Averroes și filosofia aristotelică

Ioan Botis Secolul al XII-lea a reprezentat o culme în istoria gândirii filozofice a Spaniei islamice. Acestui secol îi aparţine Muhammad ibn Ruşd, mai cunoscut europenilor sub numele Averroes, cel mai mare filozof al Islamului, personaj care s-a stins din viaţă la 10 decembrie 1198, la Marakesh. Averroes a fost medic, jurist şi filozof. […]

0Shares

Ioan Botis

Secolul al XII-lea a reprezentat o culme în istoria gândirii filozofice a Spaniei islamice. Acestui secol îi aparţine Muhammad ibn Ruşd, mai cunoscut europenilor sub numele Averroes, cel mai mare filozof al Islamului, personaj care s-a stins din viaţă la 10 decembrie 1198, la Marakesh.

Averroes a fost medic, jurist şi filozof. Născut la Cordoba, în anul 1126, cel care avea să devină cel mai mare filozof musulman, judecând fie şi numai după influenţa pe care a avut-o asupra filozofiei occidentale, a făcut parte dintr-o familie distinsă de teologi şi cadii. Bunicul său fusese un jurist celebru şi mare judecător în Andaluzia. Averroes a studiat teologia şi dreptul, care în cadrul islamului erau considerate o singură ştiinţă. Înclinaţiile sale l-au îndrumat spre poezie şi literatură, iar studiile l-au familiarizat cu medicina, matematica şi filozofia.

Averroes a fost numit cadiu la Sevilla. În 1153 se afla în Maroc, unde tocmai se înfiinţaseră o serie de instituţii de învăţământ. Acolo a avut prilejul să facă observaţii astronomice. Chemat de al-Mansur, califul almohad din Marakesh, ca medic de curte, Averroes a reuşit să reformeze administraţia justiţiei. Reîntors la Cordoba, a fost acuzat de eterodoxie, închis şi mai apoi trimis în exil, în vreme ce cărţile sale au fost arse. În cele din urmă a fost reabilitat în funcţia de cadiu. Averroes şi-a continuat disputa continuă cu teologia islamică ortodoxă, rămânând în linia tradiţiei mutazilite.

O particularitate – exclusivă şi foarte interesantă – a Coranului o constituie faptul că îi îndeamnă pe credincioşi să cerceteze realitatea lucrurilor şi a fenomenelor, promovând în acest fel spiritul observaţiei directe. Coranul se referă în repetate rânduri la ştiinţă, elogiind-o ca „ştiinţă religioasă” în primul rând, desigur, dar pe care nu o separă net şi în mod esenţial de ştiinţa profană.

Urmând aceeaşi linie, marele om de ştiinţă Averroes recunoştea că, adeseori, versetele Coranului „îndeamnă la observarea raţională a fiinţelor care există şi la căutarea cunoaşterii acestor fiinţe cu ajutorul raţiunii.” Tocmai de aceea unul dintre numele atribuite lui Allah este al-Alim, adică „cel care cunoaşte”. Figura centrală a arabilor în procesul de cercetare şi de transmitere a cunoştinţelor ştiinţifice – ilustrată de mari personalităţi – a fost „înţeleptul” (al-hakim), savantul familiarizat cu mai multe domenii ale ştiinţei, cel care posedă şi inventariază cunoştinţe enciclopedice, cel care procedează la o clasificare a ştiinţelor, asigurând în felul acesta în mintea discipolilor sau studenţilor săi realizarea unei viziuni de ansamblu unitare şi stabilirea unor principii consecvente de abordare a diferitelor ştiinţe. Principala contribuţie a lui Averroes în domeniul medicinei a constat în lucrarea enciclopedică intitulată „Generalităţi despre medicină”, în care este explicată funcţionarea retinei şi faptul că o persoană nu se poate îmbolnăvi de două ori de variolă.

Dar medicul Averroes a fost complet eclipsat de filozoful Averroes. Timp de cinci secole, filozofia arabă a arătat un interes deosebit pentru Aristotel, care însă, fiind interpretat în cele mai diferite moduri, a rămas, în mod practic, necunoscut, situaţie menţinută până în a doua jumătate a secolului al XII-lea, când şi-a făcut apariţia pe scena filozofică cel mai mare aristotelician al islamului, Muhammad ibn Ruşd, mai cunoscut europenilor sub numele de Averroes. Fără a rămâne doar un exeget al Stagiritului, Averroes a demonstrat armonia esenţială dintre filozofie şi textul Coranului. Ideea a fost dezvoltată într-una dintre principalele sale opere, „Armonia dintre religie şi filozofie”, care indică şi modul de a înlătura contradicţiile aparente dintre ele.

