Allah este Al-Halim – partea a doua

  [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12) Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51) Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor […]

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea („as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de „Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. „Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 5

Versetul 2 din Al-Hujurat

Versetul 2 din Al-Hujurat O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă! يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ […]

Versetul 2 din Al-Hujurat

O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă!

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ وَلَا تَجْهَرُواْ لَهُۥ بِٱلْقَوْلِ كَجَهْرِ بَعْضِكُمْ لِبَعْضٍ أَن تَحْبَطَ أَعْمَٰلُكُمْ وَأَنتُمْ لَا تَشْعُرُونَ

Acest verset reprezintă eticheta respectului prin care Allah subhanahu wa ta’ala i-a învățat pe oamenii din vremea Profetului ( صلى الله عليه وسلم) cum să se poarte în preajma lui, în adunări sau atunci când pur și simplu vroiau să i se adreseze verbal în diferite chestiuni.
5dba58753ad25 603 Versetul 2 din Al-HujuratNimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; versetul a fost pogorât pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Sfântul Profet și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Deși destinatarii acestei etichete erau oamenii care trăiau în vremea Profetului صلى الله عليه وسلم, această formă de respect ar trebui să o folosim și noi atunci când vorbim despre Allah, folosind expresia „subhanahu wa ta’ala” și despre Profet, folosind expresia „Sallu Allahu alaihi wa sallem!” ori de câte ori îi rostim numele. Companionii Profetului صلى الله عليه وسلم și savanții trebuie tratați respect: ” Învățații sunt moștenitorii Profeților ce lasă moștenire, nu dinari, și nici dirhami (bani), ci numai știința, iar cel ce o dobândește are parte de mare răsplată.”

S-a relatat că după moartea Profetului صلى الله عليه وسلم , unul dintre urmașii lui a spus unui grup de oameni că a auzit că în moschee se împarte averea Profetului .صلى الله عليه وسلم

Auzind acestea, oamenii s-au grăbit să ajungă în acea moschee pentru a obține o parte din avere. Ajunși în moschee nu au găsit în ea decât un grup de bărbați care învățau religie. Dezamăgiți s-au dus la cel care i-a informat, care de data aceasta le-a spus: „Profeții nu lasă ca moștenire averi, ci lasă știința. Dacă întradevăr vreți să îl moșteniți pe Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم), studiați-vă religia!”

De asemenea, acest verset subliniază și faptul că oamenii ar trebui să reflecte la atitudinea lor atunci când vorbesc cu persoane cu un rang și un statut mai înalt decât ei înșiși, și să adopte această formă de respect.

O persoană care vorbește în fața bărbaților cu un rang superior, într-un mod în care vorbește în fața prietenilor sau a oamenilor obișnuiți, este, de fapt, un semn că nu are respect pentru ei în inima sa și nu recunoaște nicio diferență între ei și oamenii de rând.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Motivul de revelare al acestui verset

Unii oameni obișnuiau să-l strige pe Profet صلى الله عليه وسلم pe nume, și să-l cheme afară din odăile lui (hujurat), ceea ce nu era tocmai politicos.
Într-o perioadă în care musulmanii au luat câțiva prizonieri în timpul unei bătălii, acești prizonieri au fost aduși în Medina. Un grup de oameni care aveau rude printre acei prizonieri, au venit la Profet صلى الله عليه وسلم acasă și au început să îl strige pe nume cu un ton ridicat și să spună că ei doresc să vorbească cu el chiar în acel moment. Această atitudine a fost total lipsită de respect față de Profet صلى الله عليه وسلم , iar Allah subhanahu wa ta’ala a revelat acest verset pentru a corecta comportamentul acestora, pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal.

Nimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Profetul صلى الله عليه وسلم și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

__________________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul Cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 3

Un har de la Allah

Un har de la Allah   Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].  (Al-Hujurat 49:8) Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba? În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări […]

Un har de la Allah

 

Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim]. 

(Al-Hujurat 49:8)

Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba?

În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări petrecute în viața Profetului (ﷺ) legate de comportamentul neadecvat al unor oameni față de Mesagerul lui Allah (ﷺ), versete ce aveau drept  scop corectarea și învățarea manierelor pe care orice credincios trebuie să le pună în practică în societatea în care trăiește, și, în mod special, în fața lui Allah subhanahu wa ta’ala și a Trimisului Său (ﷺ).

