11 SEPTEMBRIE

  Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată… (Al-Baqarah 2: 143)   De la evenimentele tragice din 11 septembrie, Islamul s-a aflat mereu în centrul atenţiei, fiind pe buzele tuturor. În  întreaga lume tot felul de „experţi şi specialişti” şi-au expus punctul de vedere în privinţa subiectului numit Islam, alimentând astfel curiozitatea tuturor. […]

Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată…

(Al-Baqarah 2: 143)

De la evenimentele tragice din 11 septembrie, Islamul s-a aflat mereu în centrul atenţiei, fiind pe buzele tuturor. În  întreaga lume tot felul de „experţi şi specialişti” şi-au expus punctul de vedere în privinţa subiectului numit Islam, alimentând astfel curiozitatea tuturor. Proprietarii librăriilor  din întreaga Europă, precum şi cei din Orientul Mijlociu, au fost asaltaţi de vânzările crescute ale Coranului, ceea ce confirmă declaraţiile unui jurnalist, editor-şef al unui ziar britanic: „Nicicând interesul britanicilor pentru Coran nu a  fost mai mare ca acum.”

În America, ţară cu aproximativ şase milioane de  musulmani, Islamul este religia cu cea mai rapidă ascensiune, dacă ne raportăm la numărul de persoane care se convertesc  zilnic. Iar aceasta se petrece în pofida faptului că nu există un sistem bine organizat de „misionarism islamic”, aşa cum au  alte confesiuni religioase.

Contrar cuvintelor elogioase oferite de preşedintele Americii la adresa Islamului, mass-media americană a fost  dură, declarând fără menajamente că evenimentele din 11  septembrie reprezintă o declaraţie deschisă de război la adresa  integrităţii Americii şi că Islamul constituie originea acestor  acte de terorism. Deşi s-a dus un efort susţinut de a-i face pe  oameni să înţeleagă atât Islamul, cât şi pe musulmani, se pare  că încă mai există răuvoitori care sunt fermi în demersul lor de  a ilustra terorismul şi de a-l integra în peisajul Islamului.

Descrierile distorsionate au ajutat la conturarea unei  imagini aparte a Islamului, definit ca o religie asupritoare, înapoiată şi care manifestă o atitudine ostilă la adresa  Occidentului. „Această analiză selectivă a Islamului şi a  evenimentelor, făcută atât de către clerici, cât şi de către  analiştii politici, nu reuşeşte să relateze întreaga poveste […].

Deşi aduce o rază de lumină, nu face decât să introducă  Islamul într-un con de umbră care întunecă şi distorsionează întreaga imagine.”, declara John Esposito, Director al  Centrului pentru Înţelegerea Islamo-Creştină din cadrul Universităţii Georgetown din Washington.

Deoarece convieţuim laolaltă pe această mică planetă, Pământul, populată de diferite comunităţi (dintre care numai  cea islamică numără aproape 1,2 miliarde de musulmani), este  normal ca toţi cei care percep Islamul ca o religie a terorii să fie  îngrijoraţi. Totuşi aceste temeri nu sunt fondate. Într-un articol din revista Time, Karen Armstrong declara: „Dacă acel  carnagiu malefic de care am avut parte în 11 septembrie ar fi  avut legătură cu credinţa islamică, iar Islamul ar fi inspirat cu  adevărat şi justificat o asemenea violenţă, atunci creşterea  numărului persoanelor care se convertesc la Islam, atât în  Europa, cât şi în SUA ar reprezenta o perspectivă îngrozitoare. Dar, din fericire, vă asigur că nu este cazul.” Se pare că există o discrepanţă notabilă între cunoaşterea adevărată a Islamului, pe de o parte, şi convingerile personale, pe de altă parte. Crima teroristă din 11 septembrie este  exemplul grăitor al acestei discrepanţe şi nu se dovedeşte a fi decât opera unor indivizi rătăciţi care au demonstrat că nu au nicio legătură cu Islamul şi care au fost în stare să înfăptuiască atrocităţi la adresa umanităţii, inclusiv a musulmanilor care se  aflau în acel moment în clădire, fapte de care Islamul se dezice.

Sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Views: 2

Actele de teroare și ce spune Islamul despre ele

Sevinci Gemaledin   Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, […]

Sevinci Gemaledin

 

Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagina a diverselor canale media, stiri insotite de comentarii dominate de stimulente emotionale. Teroristii atrag atentia oamenilor, indiferent de apartenenta lor politica, religioasa, nivelul educational sau de locul in care ei locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limiteaza la o tara anume, devenind o problema internationala. Tendinta lui de miscare este alimentata de rolul pe care il joaca in arena politicii mondiale. Uneori capata un sens plin de efect in care cauta refugiu partidele politice atunci cand incearca sa-si implineasca obiectivele pe fondul tensionat al politicii internationale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat si reprezinta in continuare singurul pretext motivabil pentru a-si exprima pozitia si pentru a proclama cauza lor politica.

Ceea ce este regretabil este ca unele canale media incearca sa stabileasca unele relatii intre Islam si terorism. Scopul acestora este de a defaima si a pata reputatia si imaginea Islamului. Multi occidentali au inceput sa raspandeasca ideea conform careia terorismul si extremismul sunt doua trasaturi ale musulmanului indiferent de locul in care ar trai.  Nu exista nici o porunca divina in Islam care sa oblige musulmanii sa comita acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt periculoase avand consecinte notorii. Comiterea unor astfel de acte reprezinta opresiune si un pacat savarsit impotriva omului in general. Religia islamica porunceste tot ceea ce este sanatos si benefic pentru umanitate. O persoana care cerceteaza cele doua surse principale ale revelarii Islamului – Coranul si Traditia Profetului Muhammad – nu va gasi nici o dovada care sa sustina ideea conform careia ar exista porunci divine adresate musulmanilor pentru a savarsi acte de violenta si terorism. Aceste doua surse principale sunt lipsite complet de orice terminologie sau expresie care sa indemne musulmanul la incalcarea drepturilor celorlalti.