Averroes nu a crezut că filozoful trebuie să se retragă din viaţa activă sau să se abţină de la religia populară; el trebuie să o accepte şi să o explice raţional, întrucât religia deţine un loc important în politică şi viaţa societăţii. Averroes a fost singurul filozof arab mai important care a deţinut funcţia de judecător canonic, scriind şi câteva tratate de jurisprudenţă. Pentru a depăşi unele contradicţii dintre ideile sale şi principiile religiei islamice, Averroes a afirmat că religia reprezintă adevărul filozofic prin simboluri şi că, prin urmare, trebuie să se facă o distincţie clară între interpretarea literară a Coranului, de către oamenii simpli, şi interpretarea sa alegorică. Potrivit acestei teorii a „adevărului dublu”, adevărurile ştiinţei şi cele ale religiei sunt diferite – religia filozofului se identifică cu cercetarea raţională, în timp ce a vulgului este constituită numai din credinţe practice imediate. În realitate, pentru ibn-Ruşd, adevărul este unul singur, manifestându-se însă pe două căi diferite.

În fond, ibn-Roşd a urmărit să afirme autonomia cercetării filozofice faţă de credinţă. Averroes i-a criticat sever în repetate rânduri pe filozofii arabi care au minimalizat marile deosebiri dintre filozofia lui Platon şi cea a lui Aristotel, prezentându-le în mod eronat. A fost de acord, în esenţă, cu doctrina lui Avicenna relativă la destinul final al omului, destin care constă în eliberarea omului din închisoarea existenţei sale corporale şi intrarea lui într-o stare de euforie intelectuală, obţinută prin „conjuncţia” intelectului material sau „posibil” cu intelectul „activ”, supraindividual, „conjuncţie” în care constă adevărata şi eterna fericire a omului. În ceea ce priveşte supravieţuirea sufletului, Averroes a crezut că, din punct de vedere strict filozofic, singura formă posibilă de supravieţuire este cea intelectuală, adică cea a intelectului material sau „posibil”, odată reunit cu intelectul „activ”. Aceasta rămâne însă un privilegiu al celor puţini; marile mulţimi pot realiza doar o parte din perfecţiunea morală, prin practicarea virtuţilor definite de textele religioase. Sau, cu cuvintele lui ibn-Ruşd: „Această conjuncţie este un fel de perfecţiune divină a omului”; este „unul din darurile făcute de Dumnezeu omului.”

Principala sa lucrare, în afară de comentarii, este „Incoerenţa incoerenţei”, o replică la atacul împotriva raţionalismului. În lumea iudaică şi în cea creştină, Averroes este cunoscut în primul rând prin comentariile la Aristotel. La vremea aceea, un comentator medieval era un autor care crea o lucrare ştiinţifică sau filozofică folosind o scriere anterioară ca punct de pornire şi cadrul general. Astfel, în comentariile sale, ibn-Ruşd folosea parţial titlurile unor lucrări ale lui Aristotel şi le parafraza conţinutul. Cum ibn-Roşd nu ştia greaca, era nevoit să recurgă la traducerile predecesorilor săi din Bagdad. În acelaşi timp, majoritatea comentariilor lui Averroes s-au păstrat în traducerea ebraică sau în traducerea latină din ebraică. Foarte puţine s-au păstrat în arabă şi chiar şi acestea sunt în general scrise cu alfabet ebraic. Ideile lui Averroes au influenţat filozofia europeană occidentală în următoarele secole.

Ultimul mare filozof arabofon, ibn-Ruşd, a aparţinut mai mult Europei creştine decât Asiei islamice sau Africii. Pentru Occident, el a devenit „comentatorul”, aşa cum Aristotel a fost „magistrul”. Deşi au folosit în majoritatea cazurilor o versiune latină a unei traduceri în ebraică a unui comentariu arab la o traducere în arabă a unei traduceri siriene după originalul grec, cărturarii Europei medievale au fost fascinaţi de Aristotelul lui Averroes mai mult decât de orice alt autor. De la sfârşitul secolului al XII-lea şi până la sfârşitul celui de-al XVI-lea, averroismul a rămas principala şcoală de gândire, în ciuda reacţiei rigoriştilor, la început în rândul filozofilor din Spania, apoi în rândul Talmudiştilor şi, în final, al clerului creştin.

