Tag: univers

SFÂRŞITUL UNIVERSULUI

Adnan Ash-Sharif   În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa:  104). Ei nu L-au preţuit pe ALLAH  după cum se cuvine, deşi în […]

Adnan Ash-Sharif

 

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa:  104).

Ei nu L-au preţuit pe ALLAH  după cum se cuvine, deşi în   Ziua    Învierii       întregul      pământ     va   fi   (în)    pumnul     Său,   iar cerurile vor fi adunate (în mâna Sa) dreaptă. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce ei Îi fac  asociaţi! (Az-Zumar:  67).

Până la scrierea acestor rânduri nu există adevăruri ştiinţifice ferme în privinţa sfârşitului Universului,  ci doar două teorii care se opun între ele:

– Teoria Universului deschis la infinit, conform căreia Universul va continua să se extindă până în momentul în care se vor epuiza în el combustibilii stelelor şi, în consecinţă, ele se vor stinge şi vor muri şi o dată cu moartea lor se va dispersa Universul şi va pieri treptat.

–   Teoria Universului deschis   şi   apoi închis,   conform căreia Universul se va extinde până la o anumită limită, iar după aceea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Această teorie este numită în limbajul neştiinţific al astronomilor ”teoria acordeonului” care se deschide până la o anumită limită,  iar după accea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Conform   acesteia, Universul   va   deveni aşa   cum   a   fost   la început, adică o masă gazoasă fierbinte,  cu o temperatură şi presiune foarte ridicate, după o sută de milioane de ani de la explozia uriaşă,   care a avut loc cu cincisprezece       miliarde de ani în urmă, conform estimărilor lor. Aceasta înseamnă că Universul se va sfârşi după optzeci

începe o nouă creaţie a lui. Acestea sunt estimările savanţilor. Cât despre ceasul exact al producerii acestui lucru, el este cunoscut numai de ALLAH: ”Ei te vor întreba despre Ceas: Când va veni el?

Spune:  ”Numai la Domnul meu este ştirea despre el.  Numai EL  îl va descoperi la timpul lui.  Va fi greu pentru ceruri şi pentru  pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate”. Te întreabă de parcă tu ai fi interesat (să ştii). Spune: ”Numai la ALLAH se află ştirea despre el!” Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu” (Al-A’raf: 187).

 

În Coranul cel Sfânt  care în opinia noastră reprezintă cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor şi teoriilor ştiinţifice există numeroase versete care înfăţişează   sfârşitul Universului   şi din   ele înţelegem, şi ALLAH ştie cel mai bine, că Domnul va readuce Universul la starea la care a fost la început:

În ziua aceea vom închide Noi cerul,  aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi    prima     creatură,      o   vom     face    din    nou.     Aceasta     este    o promisiune, pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim”    (Al-Anbiyaa: 104),

în sensul că cerurile şi pământul se vor împreuna din nou, aşa cum au fost iniţial. De asemenea, ALLAH Preaînaltul a grăit:

Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună     şi   că   Noi   le-am    despărţit. (Al-Anbiya’:       30).

După aceea, Domnul va începe cealaltă creaţie cu un alt Univers decât cel pe care îl cunoaştem astăzi,  aşa după cum a grăit ALLAH  Preaînaltul:

În Ziua în care pământul va fi schimbat cu altul, ca şi cerurile, şi ei (oamenii)       se    vor     înfăţişa      dinaintea       Lui     ALLAH    Cel    Unic, Biruitorul (Al Wahid, Al Qahhar).  (Ibrahim:  48).

 

Versetele următoare, care zugrăvesc sfârşitul Universului  oferă unele detalii în legătură cu starea cerului, a aştrilor, a pământului şi a munţilor   la   momentul   sfârşitului   existenţei   Universului   şi   a   sosirii Ceasului. Şi, toate aceste versete confirmă teoria revenirii Universului la starea în care se află în momentul când a început creaţia Sa  şi ALLAH ştie cel mai bine!

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creaţie, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiya’:  104).

Ei nu l-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate în dreapta Sa. Mărire Lui! El este mai presus de  ceea ce Îi fac ei asociaţi!  (Az-Zumar: 67).

Când Soarele se va întuneca/ Şi când stelele se vor risipi/ Şi când munţii vor fi spulberaţi. (At-Takwir: 1-3).

