Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Ziua de astazi este tot ce ai

Cand te trezeşti dimineaţa nu iţi dori să vezi seara- trăieşte ca şi cum ziua de azi este tot ce ai. Ziua de ieri a trecut cu bunele şi relele ei, pe cand ziua de maine incă nu a sosit. Durata vieţii tale este de o zi, ca şi cum te-ai fi născut la inceputul […]

0Shares

Cand te trezeşti dimineaţa nu iţi dori să vezi seara- trăieşte ca şi cum ziua de azi este tot ce ai. Ziua de ieri a trecut cu bunele şi relele ei, pe cand ziua de maine incă nu a sosit. Durata vieţii tale este de o zi, ca şi cum te-ai fi născut la inceputul ei şi ai fi murit la sfarşitul zilei. Cu această atitudine nu vei putea fi prins intre obsesiile trecutului, cu toate grijile sale, şi speranţele viitorului, cu toate incertitudinile sale. Trăieşte pentru ziua de astăzi: In decursul acestei zile ar trebui să te rogi cu o inimă trează, să reciţi perspicace din Qur’an şi să pomeneşti numele lui Allah cu sinceritate. In această zi ar trebui să fi cantarit afacerile tale, să fii satisfăcut cu partea ce ţi se cuvine, să fii preocupat de modul in care arăti şi de sănătatea ta.
Organizează orele acestei zile, transformand anii in minute şi lunile in secunde.
Imploră iertarea Domnului tău, pomeneşte-l, pregăteşte-te pentru despărţirea de adio cu această lume şi trăieşte-ţi ziua de azi fericit şi-n pace. Fii mulţumit cu hrana ta, cu soţia ta, cu copiii tăi, cu munca ta, cu casa ta şi cu rangul tău in societate.
Deci primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori! (Al-A’araf 7:144)
Traieste astazi departe de tristete, griji, ura, gelozie si rautate!
Trebuie sa ai scrisa mereu in inima o fraza: Ziua de astazi este tot ce am. Daca astazi am mancat paine calda si proaspata, atunci ce mai conteaza painea uscata si veche de ieri sau grija anticipata a painii de maine?
Daca ai fi corect cu tine insuti si ai lua o decizie ferma si solida, ai fi fara indoiala convins de urmatoarele: Ziua de astazi este ultima zi din viata mea. Cand vei avea aceasta atitudine, vei profita de fiecare moment al zilei, dezvoltindu-ti personalitatea, inmultindu-ti abilitatile si purificandu-ti faptele,atunci iti vei spune tie insuti: Astazi voi avea grija la ceea ce spun si nu voi pronunta nici un cuvant malefic, si nici vreun cuvant obscen. De asemenea, nu voi barfi. Astazi imi voi organiza casa si biroul. Nu vor fi haotice si dezordonate. Voi fi meticulos in curatenie si echilibrat in mers, vorbit si fapte. Astazi ma voi stradui sa fiu supus Dumnezeului meu, sa ma rog in cel mai bun mod posibil, sa fac mai multe acte voluntare de caritate, sa recit din Qur’an si sa citesc carti folositoare. Voi planta in inima mea samburele bunatatii si voi scoate din ea radacinile raului-cum sunt gelozia, mandria si ipocrizia. Astazi voi incerca sa ii ajut pe altii- sa-i vizitez pe bolnavi, sa particip la o inmormintare, sa-l indrum pe cel pierdut si sa-l hranesc pe cel flamind. Voi fi alaturi de cel oprimat si de cel slab. Ii voi stima pe cei invatati, voi fi rabdator cu cei tineri si respectuos cu cei batrani.
O, trecut ce ai apus si ai plecat, nu te voi plinge! Nu ma vei vedea pomenindu-te nici macar pentru o clipa, pentru ca ai plecat departe de mine si nu te vei mai intoarce niciodata.
O, viitorule, tu esti pe tarimul necunoscutului, asa ca nu voi mai fi obsedat de visurile tale! Nu voi fi preocupat de ceea ce se va intampla pentru ca ziua de maine este nimic si nu a fost inca creata.
‘Ziua de astazi este unica mea zi’ este una din cele mai importante afirmari din dictionarul fericirii, pentru cei ce doresc sa-si traiasca viata in deplina ei splendoare si stralucire.

sursa: islamcluj.ro

Source Link

Views: 2

0Shares

Copiii nevinovați, victime ale agresiunilor

    Datorita numarului ingrozitor de mare de copii nevinovati ce au cazut victime ale actelor de agresiune din Palestina si Liban, pe 19 august 1983 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a decis ca 4 iunie sa fie o zi de comemorare a victimeor. Aceasta zi a devenit astfel Ziua internationala a copiilor nevinovati, victime […]

0Shares

Datorita numarului ingrozitor de mare de copii nevinovati ce au cazut victime ale actelor de agresiune din Palestina si Liban, pe 19 august 1983 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a decis ca 4 iunie sa fie o zi de comemorare a victimeor. Aceasta zi a devenit astfel Ziua internationala a copiilor nevinovati, victime ale agresiunii fizice, psihice sau emotionale. 4 iunie reaminteste oamenilor ca peste tot in lume copiii sufera din cauza diferitelor forme de abuz si ca este nevoie urgenta sa protejam drepturile copilului.

