Rugăciunea împlinită corect

   Muhammad Ali Al-Hashimi Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă […]

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă de Allah şi de adevărata laudă pe care o aduce lui Allah. Dacă se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, Satana (Şeitan) să-i şoptească vreun lucru care să-i abată atenţia de la rugăciune, ea, pentru a-l alunga, se concentrează asupra versetelor din Coran pe care le recită şi asupra cuvintelor de laudă pe care le rosteşte.

După ce a terminat rugăciunea, femeia musulmană nu se grăbeşte să ajungă din nou la gospodăria ei şi la treburile casnice. Mai degrabă, aşa cum obişnuia să facă Profetul, ea cere iertarea lui Allah, spunând de trei ori: „Astaghfirullah!” [Cer iertarea lui Allah!] şi repetă ruga: „Allahumme antas-salaam ua minka as-salaam, tabaarakta yaa dha’l-jalaali ual-ikraam!” [O, Allah, Tu eşti Pacea şi de la Tine vine pacea, Binecuvântat eşti Tu, o, Domn al Măreţiei şi al Cinstei!] Apoi repetă pomenirile şi rugile pe care se ştie că le recita Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – după ce termina de făcut rugăciunea. Există multe astfel de pomeniri  (adhkaar53), una dintre cele mai importante este să se repete de treizeci şi trei de ori „Subhan Allah”; de treizeci şi trei de ori „La ilahe ill-Allah”; de treizeci şi trei de ori „Allahu Akbar” şi apoi, ca să fie o sută: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şai’in qadiir.”

Potrivit unui hadis sahih (relatare autentică), Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Cel care îl laudă pe Allah (spune: „Subhan Allah”) de treizeci şi trei de ori după fiecare rugăciune, îl slăveşte pe Allah (spune: „Al-Hamdu lillah”) de treizeci şi trei de ori şi îl preamăreşte pe Allah (spune: „Allahu Akbar”) de treizeci şi trei de ori, toate adunate ajung la nouăzeci şi nouă, apoi împlineşte în încheiere o sută, spunând: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şei-in qadiir” [Nu există altă divinitate în afară de Allah Unicul, care nu are pe nimeni egal, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este mai presus de toate Atotputernic!], păcatele acestuia vor fi iertate, chiar dacă acestea erau precum spuma mării.”

Apoi ea se întoarce cu smerenie la Allah şi Îi cere să îndrepte toate treburile ei în această viaţă şi în cea ce va să vină, să o binecuvânteze şi să o călăuzească în toate lucrurile.

Astfel, femeia musulmană termină de făcut rugăciunea cu inima şi mintea curate şi învigorate cu o doză de energie spirituală, care o va ajuta să facă faţă poverilor vieţii de zi cu zi, ştiind că se află sub paza lui Allah. Ea nu va intra în panică dacă i se va întâmpla un lucru rău şi nici nu va deveni lacomă dacă are parte de lucruri bune. Aceasta este starea femeilor cu dreaptă credinţă care se roagă şi au teamă de Allah:

Omul a fost făcut nestatornic; / Când are parte de rău, el este abătut / Iar când are parte de bine, el este zgârcit, / Afară de cei care fac Rugăciunea, / Care sunt stăruitori în Rugăciunea lor, / Din a căror avere este un drept hotărât, / Pentru cerşetor şi pentru cel lipsit.  [Coran 70:19-25]

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

Căința – partea 4

    Aşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah. Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah? Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, […]

Aşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah.

Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah?

Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, cum am auzit acea voce la radio. Simţeam că vreau să recuperez tot ceea ce am pierdut şi să mă revanşez faţă de Allah.

Întrebare:

Este de ajuns să te căieşti o singură dată?

Bineînţeles că nu! Căinţa trebuie reînnoită de fiecare dată când păcătuieşti. Dacă ai greşit o dată, iar apoi te-ai întors la acelaşi păcat nu există altă soluţie în afară de o nouă căinţă.

A venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi l-a întrebat: “-Dacă fac un păcat, mi se scrie? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a răspuns că da. A întrebat iar: -Şi dacă mă căiesc? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), i-a spus că i se iartă acel păcat. A spus: -Şi dacă mă întorc la acel păcat? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)  a spus că i se scrie din nou.

În cele din urmă acest om a spus:

Până când îmi va ierta Allah păcatele?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că Allah lasă deschisă poarta iertării atât timp cât omul nu renunţă să se căiască.”

