Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Versetul 2 din Al-Hujurat

Versetul 2 din Al-Hujurat O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă! يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ […]

Versetul 2 din Al-Hujurat

O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă!

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٰتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ وَلَا تَجْهَرُواْ لَهُۥ بِٱلْقَوْلِ كَجَهْرِ بَعْضِكُمْ لِبَعْضٍ أَن تَحْبَطَ أَعْمَٰلُكُمْ وَأَنتُمْ لَا تَشْعُرُونَ

Acest verset reprezintă eticheta respectului prin care Allah subhanahu wa ta’ala i-a învățat pe oamenii din vremea Profetului ( صلى الله عليه وسلم) cum să se poarte în preajma lui, în adunări sau atunci când pur și simplu vroiau să i se adreseze verbal în diferite chestiuni.
5dba58753ad25 603 Versetul 2 din Al-HujuratNimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; versetul a fost pogorât pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Sfântul Profet și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Deși destinatarii acestei etichete erau oamenii care trăiau în vremea Profetului صلى الله عليه وسلم, această formă de respect ar trebui să o folosim și noi atunci când vorbim despre Allah, folosind expresia „subhanahu wa ta’ala” și despre Profet, folosind expresia „Sallu Allahu alaihi wa sallem!” ori de câte ori îi rostim numele. Companionii Profetului صلى الله عليه وسلم și savanții trebuie tratați respect: ” Învățații sunt moștenitorii Profeților ce lasă moștenire, nu dinari, și nici dirhami (bani), ci numai știința, iar cel ce o dobândește are parte de mare răsplată.”

S-a relatat că după moartea Profetului صلى الله عليه وسلم , unul dintre urmașii lui a spus unui grup de oameni că a auzit că în moschee se împarte averea Profetului .صلى الله عليه وسلم

Auzind acestea, oamenii s-au grăbit să ajungă în acea moschee pentru a obține o parte din avere. Ajunși în moschee nu au găsit în ea decât un grup de bărbați care învățau religie. Dezamăgiți s-au dus la cel care i-a informat, care de data aceasta le-a spus: „Profeții nu lasă ca moștenire averi, ci lasă știința. Dacă întradevăr vreți să îl moșteniți pe Trimisul lui Allah ( صلى الله عليه وسلم), studiați-vă religia!”

De asemenea, acest verset subliniază și faptul că oamenii ar trebui să reflecte la atitudinea lor atunci când vorbesc cu persoane cu un rang și un statut mai înalt decât ei înșiși, și să adopte această formă de respect.

O persoană care vorbește în fața bărbaților cu un rang superior, într-un mod în care vorbește în fața prietenilor sau a oamenilor obișnuiți, este, de fapt, un semn că nu are respect pentru ei în inima sa și nu recunoaște nicio diferență între ei și oamenii de rând.

Versetul 2 din Al-Hujurat

Motivul de revelare al acestui verset

Unii oameni obișnuiau să-l strige pe Profet صلى الله عليه وسلم pe nume, și să-l cheme afară din odăile lui (hujurat), ceea ce nu era tocmai politicos.
Într-o perioadă în care musulmanii au luat câțiva prizonieri în timpul unei bătălii, acești prizonieri au fost aduși în Medina. Un grup de oameni care aveau rude printre acei prizonieri, au venit la Profet صلى الله عليه وسلم acasă și au început să îl strige pe nume cu un ton ridicat și să spună că ei doresc să vorbească cu el chiar în acel moment. Această atitudine a fost total lipsită de respect față de Profet صلى الله عليه وسلم , iar Allah subhanahu wa ta’ala a revelat acest verset pentru a corecta comportamentul acestora, pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal.

Nimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Profetul صلى الله عليه وسلم și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

__________________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul Cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 3

Un har de la Allah

Un har de la Allah   Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].  (Al-Hujurat 49:8) Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba? În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări […]

Un har de la Allah

 

Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim]. 

(Al-Hujurat 49:8)

Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba?

