Toleranța religioasă

  Mustafa Sibaee   Toleranta religioasa este un alt aspect al tendintei umaniste din civilizatia islamica eterna, ca si in istoria dogmelor si a religiilor si in istoria civilizatiilor vechi, intemeiate de o anumita religie sau de o anumita natiune. Islamul a intemeiat religia sa fara sa stanjeneasca religiile anterioare si nu a manifestat fanatism […]

 

Mustafa Sibaee

 

Toleranta religioasa este un alt aspect al tendintei umaniste din civilizatia islamica eterna, ca si in istoria dogmelor si a religiilor si in istoria civilizatiilor vechi, intemeiate de o anumita religie sau de o anumita natiune. Islamul a intemeiat religia sa fara sa stanjeneasca religiile anterioare si nu a manifestat fanatism fata de numeroasele opinii si doctrine, ci lozinca sa a fost: “Deci binevesteste robilor Mei, / Care asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este cel mai bun in el!” Din acest motiv, printre principiile tolerantei religioase a civilizatiei islamice se numara:

1.  Faptul ca toate religiile divine provin dintr-un singur izvor:

El v-a oranduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care tiam relevat-o tie si am prescris-o pentru Avraam si Moise si Isus: “Intemeiati religia si nu va despartiti intru ea!”

2. Faptul ca toti profetii sunt frati, fara nici o diferenta intre ei in ceea ce priveste mesajul, iar musulmanii trebuie sa creada in toti deopotriva:

Spuneti: “Noi credem in Allah si in ceea ce ne-a fost trimis noua si in ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob si semintiilor; in ceea ce le-a fost daruit lui Moise si lui Isus si in ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de catre Domnul lor. Noi nu facem deosebire intre ei! Noi Lui ii suntem supusi!”

3. Lumea nu poate fi constransa la credinta in aceasta dogma, ci trebuie sa se convinga si sa o accepte: “Nu este (cu putinta) silirea la credinta!” “Si oare tu ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi?”

4. Faptul ca locurile de adorare ale religiilor divine sunt respectate si trebuie aparate si protejate la fel ca si moscheile musulmanilor: “Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate chilii, biserici, temple si moschei in care numele lui Allah este pomenit atat de mult!”

5. Faptul ca deosebirile dintre religiile oamenilor nu trebuie sa-i impinga sa se ucida unii pe altii sau sa atace unii pe altii. Dimpotriva, ei trebuie sa coopereze in implinirea binelui si in lupta impotriva raului: “Intrajutorati-va in plinirea faptelor bune si in evlavie, dar nu va ajutati la pacat si la nedreptate!” Hotararea in legatura cu deosebirile dintre ei ii apartine numai lui Allah, caci El este Cel care judeca intre ei in Ziua de Apoi: <<Au zis iudeii: “Crestinii nu au nici un temei!” Si au zis crestinii: “Iudeii nu au nici un temei!” Si totusi ei citesc Scriptura. Si astfel au zis si cei care nu au stiinta, asemenea vorbelor lor. Dar Allah va judeca in Ziua de Apoi in cele asupra carora au pareri diferite.

6. Faptul ca oamenii se deosebesc in viata si sunt diferentiati de catre Allah dupa binele pe care il fac semenilor si dupa evlavia lor: “Toate fapturile se afla in grija lui Allah si cel mai drag Ii este acela care este mai folositor celor aflati in grija sa” “Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi”.

7. Faptul ca deosebirile intre religii nu impiedica binefacerea, legaturile dintre oameni si ospitalitatea: ”Astazi va sunt ingaduite voua cele bune. Mancarea celor carora li s-a daruit Scriptura va este ingaduita  si voua, iar mancarea voastra le este ingaduita si lor. (Va sunt ingaduite) femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar si femeile virtuoase ale acelora carora le-a fost daruita Scriptura inaintea voastra.”

