Evreii si musulmanii – 3

  M. ‘Imarah   În cartea lui Israel Shahak intitulată “Religia iudaică şi atitudinea ei faţă de neevrei”, există o discuţie documentată despre interzicerea vărsării sângelui evreiesc şi permiterea vărsării sângelui altora şi a exterminării lor. “Evreul care ucide un neevreu este vinovat numai de păcatul împotriva rânduielilor cereşti, pentru care tribunalul nu condamnă, iar […]

 

M. ‘Imarah

 

israel_shahakÎn cartea lui Israel Shahak intitulată “Religia iudaică şi atitudinea ei faţă de neevrei”, există o discuţie documentată despre interzicerea vărsării sângelui evreiesc şi permiterea vărsării sângelui altora şi a exterminării lor.

“Evreul care ucide un neevreu este vinovat numai de păcatul împotriva rânduielilor cereşti, pentru care tribunalul nu condamnă, iar cauzarea morţii unui neevreu indirect nu este în nici un caz socotită păcat. Dacă ucigaşul neevreu cade sub influenţa legilor evreieşti, el trebuie ucis, indiferent dacă victima nu este evreu iar dacă ucigaşul adoptă iudaismul, el nu este pedepsit”.

Numeroşi hahami au comentat aceste afirmaţii şi au ajuns la concluzia logică a acestei angajări faţă de rânduială, adică posibilitatea uciderii tuturor neevreilor aparţinând unui  popor inamic sau chiar necesitatea uciderii lor, iar această idee este încurajată public începând din anul 1972 în îndrumarea soldaţilor israelieni habotnici.

Primul sfat oficial de acest fel apare într-o broşură publicată de comandamentul zonei centrale a armatei israeliene – sub a cărei autoritate se află Cisiordania. Hahamul responsabil, colonelul Fidan, afirmă în această broşură: “În cazul ciocnirii forţelor noastre cu civili în timp de război, în timpul urmăririi unei unităţi sau în timpul unei incursiuni, dacă nu există dovada că ei au provocat vreo pierdere forţelor noastre, există posibilitatea uciderii lor, ba chiar necesitatea săvârşirii acestui lucru, în conformitate cu rânduiala care îndeamnă chiar şi la uciderea civililor paşnici.”

Soldatul Moshe a adresat o scrisoare hahamului său Shimon Wiser, în care l-a întrebat: “În unitatea mea a avut loc o discuţie despre “puritatea  armei” şi despre posibilitatea uciderii arabului lipsit de armă, a femeilor şi a copiilor sau dacă trebuie să ne răzbunăm pe arabi. Fiecare a răspuns după cum l-a tăiat capul şi nu au ajuns la un răspuns categoric. Oare trebuie să-i ucidem pe arabi ca pe uriaşi, adică să-i omorâm până ce li se stinge amintirea pe pământ? “Şi să se şteargă amintirea uriaşilor sub cer.” (Deuteronomul: 25,9).

Sau să procedăm aşa cum se procedează în războiul drept, în care omul îi ucide doar pe soldaţi? Pot să ofer apă unui arab care se  predă?”

Hahamul Shimon Wiser i-a trimis soldatului Moshe o  scrisoare în care se spunea: “Am să-ţi transmit câteva vorbe ale înţelepţilor şi ţi le voi explica: Războiul la neevrei are reguli speciale, ca regulile jocului,  ale fotbalului, sau ale baschetului, dar războiul pentru noi – aşa după cum afirmă înţelepţii noştri – nu este un joc, ci este o necesitate vitală. Pornind de la aceste criterii, trebuie să ne gândim la modul purtării lui”. Hahamul Shimon obişnuia să spună: “Ucideţi-l pe cel mai bun dintre neevrei … celui mai bun dintre şerpi sfărâmaţi-i capul!” Aceasta este regula “purităţii armei” conform rânduielii şi nu conform concepţiei străine care a provocat numeroase pierderi  evreilor…”

Soldatul Moshe i-a răspuns hahamului astfel: “Am primit scrisoarea ta şi am înţeles-o astfel: Nu numai că îmi este permis în timp de război să ucid  orice arab şi orice femeie pe care o întâlnesc, dar este de datoria mea să procedez astfel… În ceea ce mă priveşte pe mine,  socotesc  că este de datoria mea să-i ucid, chiar dacă din aceasta  va rezulta o problemă din punctul de vedere al dreptului militar. Cred că această idee despre “puritatea armei” trebuie făcută cunoscută prin intermediul tuturor instituţiilor de învăţământ, pentru ca lumea să-şi formeze o părere în această privinţă şi să nu rătăcească prin labirintul “logicii”, îndeosebi în legătură cu o problemă ca aceasta. Trebuie explicată atât această idee, cât şi modul de îndeplinire a ei. De aceea, te rog să fii activ în privinţa acestei probleme, pentru ca soldaţii noştri să cunoască atitudinea strămoşilor noştri cu toată claritatea”.

Pornind de la această idee, în toate situaţiile în care evreii din armată sau din organizaţiile paramilitare au ucis arabi care nu luau parte la război, inclusiv situaţiile asasinatelor colective, aşa cum s-a întâmplat la Kafr Qasem în anul 1956, ucigaşii au fost  puşi în libertate sau au suferit condamnări extrem de neînsemnate şi au fost puşi în libertate înainte de executare, ceea ce face ca aceste condamnări să pară ca şi cum nici nu ar fi  existat”.

Aceasta este o prezentare a legii talmudice care îngăduie  vărsarea sângelui altora, al neevreilor, chiar şi al neparticipanţilor la război, chiar al femeilor şi al oamenilor buni. Logica acestui iudaism talmudic este un labirint şi o rătăcire care nu li se  potriveşte evreilor!

