Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Ispita adulterului

  A fost un tânăr cu inima plină de credintă pe care familia lui săracă l-a trimis intr-un oraş apropiat pentru a-şi continua studiile. Ajuns acolo a închiriat o camera mică pentru a locui. Intr-o după amiază a găsit o tânără oprită pe trotuar, cu geanta cu cărţi în mână, plângând. A întrebat-o de ce […]

0Shares

A fost un tânăr cu inima plină de credintă pe care familia lui săracă l-a trimis intr-un oraş apropiat pentru a-şi continua studiile. Ajuns acolo a închiriat o camera mică pentru a locui. Intr-o după amiază a găsit o tânără oprită pe trotuar, cu geanta cu cărţi în mână, plângând. A întrebat-o de ce plânge şi dacă o poate ajuta.

A spus ea: „Eu locuiesc în alt cartier şi am întârziat în această zi la şcoală, m-am străduit să mă grăbesc la autobuzul care mă duce acasă la mine, dar când am ajuns în staţie nu am găsit nici unul şi am rămas singură, nu ştiu drumul spre casă fiindcă eu nu ies singură şi nu am bani la mine.

A continuat sa planga ruganduse Domnului ei: „O, Doamne, unde sa merg acum, familia ma asteapta?”

Tanarul s-a oprit in fata ei afectat de ceea ce se intampla nestiind ce sa-i spuna sau ce sa faca deoarece timpul trecea repede si se inserase, iar tanara era obosita si infometata.
I-a spus ei: „Sora mea, eu sunt fratele tau, si eu sunt strain in acest oras la fel ca tine, si nu cunosc pe nimeni care te poate ajuta sa ajungi acasa. Locuiesc aici, aproape, am o camera micuta in care se gaseste un pat, pofteste la mine si odihneste-te, iar dimineata te voi duce la scoala si propabil va veni cineva din familia ta dupa tine si atunci se va termina cu bine cu voia lui Allah.
Dupa aceasta discutie, au plecat la tanar acasa acesta i-a oferit tot ceea ce a avut nevoie, ea s-a instalat pe pat iar el pe jos.
In acest moment incepe lupta interioara dintre cei doi, un baiat si o fata , doi straini, in aceasi camera, nu stie de ei decat Allah Singur, El este Supraveghetorul lor. In aceasta singuratate se pot intampla doua lucruri: pieirea (caderea in pacat) sau reusita.
Va incepe adevarat lupta, insa nu stim cine va invinge deoarece din spusele Profetului (pb) reies urmatoarele:”Daca un barbat este singur cu o femeie straina intr-o incapere, a treia persoana este Satana.”
Satana a inceput sa-l ispiteasca pe baiat, spunandu-i:”Aceasta este o prada pretioasa, priveste la frumusetea ei, priveste la ea, papusa nepretuita, cine te vede ce faci cu ea, du-te si dormi cu ea, culca-te cu ea.”
Tanara nu a reusit sa doarma deoarece era impreuna cu un tanar pe care nu-l cunostea, ii era frica si era nedumerita, dezorientata, iar tanarul avea in fata un examen greu de trecut, nici el nu putea sa doarma.
Baiatul sa ridicat inexplicabil, i-a trecut ceva prin minte si a inceput sa caute prin camera ca si cum ar fi pierdut ceva si vrea sa-l caute, inexplicabil a vazut o lampa; da a vazut lampa pe care o cauta, acesta era scopul sau. A aprins-o si a pus-o in fata sa oftand adanc ca si cum ar fi cautat o arma letala si a gasit-o. A pus aceasta arma in fata sa prin care il provoca Satana facand-o pe fata placuta in ochii tanarului indemnandu-l sa faca fapte urate, crezand ca poate sa-l pacaleasca de aceasta data. Baiatul a spus in sine stand in fata lampii:” Imi pun degetul la flacara acestei lampi, daca pot sa suport acest lucru voi face fapte rele, chiar cu frica fata de Allah.”
Si-a tinut degetul la flacara lampii pana ce a luat foc si s-a simtit mirosul carnii. Si-a tras degetul cu putere si a zis:” Dusman al lui Allah, daca tu nu suporti aceasta flacara slaba, cum vei suporta focul Iadului?”
Si-a pansat degetul ars si s-a asezat un pic, apoi Satana s-a napustit a doua oara asupra lui, si si-a pus alt deget la flacara lampii si s-a ars si la acela ca si la primul. In acest fel a continuat lupta intre ei doi toata noaptea, pana la ivirea zorilor cand a facut ablutiunea si s-a rugat. A pregatit micul dejun fetei si a condus-o la scoala.
Tatal ei o astepta nerabdatoare, iar in momentul in care a vazut-o a izbucnit in lacrimi si au inceput sa planga de fericire. I-a dat de stire tatalui despre siguranta in care a fost cu acest tanar departe de vazul oamenilor. I-a mai spus despre ceea ce a patit cu degetul. Auzind acestea, l-a imbratisat pe tanar multumindu-i, dupa care i-a luat pe amandoi si i-a dus la el acasa.
Tatal fetei la rasplatit pe acest tanar cu generozitate pentru ceea ce a facut fiicei sale, s-au casatorit si au locuit in casa fetei, suportand cheltuielile pentru scoala.

