După cum toți știm, tinerețea este perioada când efectele unei maladii subtile este cu greu descoperită, deoarece corpul politic este încă destul de viguros și în întregime capabil să verifice manifestările exterioare ale maladiei. Dar un ochi atent nu poate fi înșelat de sănătatea aparentă și vigoarea tânără ale unor asemenea oameni, căci observă toate simptomele unei maladii fatale distincte și fără greșeală din spatele vălului care acoperă exteriorul său strălucitor. Acea America nu este o excepție de la regulă poate fi ilustrată de următoarele două lucruri noi care au apărut în ziare cu puțin timp în urmă. Ei de asemenea au demonstrat că știința în ciuda tuturor progreselor este încă ineficace la fel ca întotdeauna până acum, are efect asupra oricărei schimbări de bază în ceea ce privește natura umană, deoarece știința este parte din Legea lui Dumnezeu – „legea niciodată nu va fi martora unei schimbări”.
Prima știre este despre Departamenul de stat al Americii care a concediat 33 dintre angajații săi căci erau vinovați de trădarea secretelor de stat către inamici săi.
A doua reprezintă faptul că o sută două zeci mii de militari americani au dezertat din forțele armate. Acest număr este chiar mare dacă luăm în considerare puterea totală a forțelor americane armate și faptul că ei aparțin unei națiuni încă din tinerețe și de asemenea aspiră spre conducere mondială și dominație. Acesta este doar începutul. Restul și inevitabilul trebuie să îi urmeze dacă națiunile americane persistă în atitudinea sa materialistă prezentă față de viață.
Cu toate astea, acesta este doar un singur aspect al peisajului. Cealaltă parte demonstrează că este totuși cea mai mare producție materială, resursele sale tinere și vaste în ceea ce privește oamenii și pământul, națiunile americane a dovedit singuralitatea searbădă a principiilor și valorile morale mărețe în lume, datorită faptului că, este precum o națiune în totalitate implicată în plăcerile fizice și din această perspectivă rar a fost văzut ridicându-se deasupra nivelul pur animalic.
Tratamentul animalic aplicat oamenilor de culoare din Statele Unite demonstrează o națiune spiritual nesănătoasă cu un nivel de umanitate foarte scăzut. Cu siguranță, lumea niciodată nu va putea progresa dacă pune accent pe satisfacerea animalică – prin venerarea lor.
Această este într-adevăr o imagine foarte tristă a lumii din ziua de azi dar există un factor de răscumpărare și anume islamul. A eliberat omenirea de tirania poftelor animalice în urmă cu paisprezece secole, acum este singura speranță pentru omenire de a scăpa de capcana poftelor și de a fi liber a-și direcționa toate simțurile pentru a atinge un nivel spiritual mai mare și pentru a răspândi virtutea și bunătatea în viață.
Să nu permitem nimănui să afirme că renașterea islamului este o încercare imposibilă și fără speranță, căci rasa umană a dovedit în trecut indubitabil că este foarte capabilă să se ridice deasupra nivelului animalic. Cu siguranță, ceea ce în trecut era posibil și în caz de nevoie se poate realiza și în prezent, deoarece omenirea a fost temperamentală , nu a interprins nicio schimbare de atunci.
Omenirea s-a scufundat atunci ca și acum, către un nivel josnic și a fost preluată de plăceri senzuale precum se pare că este în prezent. Nu există nicio diferență între prezent și trecut decât cu excepția formelor vizibile de voluptate sau numele luxurilor în care sunt implicați. Roma Antică era la fel de distrusă moral precum omologii săi moderni – Paris, Londra și orașe din America. În mod similar, în vechea Persie anarhia sexuală era de același grad precum este în prezent asociată cu țările comuniste. A fost din această perspectivă istorică islamul revelat lumii. A adus o schimbare completă, a ridicat omenirea din abisul degradării morale, a oferit vieții umane un scop precis, dinamism, evoluție și un spirit de străduință pe calea adevărului și bunătății. Sub influență islamică, omenirea a înflorit, prosperat și a fost pusă în mișcare o evoluție spirituală și intelectual dinamică care a cuprins estul precum și vestul. Nicio forță a răului și înșelăciunii nu a îndrăznit să se împotrivească avansării islamului având ca rezultat faptul că întreagă perspectivă a vieții umane a fost radical transformată. Astfel, lumea islamică a devenit sursa principală de lumină, excelență și progres în lume pentru o lungă perioadă de timp ce va urma.