Dat fiind că statele sarazine începeau să-şi piardă influenţa, din punct de vedere economic şi politic, scăzându-le totodată receptivitatea la o filozofie heterodoxă, Averroes a exercitat o influenţă mai puternică asupra Europei Occidentale, care se găsea într-un progres lent. Mijlocitori în cadrul acestui proces au fost, în primul rând, evreii din Spania, medicii şi alţi oameni de ştiinţă. Cunoscând bine limba arabă, în care scria ibn-Ruşd, ei au asigurat efectuarea unei traduceri excelente în limba latină a lucrărilor sale. Ibn-Ruşd a fost un raţionalist care a susţinut dreptul de a supune orice fapt judecării raţionale, cu excepţia principiilor revelate ale credinţei, dar nu a fost un liber-cugetător sau un necredincios.

Concepţia sa despre Creaţie era evoluţionistă: aceasta nu era o chestiune de zile, ci de eternitate. Gânditorii musulmani aristotelici anteriori avuseseră în vedere şi o serie de lucrări apocrife, inclusiv unele cu caracter neoplatonic. Filozofia lui ibn-Ruşd implica revenirea la un aristotelism mai pur, mai ştiinţific. După ce autorităţile ecleziastice au eliminat pasajele faţă de care aveau obiecţii, scrierile sale au început să fie studiate la Universitatea din Paris şi în alte instituţii de învăţământ superior. Mişcarea intelectuală iniţiată de Averroes a influenţat gândirea europeană până la naşterea ştiinţei experimental moderne. A murit la 10 decembrie 1198, la Marakesh. Rămăşiţele sale pământeşti au fost transferate la Cordoba.

Principiile filozofiei lui Averroes

Conceptele originale ale filozofiei lui Averroes pot fi formulate prin cinci principii directe şi unul prezumtiv (formulat de Boetius):1. Există un singur adevăr, dar sunt cel puţin două căi de a ajunge la el: prin filozofie sau prin religie.2. Universul este etern.3. Sufletul este divizat în două părţi:primul individual şi al doilea divin.4. Sufletul individual nu este etern, cel divin este.5. Sufletul divin este împărtăşit de toţi oamenii.6. (prezumtiv) Resurecţia din moarte este imposibilă.

O stea de mărimea întâi a filozofiei

„Este o stea de mărimea întâi nu numai între arabi, şi nici doar în Evul Mediu (…) Averroes intră în istorie ca un dărâmător de idoli şi ca o stea de bună speranţă… Filozofia sa a fost, ca toate marile filozofii, o idee-forţă”, afirma Gheorghe Vlăduţescu, în vreme ce Karl Vossler spunea că Averroes a fost „ultimul şi cel mai însemnat gânditor al arabilor.” Ibn-Ruşd a scris comentarii la operele lui Aristotel (precum şi ale altor filozofi greci), fiind „cel mai mare filozof medieval, până la Toma d’Aquino, care a exploatat metoda comentariului în modul cel mai intens şi cel mai complet”.

W.M.Watt

sursa: Gazeta de Maramureș

Source Link

0Shares

7 inventii ale musulmanilor

7 inventii ale musulmanilor Musulmanii au fost animati permanent de crezul necesitatii dezvoltarii lor, de invataturile Profetului Muhammad in care spunea ca musulmanul trebuie sa vina mereu cu idei noi, cu solutii noi, folositoare omenirii. Ascultand sfaturile Profetului, musulmanii au adus de-a lungul timpului contributii extrem de importante la dezvoltarea omenirii. Mai jos vom […]

0Shares

7 inventii ale musulmanilor

Musulmanii au fost animati permanent de crezul necesitatii dezvoltarii lor, de invataturile Profetului Muhammad in care spunea ca musulmanul trebuie sa vina mereu cu idei noi, cu solutii noi, folositoare omenirii.

Ascultand sfaturile Profetului, musulmanii au adus de-a lungul timpului contributii extrem de importante la dezvoltarea omenirii. Mai jos vom enumera sapte dintre cele mai utilizate inventii ale musulmanilor:

7 MARI INVENTII ale Musulmanilor

Lumea musulmana a influentat dezvoltarea umanitatii in toate aspectele sale. Oamenii de stiinta musulmani au fost prolifici si au facut descoperiri importante, cu mult inaintea descoperirilor petrecute in Occident. De asemenea, cafeaua, care este o bautura orientala, nu este doar cea mai iubita bautura din lume, dar mai ales un simbol cultural care vorbeste despre vietile si interactiunile noastre astazi. Acestea sunt 7 dintre cele mai infleunte inventii si descoperiri care apartin lumii Orientale.