Şi când mările se vor aprinde.  (At-Takwir: 6).

Şi când cerul va fi îndepărtat. (At-Takwir: 11).

Când ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla/ Nimeni nu va mai socoti venirea ei minciună./ Ea va coborâ şi va înălţa/ În această Zi pământul va fi zguduit şi clătinat/ Şi munţii vor fi sfărâmaţi în farâme/ Şi se vor preface în pulbere  risipită” (Al-Waqi’a:  1-6).

Când cerul se va despica/ Şi stelele vor cădea/ Când mările vor izbucni în flăcări. (Al-Infitar:  1-3).

Şi când se va despica cerul şi va deveni roşu aprins ca pielea roşie! (Ar-Rahman:  37).

Când stelele se vor stinge/ Şi când cerul se va despica/  Şi când munţii se vor fărâmiţa (Al-Mursalat:  8-10).

‘Te întreabă despre munţi. Spune: ”Domnul meu îi va  face praf,  risipindu-i,/ Şi îi va lăsa ca pe un şes neted,/ În care  nu vei vedea ridicătură sau adâncitură”  (Ta-Ha:  105-107).

În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită/ Iar  munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij:  8-9).

În Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej/ Şi munţii se vor urni din loc” (At-Tur:  9-10).

În fiecare dintre versetele sfinte se află un adevăr ştiinţific în legătură cu starea cerului, a stelelor, a planetelor, a munţilor şi a mărilor când Universul se va sfârşi, a cărui modalitate de moarte o caută în momentul de faţă. Dacă astronomii musulmani ar adopta în studiile lor ştiinţifice de astăzi ceea ce vesteşte Coranul Cel Sfânt despre sfârşitul Universului, ar fi primii care ar ajunge să demonstreze că el va redeveni aşa cum a fost la început: o masă de gaze aprinse. Miracolele ştiinţifice ale Coranului nu se sfârşesc: unele din ele au fost descoperite de ştiinţă cu   secole   sau   cu   ani   în   urmă,   altele   vor   fi   descoperite   în   viitor,

adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH Preaînaltul:

Fiecare profeţie are  

un timp al său şi în curând le veţi cunoaşte. (Al-An’am:  67).

În decursul unei perioade care a început cu, quarkul şi s-a sfârşit cu apariţia omului, istoria Universului a început cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în urmă. La început a fost vidul, apoi masa primară a particulelor primitive, apoi s-a ajuns la corpul omului, compus din   treizeci   de   miliarde   de   celule.   Existenţa   omului   pe   suprafaţa pământului nu reprezintă decât o clipită în istoria apariţiei şi a evoluţiei Universului. Dacă am încerca să comprimăm istoria Universului, din momentul apariţiei sale şi până astăzi,  într-o  singură zi, ar însemna că Soarele şi Pământul au apărut la ora 17.00 din această zi, peştii şi reptilele la ora 23:41, dinozaurii la ora 23:45,  şi au dispărut numai după nouă minute, maimuţele la ora 23:58, iar omul nu a apărut pe faţa pământului decât acum unsprezece secunde.

Dacă învăţaţii musulmani clasici şi moderni cu excepţia unei infime minorităţi dintre ei – s-ar fi inspirat din Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH   ar   fi   aflat   liniile   principale   largi   ale   unor   ştiinţe   precum astronomia, embriologia, genetica, profilactica şi imunologia,  diversele ştiinţe ale pământului, cum sunt geologia, ştiinţa învelişului atmosferic,

hidrologia, oceanografia, ştiinţa despre păstrarea echilibrului mediului şi poluarea lui, precum şi alte ştiinţe materiale, naturale. Astfel, ar fi aflat primii, principiile fundamentale ale acestor ştiinţe. Şi dacă ar fi făcut acest lucru,  probabil că omenirea nu ar fi trebuit să aştepte,  secole îndelungate   după   revelaţie,   ca   să   descopere   prin   savanţi   precum Copernic, Galileo, Kepler, Newton,  Hubble, Gamov, Lemaintre,      Von Allen,  Mendel,    Pasteur, Bovari  şi alţii,    unele principii de bază ale ştiinţelor materiale, naturale, pe care le găsim în Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH.