Faptul că exemplul Profetului (ﷺ) este prezent astăzi printre noi prin hadisuri și relatări despre Viața Nobilului Profet(ﷺ), reprezintă o نِعْمَةً‌ۚ – o îndurare, un har, o  binecuvântare de la Allah subhanahu wa ta’ala.

Allah subhanahu wa ta’ala îndeamnă omul să mediteze și să ia aminte la toate binecuvântările cu care a fost înzestrat prin Bunătatea și  Generozitatea Lui PreaÎnaltul.  Acest lucru nu înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala înzestrează pe oricine, la întâmplare. De unde aflăm acest lucru? Din continuarea versetului care spune: „Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept”, ceea ce înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala dăruiește aceste binecuvântări în baza Cunoașterii  și Înțelepciunii pe care doar El PreaÎnaltul o posedă. Când vorbim despre Cunoașterea lui Allah, vorbim despre o Cunoaștere nemărginită: Allah subhanahu wa ta’ala  cunoaște absolut tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, ceea ce se va întâmpla în viitor și tot ceea ce încă nu s-a întâmplat, deoarece Allah subhanahu wa ta’ala este Creatorul tuturor oamenilor și  lucrurilor și știe totul despre acestea dinainte să le fi creat.

Un har de la Allah

Când un om care păcătuia a fost sfătuit de un înțelept să nu mai facă păcate,  acesta a promis să nu mai păcătuiască,  însă a spus că de un singur păcat nu se poate  delăsa.  Înțeleptul i-a spus: „Bine! Dar să împlinești acel păcat pe un pământ care nu îi aparține lui Allah, sub un cer care nu îi aparține lui Allah și într-un loc în care să nu te vadă Allah subhanahu wa ta’ala!”  Cel păcătos și-a dat seama că nu are nicio șansă să împlinească păcatul în aceste condiții și a spus: „Dar nu există pământ sau cer care să nu fie al lui Allah și nici un loc în care să mă ascund și Allah subhanahu wa ta’ala să nu mă vadă.”

Așadar, când ești ispitit să faci un păcat, să vorbești urât sau să comiți o nedreptate, întreabă-te: Allah subhanahu wa ta’ala vede tot ce face omul pe pământ, aude tot, Allah cunoaște gândurile omului?

Cu siguranță Allah aude, vede și știe tot, nu există loc pe pământ care să nu fie al lui Allah și nu ne putem ascunde nicăieri de Allah subhanahu wa ta’ala.

photo 1514477917009 389c76a86b68 Un har de la AllahDespre legătura dintre Alim și Hakim am mai vorbit în lecțiile anterioare și am explicat atunci de ce Allah subhanahu wa ta’ala a ales să ne facă cunoscute două dintre aceste epitete minunate în această ordine și să ne vorbească întâi despre  cunoaștere și mai apoi despre înțelepciune. Cunoașterea nu este îndeajuns, dacă nu există și înțelepciune.  Cel mai elocvent exemplu în zilele noastre este internetul, cea mai mare, cea mai la îndemână și  rapidă sursă de răspândire a informațiilor.

Un har de la Allah si o indurare

Găsim în mediul online numeroase surse de informație, însă,  cum procesăm această informație dacă, deși avem un nivel de cunoaștere superior acestor informații,  nu avem înțelepciune? Primele versete ale acestei sure ne-au învățat deja acest lucru: Nu credem orbește și nu acționăm în conformitate cu această gândire,  fără a verifica cu atenție sursa, mijloacele și veridicitatea informației. Iar pentru acest lucru ne trebuie, alături de cunoaștere, înțelepciune.

De fapt, ce înseamnă înțelepciunea? Din punct de vedere lingvistic, rădăcina حكم înseamnă a hotărî, a judeca, a așeza dreptatea pe locul cuvenit; într-un sens mai vast al cuvântului, Hakim – înțeleptul este cel care găsește fiecărui lucru, locul potrivit și fiecărei situații, vorba potrivită.

Așadar, dacă avem un anumit nivel de cunoaștere și pentru a ne fi de folos această știință, trebuie să îi cerem lui Allah subhanahu wa ta’ala și înțelepciune.

 

____________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, fragment redactat si editat prin bunavointa doamnei Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 4