Astfel este credinta si astfel se fructifica in aceasta lume. Deci oare cum se va fructifica in lumea cealalta? Care va fi rasplata?
Aceasta poveste este un exemplu pentru tinerii si tinerele din zilele noastre pentru a stii ca binele exista intotdeauna in aceasta comunitate si va fi pana la sfarsitul lumii.
„Ei au fost niste tineri care au crezut in Domnul lor, iar noi le-am sporit buna lor calauzire.”

Sursa: islamcluj.ro

Source Link

Views: 4

0Shares

Rugăciunea împlinită corect

   Muhammad Ali Al-Hashimi Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă […]

0Shares

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă de Allah şi de adevărata laudă pe care o aduce lui Allah. Dacă se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, Satana (Şeitan) să-i şoptească vreun lucru care să-i abată atenţia de la rugăciune, ea, pentru a-l alunga, se concentrează asupra versetelor din Coran pe care le recită şi asupra cuvintelor de laudă pe care le rosteşte.

După ce a terminat rugăciunea, femeia musulmană nu se grăbeşte să ajungă din nou la gospodăria ei şi la treburile casnice. Mai degrabă, aşa cum obişnuia să facă Profetul, ea cere iertarea lui Allah, spunând de trei ori: „Astaghfirullah!” [Cer iertarea lui Allah!] şi repetă ruga: „Allahumme antas-salaam ua minka as-salaam, tabaarakta yaa dha’l-jalaali ual-ikraam!” [O, Allah, Tu eşti Pacea şi de la Tine vine pacea, Binecuvântat eşti Tu, o, Domn al Măreţiei şi al Cinstei!] Apoi repetă pomenirile şi rugile pe care se ştie că le recita Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – după ce termina de făcut rugăciunea. Există multe astfel de pomeniri  (adhkaar53), una dintre cele mai importante este să se repete de treizeci şi trei de ori „Subhan Allah”; de treizeci şi trei de ori „La ilahe ill-Allah”; de treizeci şi trei de ori „Allahu Akbar” şi apoi, ca să fie o sută: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şai’in qadiir.”

Potrivit unui hadis sahih (relatare autentică), Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Cel care îl laudă pe Allah (spune: „Subhan Allah”) de treizeci şi trei de ori după fiecare rugăciune, îl slăveşte pe Allah (spune: „Al-Hamdu lillah”) de treizeci şi trei de ori şi îl preamăreşte pe Allah (spune: „Allahu Akbar”) de treizeci şi trei de ori, toate adunate ajung la nouăzeci şi nouă, apoi împlineşte în încheiere o sută, spunând: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şei-in qadiir” [Nu există altă divinitate în afară de Allah Unicul, care nu are pe nimeni egal, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este mai presus de toate Atotputernic!], păcatele acestuia vor fi iertate, chiar dacă acestea erau precum spuma mării.”