8. Faptul ca, chiar daca oamenii au opinii diferite in privinta religiilor lor, ei pot sa discute unii cu altii pe un ton frumos, in limitele bunei-cuviinte, aducand argumente si incercand sa se convinga:”Nu discutati cu oamenii Cartiii decat in felul cel mai frumos!” Nu sunt permise vulgaritatile in discutiile cu cei care au alte opinii, nici folosirea injuriilor la adresa credintei lor, chiar daca sunt pagani: “Nu-i ocarati pe aceia care sunt invocati afara de Allah , ca sa nu-L ocarascca si ei pe Allah, intru dusmanie si nepricepere!”

9. Daca este atacata credinta natiunii, trebuie respinsa agresiunea, protejata credinta si prevenita schisma: “Luptati-va cu ei pana ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai in Allah!” ” “Insa Allah va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si v-au alungat din caminele voastre.”

10. Cand comunitatea iese victorioasa asupra celor celor i-au atacat religia sau au vrut sa o lipseasca de libertate, nu este ingaduita razbunarea pe acestia prin constrangere ca sa renunte la religia lor si nici persecutarea pentru credinta lor, ci este suficient ca ei sa recunoasca autoritatea statului si sa manifeste loialitate fata de el, astfel incat ”ceea ce este in favoarea lor sa fie si in favoarea nostra si ceea ce este impotriva lor sa fie socotit si impotriva noastra.”

roz flAcestea sunt cateva din principiile tolerantei religioase ale Islamului, pe care s-a bazat si civilizatia islamica. Ele il obliga pe musulman sa creada in toti profetii si trimisii lui Dumnezeu, sa-i pomeneasca pe ei cu respect, sa nu le provoace nimic rau adeptilor lor, sa-i trateze frumos, sa fie amabili si prietenosi incat ei sa traiasca in buna intelegere cu acestia, sa accepte ospitalitatea lor, sa se uneasca prin casatorie cu ei, astfel incat famillile sa devina mixte si sa se amestece sangele. Religia islamica a obligat statul musulman sa protejeze locurile lor de adorare si sa nu se amestece in dogmele lor, sa nu fie nedrepti cu ei, ci sa-i socoteasca egali cu ei, respectiv cu musulmanii, in privinta drepturilor si obligatiilor, sa apere demnitatea, viata si viitorul musulmanilor.

Pe aceste principii s-a intemeiat civilizatia islamica si prin ea lumea a vazut pentru prima data o religie care a creat o civilizatie, fara sa manifeste fanatism fata de alte religii si fara sa-i alunge pe cei care nu au crezut in ea din domeniul activitatii sociale sau sa-i lipseasca de sansa de a dobandi anumite pozitii sociale. Aceasta toleranta a fost o lege pentru civilizatia islamica din momentul in care Muhammad (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a pus temeliile ei si pana cand a inceput decaderea ei, principiile au fost abandonate, poruncile au fost uitate, oamenii au devenit ignoranti in privinta religiei lor si s-au indepartat de aceasta toleranta religioasa generoasa.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Mileniul trei – partea a II-a

  Natura fundamentală a umanității   După ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea. Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere […]

 

Natura fundamentală a umanității

 

Nature-Animal-Babies-turtle-In-Stone-BeachDupă ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea.

Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere a mamei și tatălui originali și a familiilor ce au descins din ei. Aceștia erau o societate unită care avea aceleași viziuni și care împărțeau același mediu și vieți.

Din acea zi esența umanității a rămas neschimbată și așa va rămâne. Realitățile vieților lor, structura lor fizică, principalele caracteristici, nevoile de bază, locul și timpul nașterii, selectarea părinților, caracteristicile înnăscute, precum și mediul înconjurător natural, nu s-au schimbat. Deci, dezvoltarea și modificarea realităților secundare ale vieții ar trebui să se bazeze pe axa acestor valori și realități primare, pentru ca viața să continue ca un paradis lumesc umbrit de Rai.

