Toleranța religioasă – part 2

Toleranța religioasă – part 2 A. Hussain   Exista numeroase tablouri si marturii, dovezi, intamplari si documente care confirma adevarul spiritului de toleranta al Islamului in relatiile cu lumea, cu oamenii si cu natiunile, in decursul intregii istorii, si cu deosebire in relatiile cu adeptii crestinismului si iudaismului. Toleranta in Islam este un principiu adevarat, […]

Toleranța religioasă – part 2

A. Hussain

 

Exista numeroase tablouri si marturii, dovezi, intamplari si documente care confirma adevarul spiritului de toleranta al Islamului in relatiile cu lumea, cu oamenii si cu natiunile, in decursul intregii istorii, si cu deosebire in relatiile cu adeptii crestinismului si iudaismului.

Toleranta in Islam este un principiu adevarat, religios si de drept al dogmei Islamului, al musulmanilor si al gandirii coranice, el fiind mentionat in Cartea sacra (Coranul cel Sfant), in traditia despre Profet (As-Sunna an-nabawiyya) si fiind consacrat de modul de viata al primilor musulmani.

Allah Preainaltul a grait :

Spune : ‘O, voi oameni ai Cartii, veniti la un cuvant comun intre noi si voi : sa nu credem decat in Allah, sa nu punem nimic in rand cu El si sa nu luam unii pe altii drept divinitati, in afara de Allah. Apoi, daca ei vor intoarce spatele, spuneti-[le] : Mrturisiti [cel putin] ca noi suntem supusi  divinitatii unice’ ».

Tot Allah Preinaltul a grait :

‘Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta ! Si oare tu ii silesti pe oameni sa fie credinciosi ?

Si a mai grait Allah Preainaltul :

‘Nu este cu putinta silirea la credinta ! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire.

Si Allah Preainaltul a mai grait :

‘Si [adu-ti aminte] cand Iisus, fiul Mariei, a zis : ‘O fii ai lui Israel ! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, intarind Tora de dinainte de mine si vestind un trimis ce va veni dupa mine si al carui nume este Ahmad !’

Si a grait Allah Preainaltul, adresandu-se ‘oamenilor Cartii’ (Ahl al- Kitab), spunandu-le lor sa nu exagereze in privinta religiei sau a fanatismului sau in urmarea acelora care au fost mai inainte rataciti de la calea cea dreapta, calea adevarului, dreptatii, credintei in Allah si egalitatii :

« Spune : ‘O, voi oameni ai Cartii ! Nu treceti in credinta voastra peste adevar si nu urmati poftelor unor oameni care sunt rataciti, de mai inainte, si care i-au adus intru ratacirepe multi si s-au abatut de la calea dreapta ! ‘ »

Iar referindu-se la necesitatea respectarii tuturor  profetilor si trimisilor, fara nici o discriminare intre ei, la necesitatea ca musulmanul si credinciosul in Allah sa-i recunoasca pe toti profetii si trimisii si sa recunoasca unicitatea lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, El a grait astfel :

« Aceia care nu cred in Allah si in trimisii Sai, si vor sa-L separe pe Allah de trimisii Sai, zicand » ‘Noi credem in unii dintre ei, dar nu credem in altii » si voiesc sa gaseasca un drum de mijloc,/aceia sunt intradevar necredinciosi si pentru cei necredinciosi am pregatit Noi pedeapsa rusinoasa./ Acelora care cred in Allah si in trimisii Sai si nu fac deosebire intre ei [ intre trimisi ], acelora le vom darui rasplata cuvenita lor, caci Allah este Iertator si Indurator ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Pentru aceia care il urmeaza pe Trimis, profetul neinvatat, despre care se afla scris la ei in Tora si in Evanghelie. »

si a mai grait Allah Preainaltul :

« Sunteti cea mai buna comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciti ceea ce este drept si opriti ceea ce este nedrept si credeti in Allah ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre si nici sa fiti nedrepti cu ei caci Allah ii iubeste pe cei drepti./Insa va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei,si v-au alungat din caminele si au ajutat la alungarea voastra. Iar aceia care si-i iau ca aliati sunt nelegiuiti ».

Si tot Allah Preainaltul a grait:

« Astfel noi am fi facut din voi o comunitate cumpatata, pentru ca sa fiti martori in legatura cu oamenii si pentru ca Profetul sa fie martor in legatura cu voi ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Avraam nu a fost nici un iudeu, nici un crestin.El a fost credincios adevarat si intrutotul supus [ lui Allah si nu a fost dintre cei care fac semeni ».

si tot Allah Preainaltul a grait :

« O, oameni ai Cartii ! A venit la voi Trimisul Nostru ca sa va arate multe lucruri din cele pe care voi le-ati ascuns din Scriptura, trecand peste multe altele. V-au venit voua o lumina si o Carte limpede de la Allah ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Si spune celor carora li s-a dat Scriptura, precum si celor in nestiinta : « Voi ati imbratisat Islamul ? » Si daca primesc Islamul, sunt bine calauziti, iar daca nu voiesc, datoria ta este transmiterea [ mesajului ] si Allah este cel Care ii Vede Bine pe robii Sai ».