Apoi ea se întoarce cu smerenie la Allah şi Îi cere să îndrepte toate treburile ei în această viaţă şi în cea ce va să vină, să o binecuvânteze şi să o călăuzească în toate lucrurile.

Astfel, femeia musulmană termină de făcut rugăciunea cu inima şi mintea curate şi învigorate cu o doză de energie spirituală, care o va ajuta să facă faţă poverilor vieţii de zi cu zi, ştiind că se află sub paza lui Allah. Ea nu va intra în panică dacă i se va întâmpla un lucru rău şi nici nu va deveni lacomă dacă are parte de lucruri bune. Aceasta este starea femeilor cu dreaptă credinţă care se roagă şi au teamă de Allah:

Omul a fost făcut nestatornic; / Când are parte de rău, el este abătut / Iar când are parte de bine, el este zgârcit, / Afară de cei care fac Rugăciunea, / Care sunt stăruitori în Rugăciunea lor, / Din a căror avere este un drept hotărât, / Pentru cerşetor şi pentru cel lipsit.  [Coran 70:19-25]

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

0Shares

Căința – partea 1

    Ce înţelegem prin „căinţă” ? A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor. Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran: Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31). Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ). […]

0Shares

Ce înţelegem prin „căinţă” ?

A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor.

Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran:

Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31).

Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ).

Unii oameni se consideră fără păcate, pentru că, zic ei, nu fură, nu mint, nu preacurvesc, nu înşeală etc. Alţii afirmă că sunt tineri şi nu au păcate, că bătrânii sunt cei păcătoşi şi de aceea consideră că doar ei trebuie să facă rugăciune.

În cele ce urmează vom vedea ce înseamnă de fapt un păcat şi cine trebuie să se căiască.

Fără îndoială, că fiecare dintre noi, face păcate, fie mici, fie mari, mai mult sau mai puţin conştient. De exemplu, un păcat mare poate fi considerat comportamentul urât faţă de părinţi prin ridicarea vocii, nerespectarea cuvântului lor, abandonarea lor la bătrâneţe etc. Poate nu ştiai, dar lacrimile mamei aduc supărarea lui Allah. Oare câţi dintre noi se poartă cu părinţii aşa cum ne cere Allah? Oare câţi dintre noi le respectă dorinţele? Oare câţi dintre noi nu îi fac pe aceştia să plângă? Toate acestea nu le consideri păcate? Nu ştiai că supărarea mamei şi a tatălui poate să cântărească mai mult în balanţa din Ziua Judecăţii decât toate păcatele pe care le-ai comis în câţiva ani?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Toţi sunteţi păcătoşi, iar cel mai bun dintre păcătoşi este cel care se căieşte.”

Câţi dintre musulmani fac rugăciune? Nu ştiai că neîmplinirea rugăciunii face parte dintre păcatele cele mai mari?

În Gehennem (Iad) este o uşă care se numeşte SEKAR.

Allah Preaînaltul spune în Quran-ul cel Sfânt despre ea:

„Ce v-a adus pe voi în Sekar(o uşa a Iadului)?”

Iar ei vor răspunde:

Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea, Şi noi nu l-am hrănit pe sărman, Şi noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii, Şi noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi, Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur! (adică moartea)  (Al-Muddathir: 42-47).

Cei care sunt în Focul Iadului sunt întrebaţi de îngeri din milă pentru ei: “Ce-aţi făcut? Ce v-a adus aici?” La care aceştia răspund:

„Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea.”

Primul lucru pentru care o să dea socoteală omul, în Ziua de Apoi, precum a zis Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Rugăciunea. Dacă va fi acceptată, i se va cere să dea socoteală pentru Zakat (Danie), apoi pentru Post şi pentru Pelerinaj, iar dacă Rugăciunea îi va fi refuzată, nu va mai fi întrebat nimic, despre toate faptele bune pe care le-a făcut, chiar dacă a dat Dania, a postit şi a împlinit Pelerinajul.