În timpul acestei perioade lungi de timp de dominație niciodată nu a găsit islamul ascunzându-se în spatele materialismului, intelectualului și spiritualului din simplul motiv că nu a încurajat corupția, anarhia sexuală sau păgânismul. Adepții săi erau considerați simboluri de bunătate și excelență în toate sferele activității umane până când ei au încetat să reflecte în viețile lor idealurile nobile și mărețe ale islamului și au devenit simpli sclavi ai dorințelor și capriciilor lor animalice. Tocmai atunci toată gloria și puterea lor s-au încheiat conform legii imuabile a lui Dumnezeu.
Evoluția islamului modern care încă adună forțe își derivă puterea din trecut și folosește toate resursele moderne disponibile insistând asupra viitorului. Deține o mare potențialitate și are un viitor atât de strălucit deoarece este pe deplin apt să realizeze mari miracole ce au fost deja îndeplinite prin islam făcând omul să pară mai măreț și departe de plăcerile animalice – cu picioarele sale înrădăcinate ferm în pământ și având ca scop precis raiul.
Cu toate astea, nu înseamnă că islamul este o simplă credință spirituală sau o susținere a moralității sau doar o cercetare intelectuală în regatul cerurilor și pământului. Este un cod practic de viață care cuprinde în întregime problemele lumii. Nimic nu îi scapă privirii sale ascuțite. Ia în considerare toate tiparele relaționale aducând oamenii împreună neținând cont de faptul că asemenea relații fac parte din cele politice, economice și sociale, îi echilibrează prin intermediul legilor adecvate și apoi le aplică în viața umană, cea mai remarcabilă caracteristică a obținerii unei armonii unice între indivizi și societate, rațiune și intuiție, practică și venerare, pământ și ceruri, această lume și cea de apoi, toate frumos îmbinate împreună într-o singură armonie.
Spațiul disponibil din capitolul prezent este prea limitat pentru a descrie toate discuțiile sistemului politic, economic și social al islamul. Următorul capitol va lumina într-un fel unele trăsături izbitoare ale acestui întreg sistem cuprinzător al islamului în privința concepțiilor greșite răspândite de savanții vestici.
Următoarele chestiuni am dori în continuare să le dezbam pentru cititori:
În primul rând, trebuie foarte bine înțeles că islamul nu este doar o simplă viziune ideologică. Pe de altă parte, este un sistem practic de viață care în întregime apreciează nevoile omenirii și încearcă să le realizeze.
În al doilea rând, în încercarea de a rezolva cerințele omului, islamul realizează o balanță perfectă cât de mult ar permite natura umană. Începe cu menținerea balanței de către indivizi, între cerințele corpului și sufletului, rațiune și spirit și în niciun caz nu permite alteia să predomine peste cealaltă. Nu suprimă instinctele animalice pentru a face sufletul să se ridice la nivele mai înalte, nici nu îl face să tânjească după dorințe trupești făcând omul să se coboare la cele mai josnice nivele ale animalismului.
Pe de altă parte, face ca amândouă să se întâlnească pe un singur nivel având de a face cu toate conflictele psihologice interne care amenință entitatea sufletului uman sau întoarce o parte din ea împotriva alteia. Astfel, caută să obțină un echilibru între nevoile individului și cele ale comunității. Nu permite omului să se întoarcă împotriva altor indivizi sau comunității. Nici nu permite comunității să se întoarcă împotriva individului. De asemenea, nu permite niciunei clase sau oameni să înrobească altă clasă sau alți oameni.
Islamul exercită o constrângere benefică asupra tuturor acestor forțe opuse, le împiedică de a intra în coliziune una cu cealaltă, chemându-i să își întindă mâinile și să coopereze pentru binele general al omenirii ca un întreg.
Astfel, islamul a stabilit o balanță între diferiți factori al societății, între factorii spirituali și temporali, economici și umani. Spre deosebire de comunism nu consideră că factorii economici, adică numai aspectul material, domină existența umană. Nici nu susțin ceea ce spiritualișii sau idealiștii afirmă, că factorii spirituali sau numai idealurile înalte sunt de ajuns pentru organizarea vieții umane. Islamul susține că nu numai unul sau două ci mai multe elemente adunate formează ceea ce se numește societatea umană, și cel mai bun cod de viață este cel care ia în considerare toate acestea, și tinând cont atât de corp cât și de rațiune și spirit, aranjându-le într-un cadru de întreg armonios. În al treilea rând, trebuie întotdeaună să păstrăm în minte că islamul este în totalitate independent existențial ca psihologie socială și la fel și ca sistem economic. Unele dintre manifestările sale exterioare pot la suprafață să se asemene cu cele ale capitalismului sau comunismului, dar de fapt este de parte de a fi una sau cealaltă. Deține toate caracteristicile acestor sisteme și nu are vreun cusur sau corupere ascunsă. Nu profită de indivizi, ceea ce este o caracteristică a vestului modern care meține individul ca bază a ordinii sociale și afirmă ca libertarea omului trebuie conservată și în niciun caz nu trebuie comunitatea să se amestece.