1. Cafeaua

Istoria acestei bauturi iubite in intreaga lume, fara de care nu ne putem incepe ziua, multi dintre noi, ne poarta in vremea unui arab pe nume Khalid, care isi pastea caprele in regiunea Kaffa, din Sudul Etiopiei. Khalid a observat ca animalele sale devenisera mai vioaie, dupa ce au pascut anumite boabe. El a fiert acest boabe si a obtinut cafeaua.

cafea

La inceput, cafeaua a fost adusa din Etiopia in Yemen, acolo unde sufitii o beau astfel incat sa reziste treji toata noaptea, pentru a se ruga, in diverse ocazii.

Pana la sfarsitul secolului al 15-lea, cafeaua a ajuns la Mecca si in Turcia si de acolo a ajuns la Venetia, in anul 1645. In anul 1650, cafeaua a fost adusa si in Anglia, de catre un turc pe nume Pasqua Rosee, care a deschis primul magazin de cafea, pe strada Lombard din Londra.

2. Camera Obscura

Grecii antici credeau, in mod fals, ca ochii nostri emit raze care ne ajuta sa vedem. Prima persoana care si-a dat seama ca de fapt lumina este cea care intra in ochii nostri, a fost matematicianul, fizicianul si astronomul musulman care a trait in secolul 10, Ibn al-Haitham.

El este cel care a inventat prima camera obscura, observand cum lumina patrundea prin gaura unor obloane de la geamuri. Cu cat este mai mica gaura, cu atat este mai buna imaginea care se creeaza. El a devenit inventatorul camerei obscure, iar denumirea isi afla etimologia de la cuvantul arab ce denumeste o camera racoroasa si intunecoasa – CAMARA (cuvantul exista si in limba romana!). De asemenea, Ibn al-Haitham este primul cercetator caruia i se crediteaza faptul de a fi mutat studiul din fizica dinspre meditatia filosofica, teoretica, inspre experiment.

3. Jocul de Sah

O forma de sah se juca in India Antica, dar jocul s-a dezvoltat in forma pe care o cunoastem astazi, in Persia. De acolo s-a extins in intreaga Europa – prin intermediul musulmanilor care se gaseau in Peninsula Iberica, in secolul 10.

4. Numerotarea

Sistemul de numarare pe care il folosim in intreaga lume este probabil indian la origine, dar numerotarea este araba. A aparut prima dat in scrierile matematicienilor musulmani Muḥammad ibn Mūsā al-Khwārizmī si Al-Kindi, in jurul anului 825.

Algebra a fost denumita dupa numele cartii lui al-Khwarizmi: Al-Jabr wa-al-Muqabilah. Lucrarile matematicienilor arabi au fost duse in Europa 300 de ani mai tarziu, de catre matematicianul italian Fibonacci.

5. Parasuta

Cu mult timp inaintea experimentelor zburatoare pe care le faceau Fratii Wright, un poet, astronom, inginer si muzician musulman, pe nume Abbas ibn Firnas, a facut mai multe incercari pentru a construi un aparat de zbor. In anul 825 el a sarit de pe minaretul Moscheei din Cordoba, folosindu-se de o inventie facuta din lemn si o panza de mantie. Spera ca va pluti precum o pasare. Nu s-a intamplat acest lucru, dar mantia s-a umflat si astfel se pare ca el a creat prima parasuta; datorita mantiei sale zburatoare, saltul la inaltime nu l-a costat pe Abbas ibn Firnas, decat cateva rani minore.

In anul 875 si-a perfectionat inventia si a folosit matase in loc de panza de mantie. A sarit de pe un munte si a reusit sa stea in aer pentru 10 minute pentru ca apoi sa se prabuseasca. A ajuns la concluzia corecta ca acest lucru s-a datorat faptului ca nu a adaugat o „coada” dispozitivului sau, care sa il ajute in stabilirea echilibrului.

Aeroportul International din Bagdad si un crater de pe Luna poarta numele acestui temerar inventator musulman.

6. Pamantul este rotund!

Pana in secolul 9, multi invatati musulmani stiau deja ca pamantul este o sfera. Dovada, spunea astronomul Ibn Hazm este aceea ca Soarele este mereu vertical fata de un punct particular de pe Pamant. Aceasta afirmatie a fost facuta cu 500 de ani inaintea lui Galileo.