Spune Profetul: „Un om dintr-un popor de dinaintea noastră, a omorât 99 de persoane. El a început să cerceteze despre învăţaţii lumii (care-i puteau arăta calea izbăvirii) şi a fost îndrumat să meargă la un calugăr. O dată ajuns acolo, i-a mărturisit acestuia, că a omorât 99 de oameni şi l-a întrebat dacă Allah îl poate ierta. Călugărul a răspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numărul celor ucişi până la 100. Apoi, acest om a întrebat despre învăţaţii cei mai mari de pe pământ şi a fost îndrumat spre un astfel de învăţat. Omul, i-a spus acestuia, că a omorât o sută de persoane şi l-a întrebat dacă mai există vreo şansă să-i fie acceptată căinţa. El a răspuns afirmativ, iar apoi l-a întrebat: “Ce te împiedică să te căieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare ţinut; acolo sunt oameni devotaţi rugăciunii şi veneraţiei, aşa că ar trebui să te alături lor în rugăciune; dar să nu te întorci în ţinutul tău, căci este un loc păcătos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia străbătuse jumătate de cale, când l-a ajuns moartea. În acel moment, s-a iscat o ceartă între îngerii milei şi cei ai răzbunării. Îngerii milei au spus:”Acest om a venit căindu-se la Allah”, dar îngerii pedepsei au zis:”Omul acesta nu a făcut nici o faptă bună. „Pe urmă, a mai apărut un înger, în chipul unei fiinţe umane (pentru a hotărî problema) şi îngerii care se certau, au convenit ca el să facă pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: „Măsuraţi distanţa între cele două ţinuturi. Se va considera că el aparţine ţinutului de care se afla mai aproape.” Ei au măsurat şi l-au găsit mai aproape de ţinutul credinţei, spre care se îndrepta şi astfel îngerii milei l-au luat în stăpânire. Lăudat fi, Tu, o, ALLAH! Cât de Iertător poţi fi! Acest păcătos care a ucis o sută de suflete a intrat în Paradis doar prin faptul că s-a căit cu sinceritate fără să fi apucat să facă vreo faptă bună.

Cea mai bună rugă de căinţă conform spuselor Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) este: ” O, Allah! Tu eşti Stăpânul Meu. Nu există altă divinitate în afara Ta. Tu m-ai creat iar eu sunt robul Tău. Mă ţin de promisiunea pe care ţi-am dat-o atât cât îmi stă în putinţă. Cer ocrotirea Ta de răul păcatelor pe care le-am săvârşit. Recunosc darurile pe care mi le-ai oferit. Îmi recunosc lipsurile şi păcatele. O, Allah iartă-mă căci nimeni nu poate ierta păcatele în afara Ta!”

Ne vesteşte Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască) că cine rosteşte această rugă crezând cu convingere în  ceea ce spune şi moare va intra în Paradis.

O, Allah, fă-ne dintre cei care vor intra în Paradis!

Exemple de păcate mari:

-facerea de asociaţi lui Allah;

-omorul (fără drept);

-Comportamentul urât faţă de părinţi;

-preacurvia;

-vrăjitoria;

-tranzacţiile cu dobânzi;

-„să mănânci” averea orfanilor;

-defăimarea unei persoane (prin atribuirea unor minciuni acesteia);

-mărturia mincinoasă;

-furtul;

-consumul alcoolului, a cărnii de porc.

În final, ne rugăm Celui care ne-a dăruit această posibilitate de a ne căi – Celui care ne cheamă în fiecare noapte spunând: „E cineva care-şi doreşte ceva, iar Eu să-i împlinesc dorinţa?” – să ne ierte pe toţi, să fie mulţumit de noi, să ne răsplătească cu Gennetul şi să-i reîntoarcă pe musulmani la religia Lui!

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Rugăciunea este stâlpul religiei

  Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel  Îndurător) „Rugăciunea este stâlpul religiei” Bediuzzaman Said Nursi Dacă vrei să înțelegi, cu aceeași  certitudine cu care doi plus doi fac patru, cât de valoroasă și cât de importantă este rugăciunea și cât de ieftină și cu cât de puțină cheltuială este câștigată și cât de […]

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel  Îndurător)

„Rugăciunea este stâlpul religiei”

Bediuzzaman Said Nursi

Dacă vrei să înțelegi, cu aceeași  certitudine cu care doi plus doi fac patru, cât de valoroasă și cât de importantă este rugăciunea și cât de ieftină și cu cât de puțină cheltuială este câștigată și cât de naiv și de dăunător poate fi omul care o neglijează, ascultă cu atenție următoarea pildă și privește…

Odată, un conducător măreț le-a dat celor doi servitori ai săi câte douăzeci și patru de monede de aur și i-a trimis la o fermă frumoasă și privată, la o depărtare de două luni de mers, spunându-le: ”Folosiți acești bani pentru biletul de drum și cumpărați-vă ceea ce aveți nevoie acolo pentru locuit. La o zi distanță de mers se află o stație. Acolo există și căruță și vapor și tren și avion. Ele pot fi folosite în funcție de capitalul fiecăruia.”

După ce au ascultat, cei doi servitori au pornit la drum. Unul dintre ei care a fost norocos, și-a cheltuit până la stație o parte mică din bani. Dar, în această cheltuială, a fost inclusă și o afacere atât de profitabilă încât l-a încântat pe stăpânul său, mărindu-și astfel capitatul de o mie de ori.

Cât despre celălalt servitor, de vreme ce era ghinionist și trântor, și-a cheltuit douăzeci și trei de bani de aur până la stație, pe jocuri de noroc și pe altele asemenea, rămânându-i un singur ban de aur. Prietenul lui i-a spus: ”Folosește acel ban pentru un bilet. Așa nu vei merge pe jos și nici nu vei muri de foame. Iar stăpânul nostru este generos; poate că va fi milostiv cu tine și îți va ierta greșelile. Te va sui într-un avion și vom ajunge la destinație într-o singură zi.

Dacă nu, vei fi nevoit să mergi pe jos, prin deșert, singur și flămând, timp de două luni.”

Oare cel mai nepriceput om nu poate să înțeleagă cât de stupid, cât de dăunător și fără noroc este acela care, dacă din cauza încăpățânării, nu și-ar cheltui acel ultim ban de aur pentru un bilet, care este precum o cheie a unei comori, ci în schimb l-ar cheltui pentru vicii trecătoare?

Source Link

Views: 2