religia islamica - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Cea mai bună parte a creaţiei

Cea mai bună parte a creaţiei Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea […]

Cea mai bună parte a creaţiei

Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea mai bună dintre creaţiile Sale. În capitolul Al-Bayyina, Allah afirmă acest fapt după cum urmează:

Cel mai grav păcat

A contrazice scopul creaţiei este cel mai mare rău pe care fiinţa umană îl poate comite. ’Abdullah a relatat că l-a întrebat pe Profetul lui Allah care dintre păcate este cel mai mare în ochii lui Allah, iar acesta a răspuns: „A-I asocia parteneri lui Allah, chiar dacă El te-a creat.”

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu, act numit șirk în limba arabă, este singurul păcat de neiertat. Dacă o fiinţă umană moare fără a se căi pentru păcatele sale, Allah i le-ar putea ierta pe toate, cu excepţia șirk-ului. În această privinţă, Dumnezeu a afirmat în capitolul An-Nisa’:

,,Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte.” (Coran 4: 48).

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu înseamnă a oferi atributele Creatorului creaţiei Sale. Fiecare sectă sau religie face asta în modul său particular. Un grup mic, dar foarte activ de oameni, pur şi simplu a negat existenţa lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Pentru a justifica respingerea Creatorului, ei s-au simţit datori să facă afirmaţia ilogică potrivit căreia această lume nu are început. Afirmaţia lor este ilogică pentru că toate părţile observabile ale lumii au începuturi în timp, drept pentru care este raţional să considerăm că suma tuturor părţilor are, la rândul ei, un început. Este, de asemenea, logic să presupunem că orice a determinat naşterea lumii nu ar fi putut fi o parte din lume şi nici nu ar fi putut avea un început asemeni lumii. Afirmaţia ateistă potrivit căreia lumea nu are niciun început înseamnă că materia care constituie universul este eternă. Aceasta este declaraţia de șirk, în vreme ce atributul lui Dumnezeu de a nu avea început este dat de creaţia Sa. Numărul de atei autentici a fost de-a lungul istoriei destul de mic, pentru că, în pofida declaraţiilor lor, ei ştiu instinctiv că Dumnezeu există. Astfel că, în ciuda deceniilor de îndoctrinare comunistă, majoritatea ruşilor şi a chinezilor au continuat să creadă în Dumnezeu. Preaînaltul Creator a evidenţiat acest fenomen în capitolul An-ʻAnʻam, spunând:

„Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.” (Coran 27: 14).

Pentru atei şi materialişti viaţa nu are niciun scop dincolo de îndeplinirea dorinţelor lor. În consecinţă, dorinţele lor devin zeul căruia i se supun în locul Unicului Dumnezeu Adevărat. În capitolul Al-Furqan al revelaţiei finale, Allah a spus:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el?” (Coran 25: 43).

Creştinii i-au oferit profetului Iisus atributele Creatorului făcându-l mai întâi etern precum Dumnezeu, iar apoi numindu-l „Dumnezeu Fiul”. Hinduşii, pe de altă parte, cred că Dumnezeu a devenit om în multe epoci, prin încarnări ‒ avatare şi au divizat atributele lui Dumnezeu în trei, numindu-le zei: Brahma creatorul, Vișnu păstrătorul şi Șiva distrugătorul.

Source Link

Religia Islamului – partea 2

Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine […]

În al doilea rând, actul trebuie să fie făcut în concordanţă cu calea profetică, numită în limba arabă sunnah. Toţi profeţii şi-au învăţat adepţii să urmeze calea lor, pentru că ei erau îndrumaţi de către Dumnezeu. Ceea ce au propovăduit ei au fost adevăruri divine revelate şi doar aceia care le-au urmat calea şi au acceptat adevărurile vor avea parte de viaţă veşnică în paradis. Potrivit Scripturii lui Ioan 14: 6, profetul Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa: niciun om nu vine la Tatăl decât prin mine.”

În mod similar, ’Abdullah ibn Mas’ud a relatat faptul că, într-o zi, profetul Muhammad a desenat o linie în praf şi a spus: „Aceasta este calea lui Allah.” A desenat apoi câteva linii (ramificaţii ale ei) la dreapta şi la stânga şi a spus: „Acestea sunt căile [rătăcirii], pe fiecare dintre ele fiind un diavol care îi invită pe oameni să o urmeze.” Apoi el a recitat versetul: „Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui! Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!” (Coran 6: 153).

Aşadar singura cale acceptată de a-L adora pe Dumnezeu este cea a profeţilor. Aceasta fiind situaţia, inovaţia în chestiunile religioase este considerată de către Dumnezeu printre cele mai grave lucruri. Profetul Muhammad a spus: „Cea mai rea dintre toate chestiunile este inovarea religiei, dat fiind faptul că fiecare inovaţie adusă religiei este o inovaţie blestemată, rătăcitoare, care conduce către focul iadului.”

Inovarea în religie este interzisă şi de neacceptat pentru Dumnezeu. Profetul a spus, de asemenea, potrivit soţiei sale, ʻA’ișah: „Aceluia care inovează ceva în această chestiune a noastră, care nu îi aparţine de la bun început, i se va respinge [inovaţia].”