Si a mai grait Allah Preainaltul :

« Iar aceia de dupa ei, carora le-a fost daruita Carte aspre mostenire, sunt in mare indoiala in privinta ei./ De aceea cheama-i tu [ pe oameni ] si mergi pe calea cea dreapta – asa cum ti s-a poruncit – si nu urma poftelor lor ! si spune : « Cred in toate scripturile pe care ;e-a trimis Allah ! Mi s-a poruncit mie sa judec cu dreptate intre voi. Allah este Domnul nostru si Domnul vostru. Faptele noastre sunt ale noastre si faptele voastre sunt ale voastre. Nu este cearta intre noi, Allah ne va aduna pe noi, caci la El este intoarcerea ! » 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Toleranta religioasa – part 4

Toleranta religioasa – part 4 A. Hussain   Allah Preainalul a grait: “In ziua aceasta am desavarsit religia voastra si am implinit harul meu asupra voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi!” Si a mai grait Allah Preainaltul: “ Spune: “ O, oameni! Eu sunt pentru voi toti Trimisul lui Allah caruia ii […]

Toleranta religioasa – part 4

A. Hussain

 

Allah Preainalul a grait:

“In ziua aceasta am desavarsit religia voastra si am implinit harul meu asupra voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi!”

Si a mai grait Allah Preainaltul:

“ Spune: “ O, oameni! Eu sunt pentru voi toti Trimisul lui Allah caruia ii apartine imparatia cerului si a pamantului. Nu este Dumnezeu in afara de el! El da viata si el da moarte . Deci credeti in Allah si in Trimisul Sau, profetul cel neinvatat, care crede in Allah si in cuvintele Sale! Si urmati-l! Poate ca veti fi bine calauziti!”

Si tot Allah Preainaltul a grait:

“Singura religie acceptata de Allah este Islamul”.

48c75b23a55e510d893ba21517d10e05Allah Preainaltul si Preaslavitul ne vesteste in Coranul cel sfant ca acela care cauta o credinta, o filozofie, o  metoda, o religie si o comportare, diferite de metoda si de religia Islamului, trebuie sa stie ca ele nu-I vor fi acceptate si ca in cele din urma se va afla in Lumea de Apoi printre perdanti, printre cei pe care Allah va fi maniat, printre cei rataciti si pierduti : « Acela care doreste o alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi  printre cei pierduti ».

In legatura cu infaptuirea egalitatii intre toti oamenii, intre toate rasele, neamurile, nationalitatile, natiunile si popoarele, Profetul bunei calauziri,indurarii, pacii, izbavitorul omenirii de politeism, de idolatrie si de ratacire, salvatorul natiunilor, popoarelor si omenirii de nedreptate,  tiranie si intuneric, Profetul Muhammad a spus :

«Oamenii sunt egali, la fel dintii unui pieptene ; un alb nu are nici un merit in plus fata de un negru, nici un arab asupra unui nearab, decat prin evlavie ».

Si a mai spus Profetul Muhammad:

«Acela care nedreptateste pe cineva care a facut legamant sau il desconsidera sau ii impune mai mult decat poate suporta sau ii ia ceva fara voia lui, ii va fi in Ziua Invierii Judecator ».

Trimisul lui Allah a recomandat in legatura cu coptii din Egipt :«Cat despre coptii din Egipt, voi veti izbandi asupra lor si va vor fi de ajutor pe calea lui Allah ».

Trimisul Muhammad , trimisul adevarului si tolerantei, le-a acordat adapost crestinilor din Najran in moscheea sa de la Medina cea luminoasa si le-a oferit cinstea de a sta de vorba cu ei vreme de trei zile si trei nopti.

Si a zis Profetul :

«Acela care va ucide pe cineva care a facut legamant nu  va simti mirosul Paradisului »

Si tot el a zis :

« Aceluia care provoaca un rau unui nemusulman [din tara sa] (zimmi) ii voi fi dusman in Ziua Invierii ».

Si a mai zis Profetul :

« Eu sunt cel mai apropiat de Iisus, fiul Mariei. Profetii  sunt frati. Mamele lor sunt diferite, insa religia lor este una singura. Intre mine si Iisus nu este nici un alt Profet ».