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 1

EXPANSIUNEA UNIVERSULUI

Adnan Ash-Sharif   Din punct de vedere lingvistic, cuvântul „aid” înseamnă ”putere” şi face parte din aceeaşi familie cu verbele”wada”şi ”aiiada”, care înseamnă ”a întări”. Acest sens al cuvântului “azd” îl deducem şi din cuvintele Lui ALLAH Preînaltul: Şi adu-ţi aminte de robii Noştri Avraam,  Isaac şi Iacob cei cu putere (în adorare şi credinţă) şi cu […]

Adnan Ash-Sharif

 

Din punct de vedere lingvistic, cuvântul „aid” înseamnă ”putere” şi face parte din aceeaşi familie cu verbele”wada”şi ”aiiada”, care înseamnă ”a întări”. Acest sens al cuvântului “azd” îl deducem şi din cuvintele Lui ALLAH Preînaltul:

Şi adu-ţi aminte de robii Noştri Avraam,  Isaac şi Iacob cei cu putere (în adorare şi credinţă) şi cu pricepere.  (Sad: 45); ”Adu-ţi aminte de robul Nostru David, stăpânul puterii, cel care a arătat căinţă!’ (Sad: 17),

ca şi din versetele duble ale Lui ALLAH Preaînaltul, care le explică pe acestea:

Oare nu văd cei care nu cred, că cerurile şi pământul au fost  toate   împreună    şi că Noi le-am   despărţit?    (Al-Anbiya:    30);

Sunteţi voi mai greu de făcut  sau cerul pe care l-a înălţat EL?/ EL a ridicat    bolta   lui şi l-a orânduit    pe deplin. (An-Nazi’at:     27-29).

Aceasta pentru că, separarea cerurilor şi a pământului generează în mod obligatoriu expansiunea lor.  În lumina trecerii în revistă a istoriei descoperirii Universului, devin vizibile sensurile miraculoase ascunse în versetele cele sfinte,  de mai sus.

În anul 1912, cercetătorul Melvin Slipher a constatat că celelalte galaxii se îndepărtează în mod crescând de galaxia noastră.

În anul 1916, Einstein a formulat teoria relativităţii generale, care confirmă expansiunea Universului.

În anul 1929, savanţii Humason şi Hubble au elaborat teoria expansiunii Universului, iar Hubble a stabilit regula care-i poartă numele   sau legea creşterii distanţei dintre celelalte galaxii şi galaxia noastră, şi graţie acestei legi s-a putut calcula vârsta Universului .

O dată cu progresul fizicii moderne a devenit posibil prin studierea spectrului luminii aştrilor şi galaxiilor şi schimbarea lor spre roşu, calcularea vitezei cu care se îndepărtează galaxiile unele de altele (pe măsură ce aştrii şi galaxiile se îndepărtează de noi, spectrul lor se schimbă spre roşu). Grupul de stele cunoscut sub numele de constelaţia Gemenilor se îndepărtează de galaxia noastră, numită Calea Lactee, cu o viteză de 1200 kilometri pe secundă. Constelaţia Hidrei,  separată de noi de o distanţă de aproximativ două miliarde de kilometri, se indepărtează de noi cu 60000 de kilometri pe secundă. În general, galaxiile şi ansamblurile de galaxii se aseamănă cu nişte mase de gaze şi fum uriaşe, care continuă să se extindă şi să se risipească. O dată cu aceasta, se extinde şi Universul, începând din momentul în care s-a produs explozia fantastică în masa primară de gaze. Savantul astronom contemporan Hubert Reeves compară Universul cu un calup de budincă – pudding – peste care s-au presărat boabe de strugure, care sunt asemenea galaxiilor. Acest calup se extinde într-un spaţiu pe care şi-l  creează,  aşa cum se extinde calupul de budincă în cuptor.  galaxy

Răspunzând unei întrebări care i-a fost adresată în legătură cu teoria expansiunii Universului şi dacă aceasta este un adevăr ştiinţific, acest   astronom   a   spus:   ”Astăzi putem afirma   că   expansiunea Universului este cvasicertă.

În plus, savanţii astronomi afirmă ca explozia masei gazoase  primare şi expansiunea neîntreruptă a Universului, rezultată din această  explozie, reprezintă cauza logică a întunericului din Univers, care este cvasigol, în pofida milioanelor de miliarde de aştri care plutesc prin el.