Am menționat mai sus câteva caracteristici ce par a fi neplăcute și dăunătoare. În același fel, există câteva trăsături umane ce par dăunătoare la o primă vedere: ura, gelozia, dușmănia, dorința de a-i domina pe ceilalți, lăcomia, furia și egoismul. Ființa umană mai are de asemenea și alte dorințe înnăscute ce permit continuitatea vieții sale lumești, precum nevoia de a mânca sau de a bea, precum și lăcomia și mânia. Toate dorințele și nevoile umane ar trebui antrenate și ghidate spre valorile eterne, universale și invariable care se adresează aspectelor fundamentale ale umanității. Nevoia de a mânca și de a bea, precum și dorința asociată cu lăcomie și mânie, pot fi înfrânate și transformate în mijloace de bine absolut sau relativ.

Astfel pot deveni egoismul și ura surse de atribute bune. Gelozia și rivalitatea pot fi transformate în fapte bune și caritate. Dușmănia poate fi transformată în dușmănie împotriva lui Satana, cel mai mare dușman al umanității, și împotriva sentimentului de dușmănie și ură în sine. Lăcomia și furia pot forța omul să facă fapte bune fără a obosi însă. Egoismul poate sublinia aspectele neplăcute are sufletului carnal (nafs), căutând astfel să antreneze și să purifice sufletul, nescuzându-i faptele rele.

Toate sentimentele negative pot fi transformate în surse de bunătate prin antrenament și luptă. În acest mod atinge individul nivelul “celei mai bune Creații”, călătorind pe calea transformării dintr-o ființă umană potențială și perfectată, în cel mai bun model, simbol și reprezentat personal al creației și existenței.

În ciuda acestui fapt, realitățile vieții umane nu urmează întotdeauna aceste repere. Sentimentele negative și atributele lor înfrâng adesea oamenii, trăgându-i spre a fi dominați de ele într-un asemenea fel încât chiar și religiile care ghidează oamenii spre bunătate și blândețe sunt abuzate. Viața umană, la nivelul individului și al umanității ca întreg, este doar o însumare a internului, a luptelor personale și ale manifestărilor lor externe. Aceste maree fac din lumea personală a individului, din societate și istorie un ring de luptă, război, opresie și tiranie. Drept rezultat, ființele umane sunt cele care suferă consecințele.

Bărbații și femeile primesc întotdeauna fructele faptelor lor. În prima perioadă a acestei istorii, umanitatea a trăit o viață plăcută, fiind o societate unică ale cărei membri au împărțit bucurii și tristețe. Dar, mai apoi, și-au legat găturile și picioarele cu un jug ruginit compus din lanțuri de opresie, ca rezultat al geloziei și lăcomiei. Rezultatul a fost omorârea lui Abel de către Cain. Iată deci cum a pășit umanitatea pe calea dezbinării. Deși mileniile vin unul după altul ca zilele, anotimpurile și anii, acest “ciclu” încă mai continuă.

 

Mileniul doi

Mileniul al doilea a început cu cruciade și mai apoi cu invazii ale mongolilor asupra lumii islamice, care au fost precum inima Pământului și a istoriei în acele timpuri. În ciuda războaielor și a distrugerilor, a crimelor comise uneori în numele religiei și alteori în numele economiei, politicii și supremației militare, acest mileniu a văzut punctul culminant al civilizațiilor estice, bazate pe valori metafizice, universale, eterne și al civilizațiilor vestice, bazate pe științe fizice. Au avut loc multe descoperiri geografice însemnate și invenții științifice.