 

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 2

De ce nu au crezut unii în Muhammed

    Pentru ce n-au crezut? Unii dintre evrei şi creştini îl cunoşteau bine pe Mesagerul lui Allah, dar ura şi invidia îi împiedica să creadă în El. Această cunoaştere era aşa de certă şi limpede încât, pentru a crede era deajuns doar să se uite o dată la Mesagerul lui Allah. Deoarece ei îi […]

 

 

Pentru ce n-au crezut?

treeUnii dintre evrei şi creştini îl cunoşteau bine pe Mesagerul lui Allah, dar ura şi invidia îi împiedica să creadă în El. Această cunoaştere era aşa de certă şi limpede încât, pentru a crede era deajuns doar să se uite o dată la Mesagerul lui Allah. Deoarece ei îi cunoşteau personalitatea sub toate aspectele. Coranul atrage atenţia asupra acestui adevăr: “Cei cărora le-am dat Cartea îl cunosc pe el, precum îşi cunosc fiii, însă unii dintre ei ascund Adevărul, cu toate că-l ştiu. (Al-Baqarah [Vaca], 2/146).

În acest verset, cu toate că numele Mesagerului lui Allah nu este menţionat, se semnalizează numirea Lui, Cartea, în tot cuprinsul, pomenind de venirea ultimului profet, iar prin El, ei înţelegeau Persoana trecută în Tora şi Biblie. Acea Persoană este Muhammed (s.a.s), fără îndoială. Pe El îl cunoşteau mai bine decât proprii fii.

Omar (r.a) îl întreabă pe Abdullah b. Selam: “Îl cunoşteai pe Mesagerul lui Allah ca pe propriul fiu? El răspunde: “Îl cunoşteam mai bine decât pe fiul meu.” Omar: “Cum aşa?” Atunci dă următorul răspuns: “În privinţa fiului meu pot să am îndoieli. Poate că m-a înşelat nevasta. Dar nu am nici o îndoială că Mesagerul lui Allah este ultimul profet.” Acest răspuns atât de mult îl bucură pe Omar încât, se scoală şi-l sărută pe cap pe Abdullah b. Selam.

 

Gelozia şi invidia

Da, ei îl cunoşteau prea bine pe Mesagerul lui Allah, dar una este a crede şi alta, a cunoaşte. Îl cunoşteau dar nu puteau să-İ jure credinţă. Gelozia şi invidia erau piedici în calea credinţei. “Acum , când le-a venit o Carte de la Allah, întărind ceea ce aveau deja-deşi odinioară şi ei ceruseră biruinţă asupra celor care tăgăduiau-acum, când le-a venit ceea ce ştiau, tăgăduiesc. Blestemul lui Allah fie asupra tăgăduitorilor!” (Bakara [Vaca], 2/89).

În acest verset, Cel Drept relatează cauza adevărată a neacceptării Mesa-gerului lui Allah. Problema era că ultimul profet nu era dintre evrei. Dacă Trimisul lui Allah ar fi ieşit din rândurile lor, fără nici o îndoială, atitudinea lor ar fi fost alta.

Abdullah b. Selam (r.a), venind în faţa Mesagerului lui Allah: “O, Trimisule, ascunde-mă undeva şi câţi învăţaţi evrei sunt în Medina, cheamă-i! Apoi să-i întrebi cât de bine ne cunosc, pe mine şi pe tatăl meu. Sigur răspunsul lor va fi pozitiv. Apoi eu voi apărea de unde m-am ascuns şi voi declara că am devenit musulman.” Mesagerul lui Allah primeşte această propunere. Abdullah b. Selâm se ascunde în casă. Învăţaţii evrei intră şi-şi ocupă locurile. Domnul nostru îi întreabă: “Ce fel de oameni sunt Abdullah b. Selâm şi tatăl său?” Ei răspund: “El şi tatăl lui sunt dintre cei mai învăţaţi şi onoraţi printre noi.” Mesagerul lui Allah din nou îi întreabă: “Dacă el mă acceptă, ce aveţi de spus?” Ei: “Imposibil, aşa ceva nu se poate!” Tocmai atunci Abdullah b. Selâm iese de unde se ascunsese. Exprimându-şi mărturia de credinţă, recunoaşte profeţia Domnului nostru. Ei rămân uimiţi şi-şi retrag cuvintele de laudă aduse mai înainte: ” Este cel mai răutăcios dintre noi, este fiul celui mai răutăcios om.” Ca urmare profetul nu le-a mai permis să mai rămână în preajma Lui.

Această întâmplare demonstrează că evreii îl cunoşteau pe Mesagerul lui Allah. Având idei preconcepute şi fixe, se îndepărtau de la credinţă.