În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări petrecute în viața Profetului (ﷺ) legate de comportamentul neadecvat al unor oameni față de Mesagerul lui Allah (ﷺ), versete ce aveau drept  scop corectarea și învățarea manierelor pe care orice credincios trebuie să le pună în practică în societatea în care trăiește, și, în mod special, în fața lui Allah subhanahu wa ta’ala și a Trimisului Său (ﷺ).

Faptul că exemplul Profetului (ﷺ) este prezent astăzi printre noi prin hadisuri și relatări despre Viața Nobilului Profet(ﷺ), reprezintă o نِعْمَةًۚo îndurare, un har, o  binecuvântare de la Allah subhanahu wa ta’ala.

Allah subhanahu wa ta’ala îndeamnă omul să mediteze și să ia aminte la toate binecuvântările cu care a fost înzestrat prin Bunătatea și  Generozitatea Lui PreaÎnaltul.  Acest lucru nu înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala înzestrează pe oricine, la întâmplare. De unde aflăm acest lucru? Din continuarea versetului care spune: „Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept”, ceea ce înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala dăruiește aceste binecuvântări în baza Cunoașterii  și Înțelepciunii pe care doar El PreaÎnaltul o posedă. Când vorbim despre Cunoașterea lui Allah, vorbim despre o Cunoaștere nemărginită: Allah subhanahu wa ta’ala  cunoaște absolut tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, ceea ce se va întâmpla în viitor și tot ceea ce încă nu s-a întâmplat, deoarece Allah subhanahu wa ta’ala este Creatorul tuturor oamenilor și  lucrurilor și știe totul despre acestea dinainte să le fi creat.

Un har de la Allah

Când un om care păcătuia a fost sfătuit de un înțelept să nu mai facă păcate,  acesta a promis să nu mai păcătuiască,  însă a spus că de un singur păcat nu se poate  delăsa.  Înțeleptul i-a spus: „Bine! Dar să împlinești acel păcat pe un pământ care nu îi aparține lui Allah, sub un cer care nu îi aparține lui Allah și într-un loc în care să nu te vadă Allah subhanahu wa ta’ala!”  Cel păcătos și-a dat seama că nu are nicio șansă să împlinească păcatul în aceste condiții și a spus: „Dar nu există pământ sau cer care să nu fie al lui Allah și nici un loc în care să mă ascund și Allah subhanahu wa ta’ala să nu mă vadă.”

Așadar, când ești ispitit să faci un păcat, să vorbești urât sau să comiți o nedreptate, întreabă-te: Allah subhanahu wa ta’ala vede tot ce face omul pe pământ, aude tot, Allah cunoaște gândurile omului?

Cu siguranță Allah aude, vede și știe tot, nu există loc pe pământ care să nu fie al lui Allah și nu ne putem ascunde nicăieri de Allah subhanahu wa ta’ala.

photo 1514477917009 389c76a86b68 Un har de la AllahDespre legătura dintre Alim și Hakim am mai vorbit în lecțiile anterioare și am explicat atunci de ce Allah subhanahu wa ta’ala a ales să ne facă cunoscute două dintre aceste epitete minunate în această ordine și să ne vorbească întâi despre  cunoaștere și mai apoi despre înțelepciune. Cunoașterea nu este îndeajuns, dacă nu există și înțelepciune.  Cel mai elocvent exemplu în zilele noastre este internetul, cea mai mare, cea mai la îndemână și  rapidă sursă de răspândire a informațiilor.

Un har de la Allah si o indurare

Găsim în mediul online numeroase surse de informație, însă,  cum procesăm această informație dacă, deși avem un nivel de cunoaștere superior acestor informații,  nu avem înțelepciune? Primele versete ale acestei sure ne-au învățat deja acest lucru: Nu credem orbește și nu acționăm în conformitate cu această gândire,  fără a verifica cu atenție sursa, mijloacele și veridicitatea informației. Iar pentru acest lucru ne trebuie, alături de cunoaștere, înțelepciune.