Oricum, civilizațiile estice și vestice au existat separat unele de celelalte. Această separare, care nu ar fi trebuit să se întâmple, a fost bazată pe retragerea celei din urmă din domeniul intelectual și din știință, în timp ce următoarea s-a retras din valorile metafizice, universale, eterne și invariabile. Din cauza aroganței și egoismului crescânde ale umanității, bărbații și femeile au trebuit să trăiască colonialismul mondial, masacre imense, revoluții ce au distrus milioane de vieți, războaie incredibil de destructive și sângeroase, discriminări sociale, nedreptăți economice și sociale și cortine de metal construite de regimuri ale căror ideologii și filozofii au căutat să nege esența, libertatea, meritul, și onoarea umanității. Din această cauză, dar și din cauza unor preziceri din Biblie, că mulți oameni din Vest se tem că lumea va fi din nou inundată de răuri de sânge și distrugeri. Ei sunt pesimiști și îngrijorați din cauza noului mileniu.

 

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

Moralitatea islamică

Moralitatea islamică: sursă de pace şi siguranţă Adnan Oktar     Parte dintre cei care afirmă că anumite acţiuni sunt realizate în numele religiei pot, de fapt, să înţeleagă greşit religia şi, ca rezultat, să o practice în mod greşit. De aceea este incorect să îţi formezi opinii despre religie, pornind de la exemplele date […]

Moralitatea islamică: sursă de pace şi siguranţă

Adnan Oktar

 

 

Parte dintre cei care afirmă că anumite acţiuni sunt realizate în numele religiei pot, de fapt, să înţeleagă greşit religia şi, ca rezultat, să o practice în mod greşit.

De aceea este incorect să îţi formezi opinii despre religie, pornind de la exemplele date de nişte oameni. Cea mai bună cale de a înţelege religia constă în studierea sursei sale divine.

 

blueSursa divină a Islamului este Coranul, carte sacră care se bazează pe concepte de moralitate, dragoste, compasiune, umilinţă, sacrificiu, toleranţă şi pace. Un musulman care trăieşte în mod autentic conform acestor concepte va fi cel mai politicos, cel mai atent la modul în care gândeşte, modest, drept, de încredere şi uşor de înţeles.

 

El va manifesta iubire, respect, armonie şi bucurie de a trăi printre semenii săi.

 

„Nu există silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre Calea cea Dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut (idoli, tirani etc.) şi crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Şi Allah este As-Sami’, Al-‘Alim (Cel care aude totul, Atoateştiutor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

Sfaturile şi recomandările primului calif al Islamului, Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulţumit de el!), care le-a spus liderilor săi militari atunci când aceştia au fost numiţi în funcţie:
  „Asculaţi şi supneţi-vă următoarelor reguli şi instrucţiuni: nu trădaţi pe niciunul dinte cei cu care aţi încheiat o înţelegere. Nu furaţi din prada de război şi nu vă încălcaţi tratatele de pace cu cei cu care v-aţi aliat. Nu mutiţaţi trupul inamicilor voştri morţi. Nu ucidaţi copiii, bătrânii şi femeile. Nu dezrădăcinaţi palmierii sau orice alt tip de copac şi nici nu îi ardeţi şi nici nu tăiaţi orice tip de copac roditor. Nu sacrificaţi o oaie, cămilă sau vacă, decât pentru a vă satisface nevoile date de foame. Cu siguranţă, veţi trece pe lângă nişte persoane care s-au izolat şi care se află în adorarea lui Allah, aşa cum sunt călugării şi alţii; pe aceştia să îi lăsaţi în pace şi să nu îi deranjaţi. Cu siguranţă, veţi găsi în drumul vostru persoane care vă vor oferi hrană. Oricând veţi mânca mâncarea lor, menţionaţi numele lui Allah de fiecare dată când mâncaţi. Cu siguranţă, vă veţi întâlni cu persoane care îşi rad părul în vârful capului şi care îşi lasă restul părului să le atârne în cosiţe: este permis să vă luptaţi şi să ucideţi astfel de oameni, căci aceştia sunt luptători dintre inamici, care îşi ridică săbiile împotriva voastră. Faceţi acelaşi lucru, pomenind numele lui Allah înainte.

 

 

_______________________

sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Views: 2