Marea explozie şi expansiunea Universului se află, de asemenea, la originea răspândirii luminii, după ce a fost reţinută în interiorul masei gazoase primare, neputând să se elibereze din ea, datorită forţei gravitaţionale existente în acea masă.

În Cartea cea Sfântă a Lui ALLAH,  citim următoarele cuvinte care explică acest lucru:

”Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul 

pe care l-a înălţat EL?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe 

deplin”    (An-Nazi’at:     27-28).

Cosmologia a dovedit astăzi că înălţarea cerului şi   orânduirea   lui s-au datorat ridicării   grosimii Universului, adică prin expansiunea lui,  rezultată din marea explozie.

”El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui”  (An-Nazi’at: 29).

Universul a fost, timp de trei sute de mii de ani, după apariţia sa, întunecos. După trei sute de mii de ani de la formarea Universului,  a apărut lumina. Acest lucru s-a întâmplat când particulele de lumină (fotonii), din care ea este constituită, au putut să părăsească masa iniţială a Universului  după ce forţa  de împingere,  rezultată din explozia care s-a produs în masa primară a Universului, a izbutit să învingă forţa gravitaţiei din interiorul ei,  care ţinea particulele de lumină şi le împiedică să apară şi să se răspândească. Aşadar, lumina nu a apărut decât cu trei sute de mii de ani în urmă, după apariţia Universului, iar aceasta datorită marii explozii şi expansiunii care s-au produs în masa primară a Universului. Întunericul a fost în existenţa sa, anterior luminii, aşa după cum a confirmat fizica modernă, dar şi Coranul cel Sfânt s-a referit la acest lucru,  căci ALLAH Preînaltul a grăit:

Laudă Lui ALLAH, care a creat cerurile şi pământul     şi   a   rânduit    întunericurile      şi   lumina.    (Al-An’am: 1).

 

De ce este noaptea neagră?

Astronomii s-au întrebat, de sute de ani, care este cauza întunericului nopţii, în pofida miliardelor de stele şi galaxii, care strălucesc în timpul nopţii, dar nu au putut să dea un răspuns ştiinţific la această întrebare, decât în secolul al XX-lea, prin prisma teoriei expansiunii Universului, care îndepărtează şi   dispersează lumina stelelor şi a galaxiilor. Noaptea este neagră, din cauză că nu există suficiente stele pentru a umple cerul cu lumină. Cu cât Universul se extinde mai mult, cu atât se dispersează lumina stelelor şi ajunge şi mai slabă şi din această cauză apare noaptea neagră. În Cartea Lui ALLAH se face o referire clară referitoare la faptul că sporirea grosimii cerului, adică expansiunea Universului este cea care a orânduit cerul şi i-a făcut noaptea întunecoasă şi a scos lumina lui,  aşa cum s-a explicat cu câteva rânduri mai sus.

O dată cu acordul majorităţii astronomilor asupra expansiunii Universului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a căzut ipoteza eternităţii şi a vechimii Universului şi s-a confirmat ştiinţific că Universul are început şi sfârşit. Ultimii care au acceptat acest adevăr – după ce i   s-au opus cu înverşunare  aşa cum am atătat mai sus, au fost astronomii materialişti, ateişti, ale căror doctrine au pretins vechimea şi eternitatea Universului. Laudă Lui ALLAH, a cărui promisiune s-a adeverit, obligându-i pe cei trufaşi să recunoască implicit existenţa Sa, în pofida voinţei lor, adeverindu-se spusele Lui ALLAH  Preaînaltul:

Vedeţi voi? Dacă el (Coranul) este de la ALLAH şi voi îl tăgăduiţi, atunci cine se află în rătăcire mai mare decât acela care este într-o schismă adâncă?/ NOI le vom arăta semnele Noastre (în cele mai îndepărtate) zări (ale pământului) şi în sufletele lor înşişi,   astfel încât să le fie limpede că el (Coranul) este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate?/ Ei sunt în îndoială în privinţa întâlnirii cu Domnul lor, dar El este Cel care cuprinde toate lucrurile (cu ştiinţa Sa).  (Fussilat:  52-54).