Calculele astronomilor musulmani erau atat de acurate incat, in secolul 9 ei au ajuns la concluzia ca circumferinta Pamantului este 40,253 de km, o estimare foarte apropiata de circumferinta reala, care stim astazi, este de 40,075 de km.

7. Instrumente chirurgicale si alte descoperiri medicale

Multe instrumente chirurgicale au un design asemantor cu cele create de chirurgul musulman al-Zahrawi, in secolul 10. El a creat in jur de 200 de instrumente chirurgicale, iar utilitatea lor este recunoscuta si astazi in lumea medicala.

Musulmanii au si alte realizari in lumea medicala. In secolul 13, medicul Ibn Nafis a descris circulatia sangelui in organism cu 300 de ani inaintea lui William Harvey, care este creditat pentru aceasta informatie. Medicii musulmani au inventat anestezicul si alte dezinfectante dar si unelte pentru a extrage cataracta

via @The Independent.co.uk

Source Link

0Shares

Protejarea plantelelor si a animalelor

Protejarea plantelelor si a animalelor Nu exista nici un dubiu legat de importanta animalelor si a plantelor in cadrul vietii pe aceasta planeta. Allah Subhanu Wa Ta’ala nu a creat nici una dintre creaturile sale fara un scop, iar noi trebuie sa respectam fiecare forma de viata. Datorita functie lor unice de a […]

0Shares

Protejarea plantelelor si a animalelor

Nu exista nici un dubiu legat de importanta animalelor si a plantelor in cadrul vietii pe aceasta planeta. Allah Subhanu Wa Ta’ala nu a creat nici una dintre creaturile sale fara un scop, iar noi trebuie sa respectam fiecare forma de viata.

Datorita functie lor unice de a produce hrana utilizand energia soarelui, plantele constitue hrana de baza pentru unele animale si pentru oameni. Allah a a spus in Coran:

“Atunci sa cugete omul la hrana sa [ca sa vada cum a ajuns la el]!…

Noi am varsat apa din belsug

Apoi am crapat pamantul, despicandu-l,

Si am facut sa creasca pe el grane,

Vita de vie si legume,

Maslini si palmieri,

Gradini si pomi inalti,

Frcute si ierburi,

Spre folosul vostru si al dobitoacelor voastre.

(80:24-32)

Pe langa rolul lor nutritiv, plantele mai imbogatesc solul si il protejeaza de eroziunea vantului si a apei. De asemnea ele sunt folosite si in medicina, parfumuri, combustibil, fibre, etc. Allah Subhanu Wa Ta’ala spune in Sfantul Coran:

“Vedeti voi focul pe care-l aprindeti [prin frecare]?

Voi ati facut sa creasca pomul lui (doua soiuri de arbusti desertici din ale caror crengi, chiar neuscate, arabii vechi obtineau focul prin frecarea lor) sau Noi l-am fauct sa creasca?

Noi l-am facut, ca o pomenire si ca un lucru folositor pentru cei poposesc in desert.”

(56:71-73)

Animalele in schimb, le ofera plantelor ingrasamant, fie prin resturile lor, fie prin corpurile lor aflate in descompunere, imbogatind solul. Migratiile lor contribuie la distribuirea plantelor. Ne asigura noua, oamenilor, piele, blana, medicina, precum si carne, lapte si miere. Si pentru simturile lor dezvoltate, animalele au un statut special in Islan. In scrie:

“Nu este vietate pe pamant, nici pasare care zboara cu aripile ei, decat in neamuri, ca si voi. Nu am lasat nimic nepomenit in Carte (Coranul). Apoi, la Domnul lor vor fi adunati.”

(6:38)

Allah a facut plantele si animalele si pentru a-i aduce bucurie in viata omului. Sfantul Coran mai mentioneaza si alte scopuri pentru care au fost create aceste vietati si anume, adorarea lui Allah.

“Oare tu nu vezi ca dinaintea lui Allah se prosterneaza cei din ceruri si cei de pre pamant, soarele, luna, stelele, muntii, copacii, vietatile si multi oameni? Insa multora (dintre oameni) li se cuvine osanda. Iar acela pe care il injoseste Allah, nu va afla pe cineva care sa-i dea cinste. Allah face ce voieste!”

