Tag: verset coranic

Meritele memorării Coranului cel Sfânt

Meritele memorării Coranului cel Sfânt   Printre diversele caracteristici ale Coranului cel Sfânt se numără şi faptul că este uşor de înţeles şi de memorat. În această privinţă, Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:  „Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?” (Coran 54: 17). Cuvintele şi […]

Meritele memorării Coranului cel Sfânt

 

Printre diversele caracteristici ale Coranului cel Sfânt se numără şi faptul că este uşor de înţeles şi de memorat. În această privinţă, Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

 „Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?” (Coran 54: 17).

Cuvintele şi versetele Coranului cel Sfânt se diferenţiază prin fluenţă, dulceaţă şi simplitate. De aceea persoana care doreşte să memoreze Coranul observă că îi este extrem de uşor. După acelaşi model, vedem mii de musulmani, cu precădere copii, care memorează Coranul. Nicio altă carte, sfântă sau laică, nu poate depăşi Coranul cel Sfânt în această privinţă.

 

 

de Yusuf Al-Qardawi

 

 

Vedem mulţi musulmani care memorează Coranul cel Sfânt deşi nu cunosc limba arabă. Din această categorie fac parte musulmanii din Pakistan, India, Turcia, Afganistan, Senegal şi din alte ţări din Asia sau Africa. Am testat nişte musulmani non-arabi în Qatar şi am fost martor al acurateţii cu care memorau Coranul cel Sfânt. Când i-am întrebat cum se numeşte, nimeni nu mi-a putut răspunde, pentru că nu ştiau limba arabă.

 

Aceasta este în mod evident îndeplinirea promisiunii divine:

 

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (Coran 15: 9).

 

Într-adevăr, Allah a promis să păstreze Cartea Sa şi-i pregăteşte în mod constant pe aceia care urmează să o memoreze de-a lungul generaţiilor.

 

Am memorat Coranul cel Sfânt înainte de vârsta de zece ani. În Bangladesh am văzut un copil de nouă ani care memorase Coranul cel Sfânt înaintea vârstei de nouă ani. În Egipt, mulţi copii memorează Coranul cel Sfânt până la vârsta de şapte ani, graţie competiţiilor organizate în acest scop. Unul dintre aceşti copii a vizitat Qatarul, iar ministrul educaţiei l-a decorat cu câţiva ani în urmă. În Șibin Al-Kum, un sat din vecinătatea satului meu din Egipt, am văzut un copil de aceeaşi vârstă, memorând Coranul şi recitându-l corect, potrivit regulilor de recitare (tawjid).

 

În ultima vreme, anumiţi specialişti în educaţie critică recitarea Coranului de la o vârstă fragedă, fără a-i înţelege semnificaţia, fiind de părere că oamenii nu ar trebui să memoreze ceea ce nu înţeleg.

Această atitudine contemporană nu ar trebui aplicată Coranului cel Sfânt. Nu dăunează în niciun fel memorarea Coranului cel Sfânt, încă din copilărie, şi înţelegerea lui când copilul devine adult. Memorarea la o vârstă fragedă, potrivit unor zicale ale oamenilor înţelepţi, este similară sculptării pietrelor. Graţie lui Allah, am memorat Coranul cel Sfânt la o vârstă fragedă şi am beneficiat de acest lucru mai târziu.

 

Precum am precizat şi mai sus, Coranul cel Sfânt se diferenţiază prin simplitatea şi uşurinţa cu care se memorează şi oricine, tânăr sau bătrân, educat sau nu, îl poate înţelege într-o anumită măsură.

În Kuttab[1] am reuşit să înţeleg semnificaţia generală a povestirilor coranice şi a avertizărilor, deşi eram un simplu copil. Odată recitam Coranul cel Sfânt în faţa șeikh-ului Hamid (Fie ca Allah să aibă milă de el!), când am auzit următorul verset coranic:

 MemorizationQuran Meritele memorării Coranului cel Sfânt

„A fost şi Lot unul dintre trimişi şi l-am mântuit Noi împreună cu toată familia lui, afară de o bătrână care s-a aflat printre cei rămaşi. Apoi i-am nimicit pe ceilalţi, iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa şi noaptea. Oare voi nu pricepeţi?” (Coran 37: 133-138).