Din această concepție larg răspândită în vest, capitalismul modern care se bazează pe conceptul de libertate individuală pentru a exploata pe alții inclusiv comunitatea care îi susține și îi apără. Islamul, în timp ce accentuează importanța societății, nu merge la extrem precum se observă în tările est europene. Ei păstrează societatea ca bază a vieții umane în timp ce individul nu are nicio importanță, și neavând libertarea existențială în exteriorul sau independent de ea.
De aceea, numai comunitatea se bucură de libertate dar și de putere, individul nu are niciun drept să pună la îndoială autoritatea sa sau să își ceară drepturile. Astfel a început comunismul, susținând că statul deține puterea absolută de modelare, cu toate astea ar trebui să își dorească viețile individualului.
Islamul stabilește o balanță între aceste două extreme – comunism și capitalism. Recunoscând importanța ambelor, realizând o armonie între indivizi și stat, indivizii au libertatea necesară să își dezvolte potențialele dar pentru a se întoarce împotriva altor indivizi, și de asemenea conferă comunității sau statului ce reprezintă comunitatea organizată – vastă putere pentru a echilibra și controla relațiile socio-economice – pentru ca întotdeauna să păzească și să mențină această armonie în viața umană. Baza acestei întregi structuri preconizată de islam este reciprocitatea dragostei dintre indivizi și grupuri, nu provine din reavoință și conflict între clase precum în societățile comuniste. De asemenea, se poate evidenția aici că acest sistem unic de viata precum este preconizat de islam, nu a provenit ca un rezultat a niciunei presiuni economice, și nici dintr-un conflict de interese comun al grupurile de oameni antagonistice.
A fost revelat omenirii ca un sistem de viață ordonat în timpuri în care oamenii nu acordau nicio impotanță factorilor economici și nu cunoșteau nimic despre dreptatea socială în acest sens cunoscut de noi în zilele noastre. Atât comunismul cât și capitalismul au apărut cu mult mai târziu. În privința reformării în sferele sociale și economice ale vieții umane, nevoile de bază ale omului – hrană, locuință și satisfacere sexuală – cu care numele lui Karl Marx este adesea asociat ca fiind primul care a susținut că este o datorie a guvernului să se aprovizioneze pentru nevoile de bază ale omului. Dar cu mult înaintea lui – în urmă cu paisprezece secole – islamul a proclamat deja aceste drepturi ale individului înainte ca acestea să fi fost proclamate în lume. Astfel Profetul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că: „Oricine îndeplinește funcția de funcționar public pentru noi (adică pentru statul islamic) și nu are soție, el va avea o soție: dacă nu are casă, el va avea casă în care să trăiască, dacă nu are niciun angajat, atunci va avea, și dacă nu are niciun animal (de transport), atunci i se va asigura acest lucru.”
Acest anunț istoric al drepturilor fundamentale ale omului nu include numai pe acelea exprimate de Karl Marx, ci adaugă și altele în plus, fără dușmănie între clase, revoluții sângeroase, și bineînțeles fără respingerea acelor tuturor elemente umane în viață care nu fac parte din cele trei: hrană, locuință și satisfacerea nevoilor sexuale.
Acestea sunt unele dintre trăsăturile asemănătoare ale codului islamic de viață. Ele sunt de ajuns pentru a dovedi că religia cu asemenea legi și principii și atât de cuprinzătoare încât să includă întreaga existență umană, emoții, gânduri, acțiuni, venerare, chestiuni economice, relații sociale, nevoi instinctive și aspirații spirituale – toate aranjate în cadrul unui sistem armonios dar unic de viață, nu își poate niciodată pierde utilitatea pentru omenire.
Nici nu poate o asemenea religie să devină învechită căci obiectivele sale sunt aceleași în privința vieții și de aceea sunt predestinate să existe atâta timp cât există viață pe planetă.
Luând în considerare stadiul existent al lucrurilor în lumea contemporană, omenirea nu își poate permite în mod rezonabil să întoarcă spatele islamului sau să respingă sistemul său de viață.
– finalul părții a cincea –
Sursa: Grupul de discuții Islam România / Resurse Islamice
Source LinkViews: 3