(22:18)

“Il preamaresc cele sapte ceruri si pamantul si cei care se afla in ele si nu este nimic care sa nu-L preamareasca si sa nu-I aduca laude, insa voi nu pricepeti preamarirea lor. Dar El este Bland, Iertator [Halim, Ghafur]

(17:44)

“Inaintea lui Allah se prosterneaza [toti aceia] care sunt in cercuri si pre pamant, cu voie si fara voie (toata firea se prosterneaza in fata lui Allah, pana si umbrele lucrurilor, dreptcredinciosul facand-o de bunavoie, iar necredinciosul, constrans), si la fel si umbrele lor dimineata si la asfintit”

(13:15)

Islamul sustine toate masurile necesare pentru supravietuirea acestor creaturi. Nici o distrugere absoluta a oricarei specie nu poate fi justificata. Acesta se aplica si vanatului, pescuitului, taierea padurilor si toata folosirea excesiva a oricarei resurse.

In Coran scrie despre Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam):

Si Noi nu te-am trimis decat ca o indurare pentru lumi. “

(21:107)

El (sallalahu aleihi wa salam) ne-a invatat cum sa avem grija de aceste vietati. El a spus: “Celor milostivi li se va arata mila de catre Cel Milostiv. Fi milostiv cu cei de pe pamant, si Cel care este deasupra cerurilor va fi milostiv cu tine. (Abu Dawud, Al-Tirmidhi)

Ne-a spus sa le oferim provizii animalelor aflate in grija noastra, si ne-a avertizat ca cei care omoara animale prin infometare sau insetare voi fi pedepsiti de Allah in Focul Iadului.

Abdullah (radhi allahu anhu) a relatat ca Profetul (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „O femeie a fost pedepsita din pricina unei pisici; ea a tinut-o închisa pana ce a murit; astfel, a intrat în Iad. Ea a închis-o, nu i-a dat mancare si nici de baut, si nici macar nu a lasat-o sa manance insectele de pe pamant.” ( Bukhari si Muslim)

Mai mult, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) ne-a sfauit sa le oferim provizii animalelor aflate in nevoie si a spus despre o persoana ale carui pacate au fost iertate de catre Allah deoarece i-a dat apa unui caine insetat:

Abu Hurairah (radhi allahu anhu) a relatat ca Profetul (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „Un om insetat a gasit in drumul sau o fantana, a coborat si a baut apa din ea, iar atunci când a iesit a văzut un câine care mânca pamantul umed pentru a-si potoli setea. Omul a spus: «Acest câine este însetat asa cum am fost si eu.» Apoi a coborat in fantana, a luat apa în pantofii sai si i-a dat cainelui sa bea. Allah a fost multumit de el si l-a iertat.” Companionii au spus: „O, Trimis al lui Allah, primim rasplata daca ne comportăm frumos cu animalele?” El (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „Prin fiecare fiinta vie este o rasplata…”

Atunci a fost intrebat: “O mesager al lui Allah, exista o rasplata in a face bine animalelor?” Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a raspuns: “Exista o rasplata in a face bine oricarei fiinte” (Bukhari, Muslim)

Vanatul si pescuitul sunt pe de alta parte permise in Islam, dar Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a blestemat pe orice persoana care foloseste o fiinta vie drept o tinta, pentru un simplu sport. In acelasi fel a interzis sa amanam taierea unui animal si aprinderea unui foc asupra unui musuroi de furnici.

O data, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) i-a spus unui om care luase puii unei pasari sa ii duca inapoi in cuibul lor, deoarece mama lor ii proteja.

De asemnea este interzisa uciderea turmelor de animale. In scrie:

“Printre oameni este unul ale carui vorbe in aceasta lume iti plac si care Il ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este inima lui, in vreme ce el este cel mai inversunat la galceava*.

Si indata ce pleaca, strabate pamantul, cautand sa semene stricaciune si sa nimineasca semanaturile si dobitoacele. Allah insa nu ieste stricaciunea!”

(Al-Baqarah 2:204-205)

*Se relataza ca Al-Akhnas bes Surayg a venit la Profet, sallalahu aleihi wa salam, prefacandu-se a crede in Islam si jurand ca-l iubeste. Insa el era ipocrit, se arata a fi bun, dar in realitate era hain. Cand a iesti de la Profet, sallalahu aleihi wa salam, a trecut pe langa un ogor al unor musulmani, unde se aflau si niste magari si a dat foc ogorului si a omorat magarii. In legatura cu aceste imprejurari a revelat Allah versetele

sursa: Lumea Islamica

Source Link

0Shares