Binecuvântările lui Allah

  Toate faptele bune ale oamenilor nu pot rascumpara nici macar una dintre binecuvantarile lui Allah   Imamul Ibn Qayyim al-Jawziyyah   Un rob al lui Allah Il adora pe Stapanul sau timp de cincizeci de ani, astfel incat Allah ii spuse ca l-a iertat. Omul spuse: „O, Allah, ce anume ai iertat, cand eu […]

Toate faptele bune ale oamenilor

nu pot rascumpara nici macar una dintre binecuvantarile lui Allah

Imamul Ibn Qayyim al-Jawziyyah

Un rob al lui Allah Il adora pe Stapanul sau timp de cincizeci de ani, astfel incat Allah ii spuse ca l-a iertat. Omul spuse: „O, Allah, ce anume ai iertat, cand eu nu am comis nici o fapta rea?” Allah facu astfel ca un nerv din ceafa sa, sa-l doara, astfel incat el numai putu nici dormi, nici sa se roage. Cand durerea se diminua si el putu adormi, un inger veni la el, si el se planse acestuia de durerea care il facuse sa sufere. Ingerul ii spuse: „Domnul tau iti spune ca cei cinzeci de ani de adorare au platit pentru alinarea durerii.”

Ibn Abi’d-Dunya a relatat ca Dawud (‘alayhi sallam) il intreba pe Allah subhanahu wa ta’ala: „Care este cea mai marunta dintre binecuvantarile Tale?” Allah subhanahu wa ta’ala ii revela atunci: „Oh, Dawud, inspira o data.” Dawud facu astfel si Allah ii spuse: „Aceasta este cea mai marunta dintre binecuvantarile Mele asupra ta.”
Astfel am putea intelege sensul hadithului relatat de catre Ziyad ibn Thabit si Ibn ‘Abbas (radi Allahu ‘anhu): „Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si ai pamantului, El ar face aceasta, fara sa fie nedrept cu ei, si daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi de departe mai buna pentru ei, decat faptele lor.” (Abu Dawood).
Intr-un hadith sahih, Trimisul lui Allah spunea: „Nimeni nu va fi mantuit prin virtutea faptelor sale.” Oamenii intrebara: „Nici macar tu, O, Trimis al lui Allah?” El spuse: „Nici macar eu, doar daca Allah ma acopera cu Mila si Binecuvatarile Sale.”

Faptele unui om nu pot plati nici macar pentru una din multele binecuvantari ale lui Allah, deoarece chiar si cea mai marunta dintre binecuvantarile si favorurile lui Allah, depaseste cu mult in greutate, faptele omului. Astfel incat noi trebuie sa pastram mereu in minte drepturile pe care Allah subhanahu wa ta’ala le are asupra noastra.

Astfel, Rabdarea si Recunostinta sunt cheile succesului in aceasta lume si in cea vesnica, dupa cum reiese din cuvintele Imamului Ibn Qayyim al-Jawziyyah.

Doamne, revarsa asupra noastra rabdare si fa-ne pe noi sa murim cu desavarsire supusi! (Al-A’raf 7:126)

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Statutul nostru în faţa lui Allah

Statutul nostru în faţa lui Allah   Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede […]

Statutul nostru în faţa lui Allah

 

Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! Însă la Domnul tău se află întoarcerea! (Al-’Alaq 96:1-8).

În versetul de mai sus, Allah ne arată că, în ciuda neajutorării lor, aceşti oameni pot uita şi deveni orientaţi în mod excesiv asupra propriei persoane. Cu adevărat, sunt oameni care manifestă nerecunoştinţă faţă de Allah, fără să ia în considerare cum este Cel care i-a creat sau cum este Cel care le-a oferit toate acele calităţi de care sunt atât de mândri. De fapt, fără excepţie, în toate aceste situaţii, toţi oamenii depind de protecţia şi mila lui Allah. Pe lângă aceste abilităţi precum văzul, auzul, vorbirea, capacitatea de a merge şi mobilitatea, o mulţime de sisteme funcţionează în interiorul corpului lor fără ca ei să fie conştienţi, dar fără de care nu ar reuşi să supravieţuiască. Numai un moment dacă am reflecta asupra acestor aspecte vom realiza cât de mici suntem în faţa lui Allah. Cu toate acestea unii îşi amintesc de Allah numai când sunt puşi în faţa unei probleme sau a unei dificultăţi. De exemplu, un om aflat într-o barcă despre care credea că îl va aduce în siguranţă la ţărm, intră imediat în panică atunci când un vânt puternic îi loveşte barca, făcând-o să plutească în derivă. În mod asemănător, turbulenţele de la bordul unui avion sau cea mai mică defecţiune tehnică pot determina o persoană să simtă o teamă foarte mare. În astfel de situaţii, când realizează cât de neajutoraţi sunt în absenţa protecţiei lui Allah, fără de care nu pot ieşi din acea situaţie, se întorc la Allah şi încep să se roage. Chiar şi cineva care, cu puţin timp înainte, se plimba arogant printre alţi pasageri din aeroport realizează cât de multă nevoie are de ajutorul lui Allah în faţa unui asemenea pericol şi că, doar cu voia lui Allah, într-o secundă poate pierde tot ceea ce posedă. Coranul ne spune cum oamenii se întorc la Allah în astfel de momente, dar, atunci când pericolul a trecut, revin ca nişte nerecunoscători la vechea lor atitudine:

Voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte, aducându-vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător! Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş şi că voi nu veţi mai găsi apoi niciun ocrotitor? Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră! (Al-Israa’ 17:67-69).

Aşa cum ni se spune în următoarele versete revelate de Allah, omul nu are nicio putere. Allah ne reaminteşte aceasta într-un alt verset:

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! Toate acestea sunt rele şi sunt urâte de Domnul tău. (Al-Israa’ 17:37-38).

Musulmanii sunt conştienţi de aceste aspecte în orice moment şi în orice loc. Cuvintele pe care le folosesc reflectă credinţa lor deplină în acest adevăr. Chiar dacă una dintre calităţile sale ar fi cea mai bună din lume, cel care înţelege măreţia lui Allah nu ar considera că acest lucru i se datorează; în schimb, ar considera că el se datorează măiestriei lui Allah şi îi poate fi luat în orice moment, dacă Allah ar dori astfel. Credinciosul nu ar îndrăzni niciodată să spună: ,,Această frumuseţe face parte din mine şi, atât timp cât am grijă de mine, nimic nu se poate întâmpla”; el dovedeşte astfel că nu îşi poate asuma această binecuvântare, întrucât ea nu este un rezultat al propriei sale puteri. Ştie că un singur virus sau microb invizibil ochiului, sau un accident minor poate distruge această frumuseţe; toate acestea sunt în puterea lui Allah. De aceea el adoptă un limbaj care arată în mod consecvent recunoştinţa pe care o simte faţă de Allah, Cel pe care Îl preamăreşte. Dacă o altă persoană ar face referire la frumuseţea sa, atunci el ar răspunde amintindu-i acelei persoane de frumuseţea lui Allah, de puterea Sa infinită, de inteligenţa şi măreţia Lui. Insistând că aspectul său plăcut se datorează doar voinţei lui Allah şi că reflectă doar o mică parte a nemărginitei inteligenţe şi frumuseţi a lui Allah, el Îl preamăreşte pe Allah.

Conştientizarea lipsei de putere a omului în faţa lui Allah se manifestă în toate aspectele comportamentului credinciosului. Un credincios devotat nu va vorbi niciodată în mod umilitor despre o altă persoană care are mai puţine mijloace de subzistenţă decât el; de asemenea, nu va vorbi în mod jignitor nici despre altcineva care nu a fost înzestrat de Allah cu un aspect fizic plăcut. La fel, credincioşii nu se vor adresa nici celor săraci într-un mod dispreţuitor, doar pentru că ei sunt bogaţi; nici cei care deţin puterea nu-i vor discrimina pe cei aflaţi într-o clasă inferioară şi nici cei inteligenţi nu-i vor umili pe cei mai puţin deştepţi. Credincioşii se vor purta ştiind că, în testul vieţii, Allah a decis o soartă diferită pentru fiecare om şi că în faţa lui Allah adevărata superioritate se măsoară în credinţă şi pietate. Din acest motiv şi în concordanţă cu principiile morale enunţate în Coran, credinciosul adoptă cel mai respectuos mod de adresare faţă de toţi cei din jur, indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci, puternici sau slabi. Realizând că orice alt comportament ar însemna că el consideră că se află la un nivel superior, nu faţă de oameni, ci faţă de Allah, se teme şi caută refugiu la Allah. Despre această caracteristică a credincioşilor se vorbeşte în Coran astfel:

… Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

____________
femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 2

CUM SĂ NE SALVĂM DE FOC

  Omar Suleyman Al-Asqar   Deoarece necredinţa este cea care îl condamnă pe om la Iadul veşnic, calea prin care putem să ne salvăm este credinţa şi faptele bune. Astfel că musulmanii trebuie să se roage la Allah să îi salveze de Foc: „Care Îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos]  sau pe […]

Omar Suleyman Al-Asqar

Deoarece necredinţa este cea care îl condamnă pe om la Iadul veşnic, calea prin care putem să ne salvăm este credinţa şi faptele bune. Astfel că musulmanii trebuie să se roage la Allah să îi salveze de Foc:

„Care Îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos]  sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului, [zicând]:  «Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului! Doamne! Pe acela pe care îl faci să intre în Foc, Tu îl acoperi de ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este cine să-i ajute! Doamne! Noi am auzit un vestitor chemând la credinţă: ‘Credeţi în Domnul vostru!’. Şi am crezut. Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre, şterge faptele noastre rele şi ia-ne sufletele împreună cu cei evlavioşi! Doamne! Dă-ne nouă ceea ce ne-ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne acoperi pe noi de ruşine în Ziua Învierii, căci Tu nu-Ţi calci făgăduinţa!»“ (Coran 3: 191-194).

Multe hadisuri vorbesc în detaliu despre acest aspect şi descriu faptele ce ne vor proteja de Foc, cum ar fi − dragostea pentru Allah. În AlMustdrak şi Al-Musnad, Al-Haakim şi Ahmad relatează de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulţumit de el!) care afirmă: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Pe numele lui Allah, Allah niciodată nu îl va arunca în Foc pe cel care-L iubeşte şi pe cel pe care El îl iubeşte.»“.

Postul este o scăpare din calea Iadului, aşa cum Ahmad relatează în Al-Musnad şi Al-Bayhaqi în Şu’ab al-Imaan, cu isnaad hasan de la Jaabir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul spune: «Postul este un scut cu care vă puteţi apăra de Allah»“. Este relatat de Ahmad, Nasaa’i, ibn Maajah şi ibn Khuzaymah şi isnaadul său este sahih. Dacă postul este ţinut în timpul jihadului împotriva unui duşman, atunci este o mare victorie. Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oricine posteşte o zi în timp ce se află în jihad de dragul lui Allah, Allah îl va îndepărta (lit. faţa sa) la «şaptezeci de ani» distanţă de Foc” (Ahmad, Bukhari, Muslim, Tirmidhi şi Nasaa’i).

Alte mijloace de salvare de Foc sunt teama de Allah şi jihadul de dragul Său:

Acela care s-a temut de înfăţişarea dinaintea Domnului său va avea parte de două grădini. (Ar-Rahman 55: 46).

Tirmidhi şi Nasaa’i au relatat de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nimeni care plânge de frica lui Allah nu va intra în Iad până ce laptele nu va intra înapoi în piept (adică niciodată) şi un bărbat nu va avea niciodată şi praful din lupta pe calea lui Allah, şi fumul Iadului“.

Bukhari relatează de la Abu `Abs că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nicio pereche de picioare prăfuite de dragul lui Allah nu va fi atinsă de Foc“.

Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Un necredincios şi cel care îl ucide nu se vor întâlni niciodată în Focul Iadului“.

De asemenea, putem fi protejaţi de Foc dacă vom căuta adăpost la Allah:

„Aceia care spun: «Doamne, ţine departe de noi chinul Gheenei, căci chinul ei este pieire veşnică» − ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este ea!“ (Coran 25: 65-66).

Ahmad, ibn Maajah, ibn Hibbaan şi Al-Haakim relatează cu isnaad sahih de la Anas (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nimeni nu cere de la Allah Raiul de trei ori fără ca Raiul să nu spună: «O, Allah, primeşte-l în Rai!». Şi niciun musulman nu cere de la Allah protecţie din calea Iadului de trei ori fără ca Iadul să spună: «O, Allah, scapă-l de mine!»“. Bukhari şi Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că, atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) discuta despre îngerii care căutau întruniri de Dhikr (pomenire a lui Allah), el a spus: „Allah îi întreabă şi El ştie cel mai bine: «De ce caută protecţie?». Ei îi vor spune: «De Foc». El întreabă: «L-au văzut deja?». «Nu, Allah, încă nu l-au văzut». El spune: «Cum este posibil, dacă încă nu l-au văzut?». Ei spun: «Ar fi şi mai speriaţi şi mai nerăbdători să scape de el». El spune: «Fiţi martori că i-am iertat»“.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6