În această problemă şi Selman-ı Fârisî era un argument. Înainte fusese adept al zoroastrismului, dar se înflăcăra din dorinţa de a găsi o religie a dreptăţii. Apoi, trecând la creştinism, se închise în biserică. Simţindu-şi aproape sfârşitul, îi cere călugărului de care se ataşase să-i recomande pe cineva, iar acesta vorbeşte cu un alt călugăr, şi tot aşa se măreşte numărul celor din jurul lui. Unul din învăţaţii creştini îl sfătuieşte: “Fiul meu, n-a mai rămas nimeni pe care să ţi-l recomand. Dar venirea ultimului profet s-a apropiat mult. El va veni din neamul hanefiţilor al lui Avraam, se va ivi din locul în care a emigrat Avraam; apoi va pleca în alt loc, unde se va stabili. Sunt dovezi clare asupra faptului că este profet. Dacă poţi să te duci, acolo du-te. El nu primeşte de pomană. Primeşte un dar, iar între omoplaţi are un semn al dărniciei.”

Restul să aflăm chiar de la el: “Ca să mă duc acolo unde îmi spusese că-lugărul, am căutat o caravană. Am găsit o caravană şi m-am tocmit să mă ia şi pe mine. Ei au acceptat. Ajungând la Wadi’l-Kura, m-au vândut unui evreu ca sclav. Văzând plantaţiile de curmali, mi-am zis că este locul indicat de călugăr şi am rămas acolo. Apoi într-o zi veni unul din neamul Kurayza şi mă cumpără, ducându-mă la Medina. Acolo munceam la plantaţiile de curmali. Nu aveam nici o ştire despre Mesagerul lui Allah. Într-una din zile culegeam curmale, căţărat în copac, iar evreul care mi-era stăpân stătea sub copac. După un timp veni un nepot, care zise furios: “Allah să-i pedepsească, toată lumea pleacă la Kaaba. Un om care a venit din Mecca şi-a proclamat profeţia şi ei cred că este profet!”

Am început să tremur de nerăbdare. Era cât pe ce să cad din copac în capul stăpânului meu. Am coborât repede şi l-am întrebat: “Ce spui? Ce tot zici? Ce fel de veste este aceasta?” Stăpânul meu, văzându-mi emoţia, m-a lovit cu dosul palmei, zicând: “Ce te priveşte pe tine? Tu vezi-ţi de treaba ta!” Eu: “Nimic, voiam doar să ştiu ce s-a întâmplat.” Mi-am continuat lucrul, dar de cum s-a lăsat noaptea, mi-am strâns lucrurile şi am plecat la Kaaba. Mesagerul lui Allah se afla împreună cu companionii săi. Le-am spus: “Voi sunteţi oameni săraci, eu căutam pe cineva ca să-i dau de pomană. V-am adus acestea de pomană, poftiţi, mân-caţi!” Mesagerul lui Allah zise către cei din jur: “Mâncaţi voi!”, dar El nici nu se atinse. Eu în sinea mea: “Iată primul semn de care mi-a spus călugărul.” A doua zi de dimineaţă m-am dus din nou, dar de data aceasta le-am zis că este un dar. Mesagerul lui Allah îi pofti pe cei din jur şi mâncă şi El. Eu: “Şi al doilea semn este acesta” mi-am zis.

Decedase unul dintre companioni. La înmormântarea care avea loc la cimitirul din Medina participa şi Mesagerul lui Allah. M-am dus lângă El şi l-am salutat. Apoi, trecând în spate, am încercat să-i văd semnul profeţiei. Simţindu-mi prezenţa, nu se mişcă, iar eu am reşit să-i văd semnul profeţiei, căci avea umerii dezgoliţi. Astfel am descoperit şi al treilea semn de care-mi vorbise călugărul cu ani în urmă. Nu m-am mai stăpânit şi am sărutat semnul. Muhammed (s.a.s) mă opri, iar eu am început să-i povestesc prin ce am trecut. M-a ascultat împreună cu companionii săi…”

Da, cei care au lăsat deoparte indărătnicia şi invidia şi au privit spre El, s-au ataşat de El, l-au iubit. Între situaţia de ieri şi de astăzi nu există nici o diferenţă. Şi azi, mii, sute de mii de oameni, văzându-i superioritatea, acceptă acest lucru, propovăduind în întreaga lume faptul că El este ultimul profet. Mai există o chestiune neschimbată de-a lungul timpului şi anume, faptul că cei care nu s-au lepădat de îndărătnicie şi invidie, chiar dacă ştiau că este profet, nu au putut crede…

 

sursa: fgulen.com

Source Link

Views: 2