 

Potrivit împărţirii versetelor în Mus-Haf[2], versetul al 137-lea se termină cu „… iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa…”, iar versetul al 138-lea începe cu „… şi noaptea…”, dar când am citit cele două versete nu m-am oprit la sfârşitul versetului anterior şi am continuat să citesc până la cuvântul „noaptea” din următorul verset. La aceasta, șeikh-ul meu a spus: „Fie ca Allah să te binecuvânteze!” Aceasta a fost pentru că am înţeles semnificaţia propoziţiei „… iar voi treceţi pe lângă ei dimineaţa şi noaptea…”, deşi se cunoaşte în știinţa tawjid-ului că cititorului Coranului îi este recomandat să se oprească la sfârşitul fiecărui verset.

 

Mai mult decât atât, unii creştini încearcă să memoreze Coranul sau măcar anumite părţi din el, după care îl predau copiilor lor. În acest sens ni-l amintim pe Dr. Nazmi Luke, scriitorul creştin care a vorbit despre aceasta în introducerea cărţii sale – Muhammad: Ar-Risalah war-Rasul / Muhammad: misiunea şi Profetul. În volumul său, Dr. Nazmi a spus că tatăl său l-a trimis la un șeikh musulman în Suez pentru ca acesta să-i predea Coranul cel Sfânt.

 

Makram ‘Ibeid, cunoscutul politician creştin, a memorat multe părţi din Coranul cel Sfânt, pe care obişnuia să le citeze în discursurile şi în scrierile sale. Cuvintele coranice adăugau dulceaţă şi forţă discursurilor şi scrierilor sale. A memora Coranul cel Sfânt la o vârstă fragedă aduce numeroase beneficii importante, precum menţinerea unei pronunţii corecte şi înţelegerea gramaticii limbii arabe.

 

[1] Kuttab este un birou unde le este predat Coranul cel Sfânt copiilor. Acest tip de birouri sunt larg răspândite în Egipt, îndeosebi în sate.

[2] Mus-Haf este cartea care conţine Coranul cel Sfânt.

Source Link

Views: 4

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari

  Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari Ibn Rajab Al-Hanbali Privitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este […]

 

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari


Ibn Rajab Al-Hanbali

spectacular_sunset-reflection-nature-colors-sun-hd-wallpaperPrivitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este obligatoriu pentru el sa insoteasca aceste fapte de recunostinta si sa implineasca lipsa etalarii acestora, potrivit gratitudinii.

Wahd ibn al-Ward, atunci cand fu intrebat despre rasplata pentru o anume fapta, spuse: „Nu intreba despre rasplata ei, ci intreaba despre gratitudinea datorata de catre cel care a fost calauzit catre ea.” (1)

Abu Sulayman a spus, „Cum poate o persoana inteligenta sa se uimeasca de faptele sale? Faptele sunt una dintre binecuvantarile lui Allah, ca si faptul ca el este obligat sa arate recunostinta si umilinta. Doar Qadariyyah* sunt cei care se uimesc de faptele lor.” (2) -(*cei care nu cred ca faptele robului sunt create de Allah, Azza wa Jall).

Cat de remarcabile sunt cuvintele lui Abu Bakr al-Nahshali in ziua in care Dawud al-Ta’I muri. Dupa inmormantarea acestuia, ibn al-Sammak (3) se ridica si il lauda pentru faptele sale bune si planse facandu-i pe toti cei prezenti sa planga si sa marturiseasca adevarul spuselor sale… Atunci Abu Bakr al-Nahshali se ridica si spuse: „O Allah, iarta-l si indura-te de el si nu-l lasa faptelor sale!” (4)