 

 

 

Source Link

Views: 3

Eu sunt musulman: un om al păcii

  Cred că nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul. El este Protectorul, Unicul, iar ştiinţa Lui este peste tot şi nu într-un anume loc. El este Cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile şi pe urmă s-a înălţat pe tron. El ştie ce intra în pământ şi ce iese […]

Cred că nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul. El este Protectorul, Unicul, iar ştiinţa Lui este peste tot şi nu într-un anume loc.

El este Cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile şi pe urmă s-a înălţat pe tron. El ştie ce intra în pământ şi ce iese din el, ce coboară şi ce se înaltă la el, El este cu voi, oriunde v-aţi afla. Şi Allah vede bine ceea ce faceţi. (Al-Hadid:4).

Nimic nu este asemenea Lui, nimic nu seamănă cu El şi El este creatorul tuturor lucrurilor.

Eu cred în toţi profeţii Lui, fără a face discriminare între Moise, Isus sau Muhammed (salleAllhu aleihi we sellem). Mă rog la Allah Preaînaltul pentruajutor, călăuzire şi pentru iertarea păcatelor, fără a o face prin intermediari. Mă rog la Allah Preaînaltul tot timpul şi ştiu că învăţătura Lui este cu mine tot timpul oriunde m-aş duce. El este Judecătorul tuturor faptelor mele şi aplic poruncile din Sfântul Coran.

Urmez învăţăturile Islamului: rugăciunea, postul, dania şi pelerinajul la Mekka. Mai mult, suicidul şi omorul sunt interzise pentru că Islamul a cerut oamenilor să trăiască în pace. Nu comit adulter şi evit toate ispitele care m-ar corupe sau m-ar face să deviez de la drumul cel drept, pentru că sunt conştient că prin natura sa, corpul este slab:

Şi nu vă apropiaţi de preacurvire, căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea! (Al-Israa’ 17:32).

Adevărata fericire este cea pe care o obţii fără ca apoi să regreţi. O asemenea fericire este rezultatul unui nivel înalt al sentimentelor spiritului şi este întărită prin puterea sufletului. Un bun exemplu este povestea unui om care şi-a dorit să comită adulter, dar conştiinţa lui l-a oprit, şi odată, când era sub influenţa alcoolului nu a mai rezistat şi s-a lăsat dus de val şi s-a luat la ceartă cu un om bun care o apără pe femeie. Omul nostru, fiind sub influenţa alcoolului l-a omorât pe omul cel bun care a încercat să intervină în cearta dintre el şi femeie.

Deci concluzionăm că băuturile alcoolice pot fi sursa tuturor păcatelor.

Nu particip la jocurile de noroc, nici măcar pentru sume mici, pentru că cel care pariază nu are respect pentru veniturile sale. Pentru a pune norocul cuiva într-o balanţă de pariuri pe cărţi este o slăbiciune josnică a personalităţii:

O, voi cei care credeţi! Vinul, jocurile de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi! (Al-Maidah 5:90).

Un musulman nu împrumută şi nu ia împrumut cu camătă pentru că acest lucru este o cale către rătăcire. Un musulman ar trebui să dea cu împrumut unuia care are nevoie dacă este în puterea lui. Pe de altă parte, cel care dă poate cere garanţii cu scopul de a fi sigur că banii vor fi returnaţi, dar el/ea nu ar trebui să folosească aceste garanţii dacă vrea să facă fapte bune.

Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiti-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas (la oameni), dacă sunteţi credincioşi!/ Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri (mai puţin camată). Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi!/ Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă stiţi! (Al-Baqarah 2:278-280).

Un musulman nu bârfeşte şi nu vorbeşte urât despre un frate de-al său. Cel ce bârfeşte pe un semen de-al lui este ca şi cum ar mânca carnea fratelui său mort. Acelaşi lucru se întamplă şi în cazul în care cineva încearcă să strice reputaţia unui frate de-al său şi îl vorbeşte pe la spate atunci când el nu are noroc:

Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare!/ O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât ei, nici muierile (să nu râdă) de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi./ O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străjnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui sau mort? (Nu!) Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este Iertător şi Îndurător! (Al-Hujurat:10-12).

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Un documentar despre Islam

Un documentar despre Islam   Trăim într-o lume în care rolul mass-media este din ce în ce mai mare în cultura oamenilor. Din păcate multe stereotipuri și prejudecăți sunt propagate prin intermediul mass-media, sufocând societățile cu informații facil dobândite, însă de multe ori neadevărate sau prezentate în mod distorsionat. În ceea ce privește cunoștințele despre […]

Un documentar despre Islam

Trăim într-o lume în care rolul mass-media este din ce în ce mai mare în cultura oamenilor. Din păcate multe stereotipuri și prejudecăți sunt propagate prin intermediul mass-media, sufocând societățile cu informații facil dobândite, însă de multe ori neadevărate sau prezentate în mod distorsionat. În ceea ce privește cunoștințele despre Islam și musulmani, se întâmplă același lucru. În presă, dar nu numai, sunt propagate doar informații denigratoare, generalizante despre musulmani. Ceea ce face un grup restrâns de oameni (de multe ori provocați și aflați în stare de război sau conflict), devine brusc o atitudine generalizată pentru toți musulmanii. Ceea ce este și mai rău constă în faptul că în societățile occidentale oamenii nu fac diferența între Islam și musulmani, între religia Islamică și oamenii obișnuiți care se declară a fi musulmani. Acesta este punctul de plecare al multor probleme, însă, dincolo de acestea, fiecare dintre noi are datoria de a cerceta întâi, de a afla de la surse despre informația căutată. În documentarul de mai jos, puteți afla pe scurt ce presupune Islamul.

Source Link

Views: 4