În ceea ce privește luarea de ostatici, ea nu este permisă în general în islam. Există excepții dovedite de întâmplări de pe vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar acestea sunt doar în cazuri de război. Profetul Muhammad și-a exprimat profund dezacordul față de situațiile în care musulmanii luaseră ostatici în perioade lipsite de războaie între musulmani și politeiști, poruncind de fiecare dată ca acei ostatici să fie eliberați necondiționat.

Trăim într-o perioadă în care suntem foarte multe dintre știrile din mass-media fac referire la acțiuni ale unor musulmani care, din răzbunare, din greșită îndrumare și înțelegere a Islamului, recurg la acte de violență asupra oamenilor nevinovați sau a diplomaților. E bine de reținut că, din punct de vedere islamic, chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state. Ei se bucură de protecție printre musulmani și nu ar trebui să aibă a se teme.

Sheikh Faysal Mawlawi, Presedintele Consiliului European pentru Fatwa si Cercetare, sublinia acest aspect, argumentând riguros din sursele de bază ale Islamului că astfel de atitudini sunt condamnate de Islam, amintindu-ne că Profetul însuși nu le-a tolerat și s-a exprimat ferm împotriva lor. Islamul interzice vizarea non-combatanților prin omorârea lor, răpirea lor, luarea de ostatici a lor sau rănirea lor în vreun fel.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu nu întemnițez trimiși.” (consemnat de Abu Dawud) Ibn Mas’us a relatat: „Este din Sunnah ca trimișii să nu fie omorâți.” Profetul ne-a învățat că acela dintre musulmani care aduce vreun prejudiciu sau rănește vreun nemusulman, înseamnă că el l-a rănit chiar pe Profet, iar cine îl rănește pe el, îl rănește pe Dumnezeu.

 

 

Source Link

Views: 2

Multiculturalitatea în spațiul european – 1

  Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat […]

 

Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat al Islamului în renașterea civilizației Europene. Astfel că operele de artă inedite, centrele de traduceri ale operelor clasice din greaca veche în arabă, lucrările în diferite domenii ale savanților musulmani ai vremii, contribuția fundamentală în domenii precum medicina, geografia, astronomia, chimia, botanica, matematica au continuat să fie amintite până în zilele noastre. Statul Andaluzian rămâne în istorie și unul dintre puținele state care a reușit să creeze o adevărată comunitate interculturală în care creștini, musulmani și evrei au format o societate puternică cu principii indivizibile. A urmat mai târziu o perioadă în care și-a lăsat Imperiul Otoman amprenta multiculturalismului. În momentul de față Islamul în Europa se află tot în ascensiune prin fenomenul de imigrație al musulmanilor ce a început în anii ’50 – ’60. Din păcate, islamul nu a revenit în atenția Europei prin prisma științei, culturii, progresului civilizațional și a bunăstării, ci a început să fie eticheta terorismului. Atacul asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001 a devenit punct de referință pentru întreaga lume, reprezentând momentul din care musulmanii au început să fie etichetați drept teroriști, violenți, radicali, extremiști. Atacurile teroriste din Madrid, Londra, Bali sau Istanbul au pătat destul de mult imaginea toleranței islamice și a conviețuirii interculturale.

La momentul acestor atacuri în Europa trăiau zeci de milioane de musulmani proveniți din diverse culturi, procentul lor diferind de la stat la stat. Dacă în 1950 în Europa trăiau 800.000 de musulmani, astăzi numărul lor se ridică la peste de 50.000.000 (conform statisticilor oferite de Federtația Organizațiilor Islamice din Europa).

Deși poate că în unanimitate musulmanii din Europa și-ar exprima dezacordul față de invadarea Irakului și a Afganistanului, tot la fel, în unamitate ar refuza să catalogheze guvernele respective guverne sioniste cruciate. Musulmanii au condamnat acele atacuri, cu atât mai mult cu cât cei care se pare că au săvârșit acele atacuri sunt considerați păcătoși conform Coranului și în niciun caz nu „eroici mujahedini”, iar atacul un atac terorist condamnabil, și nu un „atac militar slăvit” sau un „atac binecuvântat”.

uniunea europeanaPentru prevenirea radicalizării noului terorism în spaţiul UE au fost stabilite unele direcţii prioritare: dezvoltarea dialogului inter-cultural, în interiorul şi în afara spaţiului european; promovarea democraţiei, educaţiei şi prosperităţii economice în statele UE, dar şi în statele asistate de către aceasta; dezvoltarea unei strategii media şi de comunicare adecvate unei mai bune înţelegeri a politicii UE în domeniu.

Organizațiile islamice și comunitățile musulmane din Europa și din întreaga lume au condamnat atacurile teroriste într-o voce cu autoritățile europene, indiferent care au fost autorii lor sau pretextele care au orbit mintea și sufletele acelora care au crezut că prin aceste acte o cauză a lor va găsi soluția. Musulmanii din Europa sunt și ei vizați odată cu europenii de acest tip de atacuri care nu semnează în numele unei religii sau culturi anume, așa cum țintele lor se știe că nu sunt îndreptate asupra unor religii sau culturi anume.

 

 

Source Link

Views: 2