În special din cauza inovaţiilor, mesajul primilor profeţi a fost distorsionat şi din aceeaşi cauză s-au dezvoltat multe dintre religiile false de azi. Regula generală de urmat pentru a evita inovaţiile în religie este aceea că toate formele de adorare sunt interzise, cu excepţia acelora care au fost în mod expres prescrise de către Dumnezeu şi transmise oamenilor prin revelaţii.

Source Link

Religia islamică

Religia islamică Dumnezeu se adresează în repetate rânduri şi le atrage atenţia oamenilor în mai multe locuri asupra faptului că El nu poate să-l fi creat pe om în glumă, pentru a se amuza cu el un număr de zile, iar după aceea să moară. El îndeamnă raţiunea umană să înţeleagă acest adevăr limpede: […]

Religia islamică

Dumnezeu se adresează în repetate rânduri şi le atrage atenţia oamenilor în mai multe locuri asupra faptului că El nu poate să-l fi creat pe om în glumă, pentru a se amuza cu el un număr de zile, iar după aceea să moară. El îndeamnă raţiunea umană să înţeleagă acest adevăr limpede:

“Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi 1)?” / Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!” (23 : 115-116);

“Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-Ne! / Dacă am fi voit să facem o joacă, am fi făcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi, dacă am fi făcut-o.” (21: 16-17).

Allah a fost într-atât de generos cu omul că nu l-a lăsat să se călăuzească în această viaţă numai cu ajutorul naturii perfecte cu care l-a înzestrat pe el, pentru a ajunge la ceea ce este bun şi pentru a-l călăuzi către evlavie, ci i-a trimis lui, din când în când, câte un profet care să-i aducă mesajul Său, să-l cheme la adorarea numai a Sa, să-i aducă lui veştile cele bune şi să-l prevină pe el, pentru ca pe el să-l ia ca argument:

“[şi a trimis] trimişi – vestitori şi prevenitori – pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză faţă de Allah, după trimişi…” (4 : 165).

Omenirea a continuat – în evoluţia sa şi în progresul gândirii sale -, în vreme ce revelaţia revenea la ea, aducându-i ceea ce era potrivit şi pentru a-i rezolva problemele temporare în cadrul neamului fiecărui trimis, până ce a ajuns la deplina maturizare şi Allah a voit ca mesajul profetului Muhammed să lumineze peste întreaga fire. Allah l-a trimis pentru a desăvârşi edificiul înălţat de fraţii săi – profeţii anteriori – prin Legea Sa generală şi veşnică şi prin Cartea care i-a fost revelată – Coranul cel sfânt. Profetul Muhammed însuşi a zis: “Eu sunt faţă de profeţii de dinaintea mea asemenea omului care a durat o casă, a făcut-o pe ea neîntrecut de frumoasă, afară de locul unei cărămizi de la un colţ, iar lumea a început să o ocolească şi să se minuneze de ea, zicând: «Dacă nu ar lipsi această cărămidă!» Eu sunt această cărămidă şi eu sunt încheietorul profeţilor!”

Coranul este mesajul lui Allah către întreaga omenire. În Coran şi în Sunna se află mai multe prescripţii care dovedesc acest adevăr. Dumnezeu a grăit:

“Spune: “O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah!” (7 : 158).

şi tot Dumnezeu a grăit:

“Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan] robului Său, pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile” (25 : 1).

Iar profetul Muhammed a zis: “Fiecare profet a fost trimis la neamul său, în vreme ce eu am fost trimis pentru toţi oamenii”. şi după el nu va mai veni nici un mesaj. Dumnezeu a grăit:

“Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor” (33 : 40).

De aceea, Coranul a venit pentru a răspunde tuturor cerinţelor vieţii umane, pe primele temelii ale religiilor divine. Dumnezeu a grăit:

“El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: “Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea!” (42 : 13).

Allah i-a prescris Coranului să dăinuiască şi să fie transmis de la o generaţie la alta, fără nici o modificare, şi el va rămâne aşa cum este până când Allah va moşteni pământul cu tot ceea ce se află pe el. şi a grăit Allah Preaînaltul:

“Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (15 : 9).

Nici o altă scriptură divină nu a avut această particularitate, căci scripturile anterioare au fost temporare, limitate la o anumită perioadă de timp. Dumnezeu a grăit: “şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte” (13 : 38).

Iar mesajul Coranului a trecut dincolo de om, adresându-se şi djinnilor, căci Dumnezeu a grăit:

“şi [adu-ţi aminte] când am abătut Noi către tine o ceată de djinni ca să asculte Coranul! şi când s-au adunat ei, au zis: “Ascultaţi cu luareaminte!” Iar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători şi prevenitori.

/ şi au zis ei: “O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzeşte către Adevăr şi către o cale dreaptă. / O, neam al nostru! Răspundeţi celui care cheamă la Allah şi credeţi în El!” (46 : 29-31).

Prin aceste trăsături ale sale, Coranul dă soluţii înţelepte pentru toate problemele umane, din toate domeniile vieţii spirituale, intelectuale, fizice, sociale, economice şi politice, căci el este revelaţia Celui Înţelept şi Vrednic de Laudă. El dă soluţii pentru toate problemele, pe baza unor principii generale pe care le urmează omenirea şi pe care aceasta îşi clădeşte, în fiecare epocă, ceea ce se potriveşte cu ea. În felul acesta, el a căpătat valabilitate universală în timp şi spaţiu, fiind religia veşnică.

Source Link