Abu Dawud insemna prin autoritatea lui Zayd ibn Thabit (radiAllahu ‘anhu) ca Trimisul lui Allah (salAllaahu alayhi wa sallam) spunea: „Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si locuitorii pamantului, El ar putea face aceasta, fara sa fie in nici un fel nedrept cu ei. Daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi mai buna pentru ei, decat faptele lor.”(5)

Note explicative:

1 – Abu Nu’aym, vol. 8, p. 155

2 – Ibid, vol. 9, p. 276 #13896

3 – Ibid, vol. 8, p. 223 #11949, insemneaza ca obisnuia sa spuna: “Uimitor este faptul ca ochiul poate gasi placere in somn, cand Ingerul Mortii sta la capataiul omului.”

4 – Ibid, vol. 7, p. 396 #10977

5 – Abu Dawud #4699 si ibn Majah #77. Clasificat sahih de catre ibn Hibban [#727] si Albani, Sahih al-Jami’ #5244

Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):

Iar daca Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobandit, n-ar mai lasa pe fata lui [a pamantului] nici o vietate. Insa El ii pasuieste pana la un termen hotarat si cand va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Sai Binevazator. (Fatir 35:45)
Ibn Hibban #659 insemneaza prin autoritatea lui Abu Hurayrah ca Trimisul lui Allah spunea: „Daca Allah ne-ar judeca pe mine si pe Isa pentru pacatele nostre, El ne-ar putea pedepsi fara sa ne nedreptateasca catusi de putin!”
Clasificat sahih de catre ibn Hibban si Albani, Sahih al-Taghrib #2475

 

Sursa: rasarit.com

„The Journey to Allah” – Ibn Rajab Al-Hanbali

 

Source Link

Views: 5

Allah este Al-Halim – partea întâi

  In limba romana numele Lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de AL-HALIM s-ar traduce in mod aproximativ ca Cel Bland, Cel Indulgent, Cel Blajin, Cel Ingaduitor. Consemnarea acestui nume in Nobilul Coran : Acest nume a fost consemnat in Nobilul Coran de 11 de ori , dintre acestea cuvantul lui Allah Preaslavitul: … Sã stiti cã […]

 

In limba romana numele Lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de AL-HALIM s-ar traduce in mod aproximativ ca Cel Bland, Cel Indulgent, Cel Blajin, Cel Ingaduitor.

Consemnarea acestui nume in Nobilul Coran :
Acest nume a fost consemnat in Nobilul Coran de 11 de ori , dintre acestea cuvantul lui Allah Preaslavitul:

Allah este Al-Halim… Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-Baqarah 2:235)

O vorbã cuviincioasã si de iertare este mai bunã decât o milostenie dupã care urmeazã necãjirea. Iar Allah este Înstãrit Îndeajuns [si] Blând [Ghaniyy, Halim]. (Al-Baqarah 2:263)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzaab, 51)

Allah tine cerurile si pãmântul ca sã nu se prãbuseascã. Iar dacã s-ar prãbusi, nimeni, dupã El, nu le-ar mai putea tine! El este Rãbdãtor [si] Iertãtor [Halim, Ghafur]. (Faatir, 41)

Sa vedem, insa, ce inseamna numele de „Al-Halim” in ceea ce il priveste pe Allah, Preaslavitul si Preainaltul.
Si cu privire la acest nume, invatatii in islam au spus cum ca:
* „Al-Halim” este Cel care detine rabdarea si ingaduinta, si El nu grabeste pedeapsa supusilor Sai pentru pacatele lor.
*Indulgent si Rabdator si Bland in raport cu cei necredinciosi si cei care ii fac semeni dintre creatiile Sale prin amanarea aplicarii pedepsei pe care acestia o merita pentru faptele lor.
*Si El este Cel ce detine absolvirea de pacate si iertarea si ingaduinta Cel care nupoate fi provocat la manie si nici nu il desconsidera nestiinta celui ignorant si nici pacatuirea celui pacatos.