De fapt, ce înseamnă înțelepciunea? Din punct de vedere lingvistic, rădăcina حكم înseamnă a hotărî, a judeca, a așeza dreptatea pe locul cuvenit; într-un sens mai vast al cuvântului, Hakim – înțeleptul este cel care găsește fiecărui lucru, locul potrivit și fiecărei situații, vorba potrivită.

Așadar, dacă avem un anumit nivel de cunoaștere și pentru a ne fi de folos această știință, trebuie să îi cerem lui Allah subhanahu wa ta’ala și înțelepciune.

 

____________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, fragment redactat si editat prin bunavointa doamnei Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 4

Versetul împăciuirii

Versetul împăciurii   Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor: Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! […]

Versetul împăciurii

 

Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor:

Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! Dacă una dintre ele este nedreaptă cu cealaltă, atunci luptaţi împotriva celei care este nedreaptă până ce ea se întoarce la porunca lui Allah, iar când se întoarce, atunci împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.   (Al-Hujurat 49:9)

Nu este de așteptat ca două grupuri de drept credincioși să se certe între  ele, nu-i așa? Iată,  însă,  că acest verset ne spune că acest lucru este posibil. Ce ar trebui să facă ceilalți care asistă la o asemenea situație? Tot versetul ne răspunde: „împăcaţi-le!”.

În Coran se spune ٱقْتَتَلُوcare înseamnă dispută, a purta o luptă pentru dobândirea unui lucru, ceartă contradictorie, iar faptul că ت este dublat, ne indică faptul că intervenția pentru împăcare ar trebui să aibă loc încă  din primele momente în care cearta a început.

Versetul împăciurii

Persoanele care încearcă să împace un grup de musulmani au nevoie de cunoaștere și înțelepciune: trebuie să asculte ambele părți, să încerce să afle cauzele disputei, să îi îndemne să renunțe la ceartă și să aibă teamă de Allah subhanahu wa ta’ala, să facă tot posibilul pentru a se ajunge la reconciliere.

De cele mai multe ori,  se întâmplă ca o persoană să intervină într-o dispută de acest gen cu bune intenții, însă, din lipsa înțelepciunii, să creeze neînțelegeri și mai mari între cele două părți aflate în conflict. Allah subhanahu wa ta’ala ne-a atenționat asupra acestui fapt  în versetul 6 – să nu pricinuiţi rău unui neam, din neştiinţă, în care oamenii erau  îndemnați să chibzuiască, adică să nu se încreadă orbește într-o știre  până ce nu cercetează realitatea folosindu-se de înțelepciune, riscând astfel să împlinească o faptă pe care să o regrete mai apoi.

2b27ae64bb96cde49a4f8988d9b58d6e Versetul împăciuiriiAllah subhanahu wa ta’ala îi îndeamnă pe musulmanii care participă la această reconciliere, să fie de partea celor slabi și nedreptățiți până în momentul când cei care au comis nedreptatea își vor da seama de această greșeală și se vor întoarce pe calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și vor înapoia toate drepturile celor care au fost nedreptățiți.  De asemenea, când Allah subhanahu wa ta’ala spune fiţi nepărtinitori, îi îndeamnă pe cei care au reconciliat disputa să  fie corecți cu cei care au greșit și au nedreptățit și să nu îi facă pe aceștia să se simtă umiliți pentru greșeala lor.

Versetul împăciurii

Finalul versetului „…Allah îi iubeşte pe cei drepţi.”  nu are legătură doar cu acțiunea petrecută în acest verset. Între a face egalitate și a face dreptate este o mare diferență. Când Allah subhanahu wa ta’ala vorbește la modul general despre oameni și  despre faptele lor, înseamnă că vorbește despre întreaga omenire, iar în acest caz se aplică egalitatea: toți oamenii sunt egali și vor răspunde la fel în fața Creatorului lor.

Însă,  atunci când vine vorba despre Judecată,  lui Allah subhanahu wa ta’ala îi plac oamenii drepți, nepărtinitori și înțelepți. Prin urmare,  la Judecată oamenii vor avea nevoie de această formă de dreptate,  și nu de egalitate.

 

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 3