o propovăduire însemnată şi căruia i-a pogorât o scriptură care a conţinut un ansamblu de prescripţii şi legi referitoare la diferitele relaţii dintre oameni. Acesta a fost profetul Moise – pacea asupra lui! După el, Creatorul a trimis succesiv mai mulţi profeţi fiilor lui Israel, pentru a întări rânduielile Sale şi chemarea Sa şi pentru a întregi diversele aspecte ale mesajului Său, şi a încheiat şirul lor cu Isus, fiul Mariei – pacea asupra lor amândoi! Când conştiinţa umană s-a dezvoltat, ajungând să accepte o unitate religioasă universală cu norme globale, înţelepciunea a impus trimiterea de către

image001Creatorul a mesagerului Său, înrudit cu ceilalţi trimişi, printr-un mesaj uman universal, care să încheie mesajele divine şi să poarte în sine fundamentele sistemului integral, comun pentru toţi oamenii, indiferent de condiţiile lor de mediu, de diversitatea relaţiilor lor, de varietatea de tradiţii şi obiceiuri, într-o comunitate aspirând spre monoteism, într-o limbă precisă, într-un stil concis şi elocvent. Cel pe care l-a trimis Creatorul cu acest mesaj a fost profetul Muhammed  din stirpea lui Ismail, fiul lui Avraam, arab prin genealogia şi prin limba sa, umanist prin propovăduirea sa, şi cu o religie universală. El a adus mesajul care a încheiat mesajele divine, care a adunat toate legile trimise de Allah oamenilor şi care le-a garantat interesele într-un mod mai cuprinzător decât orice rânduială sau lege, precum şi fericirea cea mai deplină pe care o poate realiza orice rânduială sau lege. Creatorul s-a pus chezaş pentru păstrarea şi sprijinirea acestui mesaj şi a trimis pentru el o Carte limpede, fără nici un fel de abatere, venind de la un Înţelept Bineştiutor. De aceea, Creatorul a făcut mărturie în legătură cu mesajul lui Muhammed că el este integral, comun pentru toţi oamenii, atunci când a zis:

“şi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu” (34 : 28).

Întrucât mesajul Său a fost general şi global, Creatorul a garantat apărarea lui de deformare, schimbare şi pierdere, păstrând Cartea Sa – Coranul – şi Sunna Trimisului Său Muhammed . Creatorul a vestit sfârşitul profeţiilor şi a mesajelor o dată cu profeţia lui Muhammed, spunând:

“Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor” (33 : 40).

Este evident că dăinuirea Coranului, care conţine, prin rânduielile şi prescripţiile sale, toate nevoile omenirii în bazele de legislaţie, întocmai aşa cum i-a fost trimis lui Muhammed, ca şi dăinuirea despre Profet, care face şi mai limpezi sensurile Coranului cele adevărate şi constante, sunt o dovadă a continuării prezenţei Profetului printre noi, mereu viu.

Astfel, putem afirma pe drept cuvânt că Trimisul lui Allah se află printre noi prin Coranul şi revelaţia care i-au fost trimise şi prin înrâurirea pe care a avut-o asupra retoricii, asupra practicii şi legislaţiei. Prin aceasta, lumea nu a avut nevoie de trimiterea altor profeţi sau mesageri şi nici de înnoirea rânduielilor oamenilor, după trimiterea lui

Muhammed, căci dacă Creatorul ar mai fi trimis alţi mesageri şi profeţi, aceştia nu ar mai fi putut să aducă nimic nou şi să adauge nimic nou la principiile dogmei şi legislaţiei cu care a venit Profetul Muhammed. Creatorul a făcut ca religia şi legea să fie depline, căci El însuşi a zis:

“În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!” (5 : 3).

Și dacă scopul trimiterii de mesageri a fost propagarea acestui mesaj şi chemarea oamenilor la el, această sarcină le-a revenit după aceea teologilor musulmani, cărora le-a revenit misiunea de a chema la Allah, de a răspândi legea divină (şari’a) printre făpturile Sale şi de a deduce preceptele juridice pentru toate lucrurile noi care apar în lume şi care necesită exprimarea judecăţii lui Allah în legătură cu ele, conform fundamentelor constante ale legii divine.

Source Link

Views: 2