În cazul în care nu suntem, cu voia lui Allah, dintre cei care au înfăptuit păcate mari, gândeşte-te la cele mici, la miile de păcate pe care le facem în fiecare zi. Oare câte păcate ni se adună într-o săptămână? Nu vreau să crezi că suntem păcătoşi, ci să înţelegi frumuseţea căinţei, să simţi că vrei să te întorci la Allah, să te căieşti…

Spune Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Dreptcredinciosul îşi vede păcatul ca un munte de care îi este frică să nu cadă pe el, iar făţarnicul îşi vede păcatul ca o muscă pe care a gonit-o după ce i se aşezase pe nas.”

Unul dintre credincioşi a spus: „Nu te gândi că-i păcat mic, ci gândeşte-te în faţa cui păcătuieşti”.

Într-adevăr, nu trebuie să desconsideri păcatele mici, pentru că, în cazul în care continui comiterea lor vor ajunge păcate mari, aşa cum picăturile mici de apă formează o cantitate mare, după un timp. Credinciosul trebuie să se gândească că, indiferent dacă păcatul este mare sau mic, tot faţă de Allah Preaînaltul păcătuieşte.

Ce frumos ar fi dacă în fiecare noapte ţi-ai nota într-un caiet cuvintele frumoase pe care le-ai spus în timpul zilei, iar în altul pe cele urâte! Oare care va fi rezultatul? Te vei număra printre cei credincioşi sau cei păcătoşi?

Fără îndoială, o să aflăm că avem o mulţime de păcate.

De aceea, avem nevoie de căinţă.

Sufian Ath-Thawri, unul dintre urmaşii companionilor, spunea: “Într-una din zile, am început să-mi număr păcatele…am numărat 21000 de păcate. În acel moment mi-am spus: Cum o să mă prezint în faţa lui Allah cu 21000 de păcate?”

Priveşte la ceea ce îl durea pe acest om. Ceea ce-l frământa pe el, nu erau averile, plăcerile acestei vieţi…ci erau Raiul şi Focul Iadului. De câte ori te-ai gândit să-ţi numeri păcatele, asemenea acestui dreptcredincios?

Allah ne-a înzestrat cu multe daruri. Oare Îi mulţumim pentru acestea? Nu te gândesti că unora nu li s-a oferit ceea ce ai tu? Nu crezi că trebuie să te căieşti pentru nerecunostinţa ta faţă de Allah?

Haideţi să vedem cum îi numeşte Allah Preaînaltul în Sfântul Quran pe cei păcătoşi:

O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător. Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, înainte de a veni pedeapsa la voi, căci, apoi nu veţi mai putea fi mântuiţi! (Az-Zumar:53-54)

Nu observi cum îi numeşte Allah pe cei care au întrecut măsura în defavoarea lor, împlinind multe păcate? Dacă Allah îi numeşte pe aceştia „robii Mei”, cum credeţi că-i numeşte pe cei credincioşi? În acest verset, Allah le cere celor păcătoşi care şi-au tăiat orice speranţa de la iertarea Lui, din pricina numărului mare de păcate comise, să nu deznădăjduiască în privinţa îndurării lui Allah, căci El iartă toate păcatele.

Meditează asupra spuselor Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Un rob a păcătuit şi a spus: <O, Allah, am păcătuit, iartă-mă> Atunci, Allah a spus: <Robul Meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele>. Va sta (o perioadă de timp) cât va vrea Allah după care păcătuieşte din nou şi spune: <O,Allah, am păcătuit,iartă-mă!> Allah a spus: <Robul meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, aşa că, să facă ce vrea.”

Cât de generos eşti, Tu, Allah! Oare tu şti cât de iertător este Stăpânul Tău?

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 1

0Shares