 

 islamulazi.ro

Source Link

Views: 9

Apariția Pământului

    APARIŢIA  PĂMÂNTULUI  “Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi pământul au fost cusute şi că Noi  le-am descusut?  ”  (Coran) Marea explozie     Majoritatea cercetătorilor din domeniul cosmologiei au fost de acord asupra faptului că cerurile şi pământul alcătuiau iniţial , adică în urmă cu circa 16 miliarde de […]

 

 

APARIŢIA  PĂMÂNTULUI 
“Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi pământul au fost cusute şi că Noi  le-am descusut?  ” 
(Coran)
Marea explozie  
 
universe-space-3d-wallpaper-hd-403303-0-s-307x512Majoritatea cercetătorilor din domeniul cosmologiei au fost de acord asupra faptului că cerurile şi pământul alcătuiau iniţial , adică în urmă cu circa 16 miliarde de ani, o singură masă, cu o temperatură şi o presiune uriaşe, care a cunoscut o explozie puternică , în urma căreia el s-a fărâmiţat şi bucăţi din el s-au risipit  şi continuă  să se îndepărteze unele de altele până astăzi, iar în decursul miliardelor de ani acele bucăţi s-au răcit şi din ele s-au format norii cosmici sau nebuloasele, din care   s-au născut ulterior stelele  şi planetele. 
Aceasta este, pe scurt, teoria exploziei pe care a formulat-o savantul George Gamow în prima jumătate a secolului XX şi care a devenit astăzi un adevăr ştiinţific  fundamental în explicarea apariţiei universului, mai ales  după ce a fost sprijinită de descoperirea expansiunii cosmosului  şi de descoperirea radiaţiei fosilizate.
Cât despre  pământ, el a  apărut  cu circa 4 miliarde  şi jumătate de ani în urmă într-un nor cosmic, care s-a separat de masa iniţială şi,  după aceea s-a preschimbat într-o galaxie numită “Calea Lactee”, din care face parte  şi sistemul nostru  solar  şi care conţine o sută de miliarde de stele  şi planete, între care cerul  şi  pământul,  ştiut fiind că  din  masa    iniţială s-au format ulterior miliarde de galaxii, fiecare dintre ele cuprinzând între zeci de milioane şi mii de miliarde de stele şi planete. 
Comentariu : 
Domnul a grăit în revelaţia Sa perfectă: ”Fiecare profeţie are un timp al său şi [în curând] le veţi cunoaşte ”(Al An’am: 67). În cea de a doua jumătate a secolului XX, s-a confirmat  ştirea Coranului care afirmă  că cerurile  şi pământul au fost “cusute”, adică au format o singură masă, şi că după aceea Creatorul le-a descusut, adică le-a separat. Dacă un cercetător ar continua studiul în legătură cu convingerea acelora care au descoperit pentru prima dată această axiomă ştiinţifică, le-ar deveni clar că ei au fost dintre aceia care erau lipsiţi de credinţă    şi slavă Aceluia  ale Cărui cuvinte nu se schimbă ! Ar putea cineva să se întrebe cum se împacă vorbele lui Allah PreaÎnaltul:
”Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi  pământul au fost cusute şi că Noi le-am descusut? ” cu vorbele Sale: ”Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului şi a pământului şi nici la facerea lor înşişi, căci, Eu, nu i-am luat ca ajutor pe cei care amăgesc la rătăcire!” (Al-Kahf: 51).
Răspunsul este că propoziţia “Eu nu i-am luat ca martori”  înseamnă “nu i-am luat ca parteneri”. Acest sens este impus de contextul coranic, din următoarele versete:
”Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului şi a  pământului şi nici la facerea lor înşişi , căci, Eu, nu  i-am luat pe cei care amăgesc la rătăcire, ca ajutor!/ Şi, într-o zi, va zice El: “Chemaţi-i voi pe aceia care au pretins căsunt asociaţii Mei!” (Al-Kahf:51-52); 
“Iar, dacă  vă îndoiţi de cele pe care Le-am trimis Robului Nostru, aduceţi o sură asemenea ei  şi chemaţi martorii voştri, cei afară de Allah, [adicăpartenerii voştri], dacă sunteţi iubitori de adevăr! (Al – Baqarah: 23). 
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source Link

Views: 2