Din pacate si astazi, ca si in trecut, tortura copiilor ramane o crima ascunsa destul de raspandita si prea putin prezenta in constiinta colectiva. Pentru a pune capat torturii si tratamentului abuziv impotriva copiilor trebuie luate mai multe masuri, iar cele deja adoptate trebuie sa fie mai bine implementate. Mai mult, trebuie sa asiguram tratamentul necesar si reabilitarea copiilor care au cazut victime.

Lumea copiilor

• Exista astazi aproximativ 50 de milioane de oameni dezradacinati peste tot in lume. Jumatate dintre acestia sunt copii.

• Se estimeaza ca peste 2 milioane de copii au fost ucisi in conflicte in ultimul deceniu. Inca 6 milioane se estimeaza ca au fost raniti si 1 milion au ramas orfani. Cifrele au crescut în ultima vreme din cauza conflictelor noi izbucnite în ultima perioadă.

• Copiii din 87 de tari traiesc printre mine. Exista aproximativ 60 de milioane de mine ce rapun in jur de 10000 de copii in fiecare an.

• Peste 300,000 de tineri, inclusiv fete, sunt soldati. Multi dintre ei nu au implinit 10 ani.

• 10 milioane de copii cu varsta pana in 5 ani se sting in fiecare an, majoritatea din cauza unor boli ce pot fi prevenite sau datorita subnutritiei.

SIDA a ucis peste 3,8 milioane de copii, iar alti 13 milioane au ramas orfani. In ultimii ani HIV/SIDA a devenit cea mai mare amenintare la adresa copiilor, in special in tarile devastate de razboi. In cele mai rau afectate tari pana la jumatate din copiii de 15 ani sunt ucisi de aceasta boala.

• Scolile au devenit una dintre cele mai des folosite tinte in razboi. De exemplu, in timpul conflictului din Mozambic, din anii 1980-90, 45% din scoli au fost distruse.

• In fiecare an, in jur de 40 de milioane de copii nu sunt inregistrati. Astfel, raman fara un nume legal si fara nationalitate.

Compasiunea este o caracteristica islamica fundamentala si a fost una dintre cele mai evidente trasaturi ale Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! –, asa cum spune Anas: „Nu am vazut niciodata pe nimeni cu mai multa compasiune pentru copii decat Trimisul lui Allah. Fiul sau, Ibrahim, se afla in grija unei doici pe dealurile din jurul Medinei. El obisnuia sa se duca acolo si noi mergeam cu el. El intra in casa, isi lua copilul in brate si il saruta, apoi se intorcea.” [Muslim]

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – iubea copiii musulmani atat de mult incat se juca cu ei. El se purta cu ei cu compasiune si afectiune. Anas a relatat: „Ori de cate ori trecea pe langa un grup de baieti, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – zambea bland si ii saluta.” [convenit]

Un exemplu referitor la intelepciunea Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – privind cresterea copiilor il constituie hadis-ul urmator: „Nu este de-al nostru cel care nu este bland cu micutii nostri si nu recunoaste drepturile batranilor nostri.”

In lumina acestei calauziri, adevaratul musulman nu poate fi aspru cu copiii, nu poate sa se poarte cu ei intr-un mod dur sau rautacios, nu poate să rămână indiferent la soarta lor, chiar daca ii sta in fire sa fie indarjit si rezervat, deoarece religia lui, cu invataturile si calauzirea ei, inmoaie inimile si trezeste sentimente de iubire si afectiune. Asadar copiii fac parte din noi, asa cum a spus poetul: „In ale noastre inimi copiii nostri sunt, / Pasindu-ne alaturi pe acest pamant carunt. / O mica adiere de i-ar atinge acum, / De-a noastra ingrijorare n-am mai dormi nicicum.”

Bibliografie:

  • Lumea Educației
  • Centrul Cultural Islamul Azi
Source Link

Views: 6

0Shares

Drepturile copiilor

F. Gulen   Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii. Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau […]

0Shares

F. Gulen

Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii.

Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau patruzeci de ani; cei care îşi ne-glijează copiii cât sunt mici trebuie să se gândească ce ele­ment important al vieţii propriei lor comunităţii nesocotesc, şi să se cutremure.

Societăţile care se apleacă cu atenţie asupra instituţiei famili­ei şi educaţiei tinerilor, spre deosebire de acelea care sunt mai avansate ca ştiinţă şi tehnologie, îşi vor putea spune cu­vântul în viitor; societăţile care neglijează instituţia familiei şi educaţia tinerilor vor fi zdrobite de nemiloasele pietre de moară ale timpului.

Relele pe care le vedem la generaţia de azi, lipsa de compe-tenţă în administrare şi multe alte probleme sociale sunt re­zultatul direct al circumstanţelor existente cu treizeci de ani în urmă şi al conducătorilor din acel timp. La fel, cei care formează în prezent noua generaţie sunt răspunzători pen­tru viciile şi virtuţile care vor apărea peste treizeci de ani.

Acei oameni ai comunităţii noastre nefericiţi şi pierduţi, cum ar fi dependenţii de droguri şi alcoolicii, precum şi alţi oameni cu felurite slăbiciuni, au fost şi ei odată copii, şi nu am ştiut să-i educăm corect. Mă întreb dacă ne dăm bine seama ce fel de oameni pregătim să păşească mâine pe străzile noastre.

Cei care vor să-şi făurească un viitor sigur trebuie să dedice creşterii copiilor aceeaşi energie pe care o dedică altor pro­bleme. Sunt multe lucruri pentru care îţi cheltui energia în van. Dar tot ce investeşti în creşterea noii generaţii o ridică la rangul de umanitate, iar oamenii pe care astfel îi formezi sunt o nesecată sursă de răsplată.

Respectul pentru părinţi este o datorie primordială şi sacră; dacă nu-ţi respecţi părinţii, Îl nesocoteşti pe Atotputernicul Allah; cel care se poartă rău cu părinţii va vedea cum şi alţii se poartă rău cu el.

Familiile sunt baza societăţii; respectul reciproc al drepturi­lor şi obligaţiilor în familie duce la o societate puternică şi sănătoasă; când acest tip de relaţii familiale dispare, societa­tea îşi pierde înţelegerea şi respectul pentru oameni.

Copii trebuie să-şi respecte părinţii şi să-i asculte cât se poate mai bine. Părinţii trebuie să acorde educaţiei morale şi spiri­tuale a copiilor aceeaşi importanţă pe care o acordă sănătăţii şi dezvoltării lor fizice armonioase, şi să-i încredinţeze spre edu­care unor profesori şi îndrumători spirituali demni de cinste. Cât de ignoranţi şi de nepăsători sunt părinţii care neglijează formarea spirituală şi morală a copiilor lor! Şi cât de nefericiţi sunt copiii care devin victime ale acestei neglijenţe şi suferă!

Copiii care nu respectă autoritatea părinţilor şi nu îi ascul-tă sunt „monştri purceşi din fiinţe umane degenerate”. Pă-rinţii care le nu asigură copiilor binele lor spiritual şi moral sunt nemiloşi şi cruzi. Cei mai nemiloşi sunt acei părinţi care împiedică dezvoltarea morală şi spirituală a copiilor lor, atunci când aceştia şi-au găsit drumul spre atingerea perfecţiunii umane.

Din momentul concepţiei, părinţii au responsabilitatea creş-terii şi dezvoltării copilului. Nimeni nu poate cântări dra­gostea şi afecţiunea părinţilor pentru copii lor, nimeni nu poate măsura grija pe care o simt şi greutăţile prin care trec din dragoste pentru ei. Iată de ce, respectul pentru părinţi este o datorie umană şi o obligaţie religioasă.

Cu cât îţi respecţi părinţii mai mult, cu atât îl respecţi mai mult pe Creator. Dacă nu simţi şi nu arăţi respect pentru proprii tăi părinţi, înseamnă că nu simţi respect, nici dragos­te, nici teamă în faţa Creatorului. Vedem în ziua de azi un lucru ciudat: nici cei care îl nesocotesc pe Allah, şi nici cei care pretind că Îl iubesc, nu îşi ascultă părinţii.

Cei care îşi preţuiesc părinţii şi îi privesc ca mijloc de do­bândire a milei lui Allah vor avea parte de belşug în lumea de aici şi în lumea de dincolo. Cei pentru care părinţii sunt o trudă şi o povară vor cunoaşte mari necazuri în viaţă.

Source Link

Views: 1

0Shares