Si nu se considera a fi „Halim” (Bland, Indulgent, Rabdator) cel care nu pedepseste datorita incapacitatii sale de a face aceasta, ci El, Preaslavitul si Preainaltul este Cel care nu se grabeste cu pedeapsa, desi El este capabil de a face aceasta.
Si blandetea si indulgenta nu poate fi asociata decat cu ingaduinta si rabdare; si, de asemenea, nu poate fi Al-Halim (Cel Bland, Indulgent , Rabdator) decat Hakim (Intelept), precum si Atoatestiutor si Puternic, pentru ca cel care nu este puternic si capabil, blandetea si indulgenta sa nu sunt decat consecinta neputintei si o forma a slabiciunii. Si daca nu ar Stiutor, atunci, ar fi lasarea de catre El deoparte a razbunarii datorata nestiintei si ignorantei, si daca nu ar fi intelept, atunci probabil ca ar fi blandetea si indulgent si rabdarea sa nu ar fi o consecinta a ingaduintei si a bladetii.

*”Al-Halim” – este Cel Bland si Rabdator si Indulgent in raport cu cel ce a incalcat prescriptiile Sale, pentru ca daca ar fi vrut sa il pedepseasca in momentul in care a pacatuit ar fi facut-o, dar El, Preaslavitul si Preainaltul manifesta blandete si indulgent fata de el si amana pedeapsa Sa pana la un timp bine stabilit.
*Si acest nume, poate fi caracterizata prin el una dintre creatiile Preaslavitului si Preainaltului, dar, cu siguranta, sensurile sale in ceea ce priveste creatiile lui Allah, nu sunt aceleasi ca atunci cand se face referire la aceast atribut detinut de Allah Preaslavitul si Preainaltul, intr-o forma sublima si absoluta.
Si daca in cazul creatiilor lui Allah Preainaltul blandetea si indulgenta acestora poate fi modificata de anumite circumstante, cum ar fi pozitia sociala, varsta, starea de sanatate sau boala, furia etc si iar blandetea acestora dispare odata cu disparitia lor, blandetea si indulgenta si rabdarea lui Allah, Preaslavitul nu dispare si nu poate fi facuta sa dispara.
Si daca cel creat poate sa manifeste blandete si indulgenta in raport cu ceva anume si sa nu manifeste acestea in raport cu altceva, si uneori blandetea sa se produce ca urmare a incapacitatii sale de a actiona impotriva a ceea ce il nemultumeste, spre deosebire de acesta, blandetea si indulgenta lui Allah Preaslavitul si Preainaltul se manifesta intotdeauna in conditiile existentei capacitatii si a puterii Sale de a actiona asupra celor ce pacatuiesc.

*A spus Ibn Kathir:  „Halim Ghafuur” (Bland si Atoateiertator), adica El este Cel care ii vede pe supusii Sai dand curs necredintei si pacatuind, iar El intarzie pentru ei pedeapsa si asteapta si amana si nu grabeste, iar pe altii ii acopera si le iarta lor pacatele lor.
*”Al-Halim” este Cel care continua sa pogoare asupra creatiilor Sale binecuvantari dintre cele vazute si cele nevazute, in pofida pacatelor si a greselilor lor, si raspunde nesupunerii cu rabdare si indulgenta si le da lor posibilitatea de a se cai, si amna pentru ei pedeapsa lor, oferindu-le astfel sansa de a se intoarce la El cu credinta.

Si in Nobilul Coran, Allah Preaslavitul si Preainaltul asociaza preafrumosul Sau nume de „Al-Halim” cu absolutele nume de Al-Ghafuur, Al-Ghaniyy, Al-Alim, As-Sakur si spune Preainaltul:

Allah nu vã cere socotealã pentru vorbele nechibzuite din jurãmintele voastre, ci El vã cere socotealã pentru ceea ce inimile voastre au dobândit. si Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim]. (Al-Baqarah 2:255)

O vorbã cuviincioasã si de iertare este mai bunã decât o milostenie dupã care urmeazã necãjirea. Iar Allah este Înstãrit Îndeajuns [si] Blând [Ghaniyy, Halim] (Al-Baqarah 2:263)

 

sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 5